In ce priveste regimul TVA care se va aplica pentru prestarea de servicii, vom vedea cum procedeaza o societate sucursala aflata in Romania si care apartine de societatea-mama din UE. Sucursala romana factureaza catre o sucursala dintr-un stat non-UE salariile unei parti din salariati precum si alte costuri de cazare, telefonie etc.
Vom vedea daca aceasta operatiune este considerata export de servicii sau livrare intracomunitara, cu mentiunea ca refacturarea nu se adreseaza firmei-mama, ci se adreseaza sucursalei din EAU (Emiratele Arabe Unite), costurile ce se refactureaza trebuind sa fie suportate de sucursala din EAU care va si plati contravaloarea facturii ce i se va emite.
Din punct de vedere al taxei pe valoare adagata sunt operatuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumulativ urmaoarele conditi:
a) operatunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei pe valoare adaugata, efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile Codul Fiscal
2003 - Parlamentul Romaniei">art. 132 si Codul Fiscal
2003 - Parlamentul Romaniei">133 din Codul fiscal;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, actionand ca atare;
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Manual de politici contabile - Stick USB
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 Codul Fiscal
2003 - Parlamentul Romaniei">alin. (2) din Codul fiscal
.
Asadar, una dintre conditiile ce trebuiesc indeplinite pentru ca o operatiune sa fie impozabila in Romania din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata este ca locul prestarii serviciilor sa fie considerat a fi in Romania. Daca o operatiune este impozabila in Romania acesteia i se aplica cotele de TVA prevazute la art. 140 din Codul fiscal sau, dupa caz, scutirile de TVA prevazute la art. 141, 143, 144 sau 1441 din Codul fiscal.
Conform art. 137 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata cuprinde si cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, solicitate de catre furnizor/prestator cumparatorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumparatorului, care fac obiectul unui contract separat si care sunt legate de livrarile de bunuri sau de prestarile de servicii in cauza, se considera cheltuieli accesorii.
In acest sens, pct. 18 alin. (8) din normele metodologice date in aplicarea acestui articol stabileste ca, in sensul art. 137 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, orice cheltuieli accesorii efectuate de persoana care realizeaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii se includ in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata, chiar daca fac obiectul unui contract separat.
Cheltuielile accesorii nu reprezinta o tranzactie separata, ci sunt parte componenta a livrarii/prestarii de care sunt legate, urmand aceleasi reguli referitoare, printre altele, la locul livrarii/prestarii, cotele, scutirile ca si livrarea/prestarea de care sunt legate. Furnizorul/Prestatorul nu poate aplica structura de comisionar prevazuta la pct. 19 alin. (4) pentru a refactura cheltuieli accesorii si nici pentru a refactura cheltuieli cu impozite si taxe conform prevederilor alin. (7).
Astfel, in cazul in care serviciile refacturate nu sunt cheltuieli accesorii unor livrari de bunuri/prestari de servicii realizate de societate, aceasta va refactura cheltuielile aplicand structura de comisionar conform pct. 19 alin. (4) din normele mai sus mentionate, potrivit caruia:
"(4) In cazul in care se refactureaza cheltuieli efectuate pentru alta persoana, respectiv atunci cand o persoana impozabila primeste o factura sau alt document pe numele sau pentru livrari de bunuri/prestari de servicii/importuri efectuate in beneficiul altei persoane si refactureaza contravaloarea respectivelor livrari/prestari/importuri, se aplica structura de comisionar conform prevederilor pct. 6 alin. (3) si (4) sau, dupa caz, ale pct. 7 alin. (2). Totusi, structura de comisionar nu se aplica in situatia in care se aplica prevederile pct. 18 alin. (8). Persoana care refactureaza cheltuieli nu este obligata sa aiba inscrisa in obiectul de activitate realizarea livrarilor/prestarilor pe care le refactureaza. Spre deosebire de situatia prezentata la alin. (3), in cazul structurii de comisionar persoana impozabila are dreptul la deducerea taxei aferente achizitiilor de bunuri/servicii care vor fi refacturate, in conditiile legii, si are obligatia de a colecta taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile taxabile."
Asadar, daca societatea refactureaza cheltuielile aplicand structura de comisionar aceasta are dreptul la deducerea taxei aferente achizitiilor de servicii care vor fi refacturate si are obligatia de a colecta taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile taxabile.
Pentru fiecare cheltuiala refacturata se va avea in vedere in primul rand locul prestarii serviciului si, daca locul este in Romania, refacturarea se va face aplicandu-se acelasi regim ca si cel aplicat de prestatorul acestor servicii.
In cazul in care serviciile refacturate sunt cheltuieli accesorii unor livrari de bunuri/prestari de servicii realizate de societate acestea urmeaza aceleasi reguli referitoare la locul prestarii, cotele sau regimul aplicabil ca si livrarile/prestarile de care sunt legate.
Locul prestarii serviciilor se determina conform prevederilor art. 133 din Codul fiscal, in functie de calitatea beneficiarului, respectiv persoana impozabila sau persoana neimpozabila.
Ca regula generala, conform alin. (2) al acestui articol locul de prestare a serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile isi are stabilit sediul activitatii sale economice. Daca serviciile sunt furnizate catre un sediu fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat cel in care persoana isi are sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. In absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
Exceptiile de la aceasta regula sunt redate la alin. (4), (7), (8) ale acestui articol si art. 133 indice 1.
Pct. 13 alin. (7) din normele metodologice date in aplicarea acestui articol stabileste ca, serviciile pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliti in Romania catre beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliti pe teritoriul Comunitatii, se numesc prestari de servicii intracomunitare si se declara in declaratia recapitulativa, conform prevederilor art. 1564 din Codul fiscal, daca nu beneficiaza de o scutire de taxa. Persoanele impozabile care presteaza astfel de servicii si care nu sunt inregistrate in scopuri de TVA trebuie sa indeplineasca obligatiile specifice de inregistrare in scopuri de TVA prevazute la art. 153 si 1531 din Codul fiscal.
In cazul serviciilor pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite in Romania, atunci cand beneficiarul este o persoana impozabila stabilita in alt stat membru si serviciul este prestat catre sediul activitatii economice sau un sediu fix aflat in alt stat membru decat Romania, prestatorul trebuie sa faca dovada ca beneficiarul este o persoana impozabila si ca este stabilit in Comunitate.
Se considera ca aceasta conditie este indeplinita atunci cand beneficiarul comunica prestatorului o adresa a sediului activitatii economice sau, dupa caz, a unui sediu fix din Comunitate, precum si un cod valabil de TVA atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru, inclusiv in cazul persoanelor juridice neimpozabile care sunt inregistrate in scopuri de TVA. Daca nu dispune de informatii contrare, prestatorul poate considera ca un client stabilit in Comunitate are statutul de persoana impozabila:
a) atunci cand respectivul client i-a comunicat codul sau individual de inregistrare in scopuri de TVA si daca prestatorul obtine confirmarea validitatii codului de inregistrare respectiv, precum si a numelui/denumirii si adresei aferente acestuia in conformitate cu art. 31 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativa si combaterea fraudei in domeniul taxei pe valoarea adaugata;
b) atunci cand beneficiarul nu a primit inca un cod individual de inregistrare in scopuri de TVA, insa il informeaza pe prestator ca a depus o cerere in acest sens, si daca prestatorul obtine orice alta dovada care demonstreaza ca clientul este o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila care trebuie sa fie inregistrata in scopuri de TVA, precum si daca efectueaza o verificare la un nivel rezonabil a exactitatii informatiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identitatii ori a platii. Daca nu dispune de informatii contrare, prestatorul poate considera ca un client stabilit in Comunitate are statutul de persoana neimpozabila atunci cand demonstreaza ca acel client nu i-a comunicat codul sau individual de inregistrare in scopuri de TVA, aplicandu-se celelalte reguli prevazute de art. 133 din Codul fiscal, in functie de natura serviciului.
Astfel, daca serviciile sunt prestate catre sediul fix (sucursala) stabilit in afara Uniunii europene serviciile nu reprezinta prestari de servicii intracomunitare.
Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro
