Intr-o analiza recenta referitoare la controlul fiscal efectuat in comertul electronic, se face mai intai distinctia intre comertul online care are ca obiect vanzarea de produse online si comertul electronic ca activitate de prestare de servicii furnizate pe cale electronica.
Consultantul fiscal Izabela Badarau explica astfel, intr-un material realizat pentru HotNews.ro, ce implica un control fiscal efectuat in comertul electronic. Retinem astfel ca acest concept nu se indeparteaza foarte mult de structura de baza a unui control fiscal obisnuit.
O diferenta se remarca insa, noteaza consultantul, in ce priveste rambursarea TVA:
" .... comerciantii, atat cei din mediul online, cat si cei din retail-ul stradal, prin natura activitatii pe care o desfasoara, sunt de obicei comercianti platitori de TVA. De aceea, avand in vedere ca nu solicita in mod obisnuit rambursarea TVA, ei ajung sa fie vizitati mai rar de catre inspectorii fiscali. Dar fac, de obicei, subiectul unei inspectii fiscale generale (asa-numitul "control de fond"), care in mod traditional se efectueaza o data la cinci ani, acesta fiind termenul de prescriptie fiscala".
Chiar daca exista si o diferenta in ce priveste produsele si serviciile livrate in cadrul comertului electronic, acest aspect nu implica obligatoriu o derulare specifica a controlului fiscal in comertul electronic:
"Comertul electronic, adica serviciile furnizate pe cale electronica, se refera in principal la serviciile inginerilor software, la furnizarea de muzica, de filme, de jocuri, si orice alt continut digital de divertisment sau cultural. Daca prestatorii sunt firme sau persoane fizice autorizate, inregistrate corespunzator in Romania si la Registrul Comertului si la ANAF, atunci si in acest caz
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita
Ce retinem insa ca aspect diferentiator si important in acest domeniu se refera la comerciantii online de produse sau prestatorii de servicii electronice, care nu sunt inregistrati in Romania.
Consultantul fiscal aminteste astfel ca sunt vizati pe de o parte prestatorii de servicii electronice stabiliti in afara Uniunii Europene, fara nicio prezenta in Uniune, care ofera continut digital consumatorilor persoane fizice din Romania si care "ar trebui sa colecteze TVA romanesc pentru serviciile prestate romanilor, mai degraba ca un gest voluntar, pentru ca autoritatea fiscala din Romania nu are la dispozitie, din cate stim, parghii facile pentru depistarea acestora si impunerea colectarii".
Totodata, explica Izabela Badarau, se afla si comerciantii si prestatorii romani, cu venituri din activitatea online, neinregistrata la Registrul Comertului si nici la ANAF. In aceasta situatie, taxele de plata nu se considera a fi atat de mari:
"Insa, in acest caz, eventualele taxe de plata probabil ca nu ar fi semnificative, cu atat mai mult cu cat obligatia de a colecta TVA intervine doar daca veniturile obtinute depasesc plafonul anual de 65.000 euro (plafon care nu se ia in considerare pentru prestatorii non-UE de servicii electronice). In orice caz, stampila cu evaziune fiscala nu este usor de aplicat, intrucat exista o intreaga discutie asupra conceptului de activitate economica, intrebarea fiind cand se considera ca o persoana desfasoara activitate economica, luand in calcul inclusiv caracteristica de continuitate a respectivei activitati".
Retinem, asa cum atrage atentia consultantul fiscal, ca incepand cu 1 ianuarie 2015 vor fi aplicate noi reguli privind serviciile furnizate pe cale electronica de o firma din Uniunea Europeana unor consumatori din alte state membre. Acest lucru, denumit si "one-stop-shop", va presupune doar o inregistrare in scopuri de TVA a prestatorului de servicii electronice si colectarea TVA din statele membre de consum, prin intermediul unui portal national.
