Cuvinte cheie:
-
sedii secundare
-
dobanzi si penalitati
-
compensare din oficiu
-
termen de solutionare
-
nota de compensare
-
dobanzi
-
restituirea din oficiu
-
procedura
-
cesiunea creantelor
Reglementata de art. 111 din Codul de procedura fiscala, compensarea este procedura de stingere a obligatiilor bugetare ce se aplica in situatia in care, in calitate de contribuabil, indiferent de forma de organizare, aveti in acelasi timp obligatii de plata la buget si sume de restituit sau de rambursat.
ATENTIE!
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita
Avand in vedere faptul ca procedura compensarii intervine in toate cazurile in care este solicitata restituirea sumelor de la buget si reprezinta un mijloc frecvent de oprire a calculului dobanzilor si penalitatilor, importanta conditiilor in care se realizeaza este deosebit de mare. Aceasta cu atat mai mult cu cat, de la 1 ianuarie 2004, procedura este unitara atat pentru impozite si taxe, cat si pentru contributiile sociale.
Operatiunea de compensare intervine ori de cate ori atat contribuabilul, cat si administratia fiscala pentru bugetul general consolidat dobandesc calitatea de debitor si de creditor. In urma compensarii, obligatiile reciproce se sting pana la nivelul celei mai mici obligatii, diferenta reprezentand:
-
obligatie de restituire a sumelor necompensate de catre organul fiscal;
-
obligatie de plata a contribuabilului pentru sumele ce nu au fost stinse prin compensare.
Competenta pentru efectuarea procedurii de compensare o are organul fiscal pe raza caruia se afla domiciliul fiscal al contribuabilului potrivit regulilor de determinare a acestuia prevazute la art. 31 din Codul de procedura fiscala. Astfel, ca regula, competenta in efectuarea operatiunii de compensare revine organului fiscal in raza caruia se afla sediul social al societatii sau, pentru persoanele fizice, organului fiscal in raza caruia se afla adresa unde isi au domiciliul acestea ori adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu.
Art. 34 din Codul de procedura fiscala reglementeaza competenta organelor fiscale in cazul sediilor secundare. Astfel, competenta teritoriala pentru administrarea obligatiilor fiscale aferente sediilor secundare apartine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.
Va prezentam un exemplu care sa ilustreze competenta in materia impozitului pe venitul din salarii pentru un punct de lucru:
Exemplu:
S.C. Diesse S.R.L., cu domiciliul fiscal in Timisoara, in vederea dezvoltarii activitatii organizeaza un punct de lucru in Mangalia pentru desfacerea produselor. Punctul de lucru este stabil si are 7 salariati, indeplinind conditiile prevazute de art. 28 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 108/2004. Astfel, societatea solicita in termen de 30 de zile (conform art. 68 alin. (6) din Codul de procedura fiscala) inregistrarea fiscala a punctului de lucru, ca platitor de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla punctul de lucru, respectiv Administratia finantelor publice Mangalia. In urma verificarii de catre serviciul contabilitate al societatii a modului in care s-a efectuat calculul, retinerea si plata impozitului de catre punctul de lucru, s-a constatat plata eronata a sumei de 12.347.000 lei.
In vederea recuperarii sumei platite in plus, societatea va formula cerere de compensare a impozitului platit in plus cu impozitul datorat in luna urmatoare celei in care a avut loc verificarea. Cererea de compensare va fi depusa, in temeiul art. 34 din Codul de procedura fiscala, la Administratia finantelor publice Mangalia, si nu la Administratia finantelor publice Timisoara, unde isi are domiciliul fiscal S.C. Diesse S.R.L.
Compensarea si restituirea se afla intr-o stransa legatura deoarece pentru a initia procedura compensarii este necesar sa determinati mai intai suma ce poate fi restituita si, spre deosebire de procedura restituirii, societatea sa nu inregistreze obligatii fiscale neachitate.
In aceste conditii, prima etapa in vederea compensarii este sa determinati sumele susceptibile de restituire si oportunitatea utilizarii acestora pentru stingerea obligatiilor restante.
Cea de a doua etapa consta in depunerea cererii de compensare la organul fiscal care are competenta sa o solutioneze. Cererea sa fie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere dreptul la compensare sau la restituire.
Exemplu:
In conformitate cu regula de determinare a prescriptiei dreptului la compensare in cazul in care ati constatat ca o plata a fost efectuata nejustificat catre bugetul de stat la data de 12 octombrie 2004, termenul de prescriptie incepe sa curga de la 31 decembrie 2004, astfel ca dreptul de a cere compensarea sumei se prescrie la data de 31 decembrie 2009.
Deosebit de importanta este data depunerii cererii de compensare din perspectiva datei pana la care se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere.
Pana la data de 29 mai 2003, pentru obligatiile bugetare stinse prin compensare, data stingerii era data inregistrarii acestei operatiuni in conturile corespunzatoare de venituri ale bugetelor respective de catre unitatile de trezorerie si contabilitate publica. Astfel, calculul dobanzilor nu se mai oprea la data la care compensarea a devenit posibila, ci continua pana cand procesul-verbal de compensare intocmit de organele administratiei fiscale se inregistreaza la trezoreria locala si aceasta efectueaza operatiunea in dobanzi si conturile de venituri ale bugetului. penalitati
Incepand cu data de 30 mai 2003, ca urmare a modificarii Ordonantei Guvernului nr. 61/2003 prin Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-bancara, data pana la care se calculeaza dobanzi si penalitati este data depunerii cererii de compensare.
Acest termen se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului de procedura fiscala, astfel ca data depunerii cererii de compensare reprezinta data pana la care se calculeaza dobanzile si penalitatile pentru sumele neachitate ce vor fi stinse prin compensare indiferent de momentul la care are loc solutionarea cererii ori intocmirea notei de compensare.
Cu privire la necesitatea depunerii cererii de compensare in raport cu dreptul administratiei fiscale de a efectua compensarea din oficiu, sunt necesare mentiuni suplimentare. In cadrul procedurii compensarii, o modificare importanta a fost adusa prin Ordonanta Guvernului nr. 86/2003. Solutia acestui act normativ a fost mentinuta si in Codul de procedura fiscala, astfel ca de la 1 septembrie 2003 administratia fiscala isi retragea dreptul de a mai efectua compensarea din initiativa sa. Incapacitatea acesteia de a efectua compensari din oficiu, fara existenta vreunei cereri a contribuabilului, presupunea, paradoxal, raportarea unui excedent la un anumit capitol de venit bugetar si in acelasi timp a unui deficit la un altul, atunci cand acestea erau generate de un singur contribuabil.Â
Aceasta posibilitate de compensare a fost reintrodusa prin modificarile aduse de Legea din oficiu nr. 174/2004, dar cu o formulare echivoca potrivit careia organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce. In aceste conditii, compensarea din oficiu se realizeaza numai daca organul fiscal doreste acest lucru si evident numai daca si constata existenta conditiilor pentru compensare. Nici o referire a textului pentru situatia in care organul fiscal nu constata existenta creantelor reciproce sau cand, desi poate face compensarea, aceasta nu se realizeaza, toate aceste conditii ce pot fi extrem de importante pentru dobanzile si penalitatile calculate contribuabililor.
Cea de a treia etapa consta in anexarea documentelor necesare solutionarii cererii de compensare. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.
Ultima etapa, cea de a patra, consta in solutionarea cererii de compensare constand in intocmirea de catre organul fiscal a notei de compensare, inregistrarea acesteia in evidenta fiscala si comunicarea acesteia contribuabilului.
Termenul de solutionare a compensarii este, potrivit art. 112 coroborat cu art. 199 alin. (1) si (2), de 45 de zile daca organul fiscal considera ca detine toate informatiile necesare efectuarii operatiunii. In cazul in care sunt necesare informatii suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungeste cu intervalul cuprins intre data solicitarii informatiilor si data inregistrarii acestora la organul fiscal.
Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Pe baza notei, compensarea va fi inregistrata atat in evidenta compensare contabila, cat si in contabilitatea trezoreriei.
ATENTIE!
Termenul de comunicare a notei de compensare de catre organul fiscal este in mod expres aplicabil numai in cazul compensarii efectuate la cerere sau in cadrul procedurii de restituire. In aceste conditii,termenul de informare cu privire la o compensare din oficiu efectuata de catre organul fiscal din proprie initiativa nu este stabilit, ramanand exclusiv la latitudinea acestuia.
Din cauza lipsei unui sistem eficient de gestionare a platitorilor de impozite, compensarea din oficiu se realizeaza in putine cazuri, aceasta procedura fiind in general folosita in cazul persoanelor fizice. In cazul persoanelor juridice, compensarea din oficiu se realizeaza, de regula, in cazul in care sunteti supusi inspectiei fiscale de catre organele de control atunci cand solicitati rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugata.
Indiferent de modalitatile in care organul fiscal ia cunostinta de indeplinirea conditiilor pentru efectuarea compensarii din oficiu, acesta este obligat sa va instiinteze in scris, despre efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii. Aceasta obligatie exista si in cazul in care compensarea se efectueaza la cerere.
Sumele supuse procedurii de compensare vor fi utilizate pentru stingerea obligatiilor fiscale mai intai ale bugetului la care a aparut suma de compensat, iar mai apoi celorlalte bugete in urmatoarea ordine:
- bugetul de stat;
- fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
- bugetul asigurarilor sociale de stat;
- bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
- bugetul asigurarilor pentru somaj.
Va prezentam mai jos un exemplu care sa ilustreze modul de stingere a obligatiilor fiscale in conformitate cu ordinea de stingere enumerata.
Exemplu:
Societatea comerciala „X” inregistreaza obligatii restante reprezentand impozit pe venitul din salarii in suma de 361.000.000 lei si contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj in suma de 79.000.000 lei acumulate in lunile iulie-septembrie 2004. In acelasi timp figureaza in evidentele fiscale ale Administratiei finantelor publice Arad, ca urmare a platilor efectuate in aceeasi perioada si a Declaratiei 100 depuse in luna octombrie, cu suma platita in plus de 435.000.000 lei reprezentand impozit pe profit. In vederea evitarii acumularii de dobanzi si penalitati, societatea comerciala „X” nu asteapta efectuarea compensarii din oficiu si depune cererea de compensare in luna noiembrie. Astfel, la data depunerii cererii de compensare, situatia este urmatoarea
Suma de compensat: 435.000.000 lei
Obligatii restante:
La bugetul de stat: 361.000.000 lei impozit pe venitul din salarii
21.000.000 lei dobanzi si penalitati aferente
La bugetul asigurarilor pentru somaj: 79.000.000 lei contributii
8.000.000 lei dobanzi si penalitati aferente In conditiile in care suma de compensat nu acopera integral obligatiile restante, din suma de
435.000.000 lei vor fi stinse in ordine:
361.000.000 lei impozit pe venitul din salarii
21.000.000 lei dobanzi si penalitati aferente
53.000.000 lei partial din contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj
In urma compensarii, societatea va inregistra in continuare obligatii restante astfel:
26.000.000 lei contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj
8.000.000 lei dobanzi si penalitati aferente
In cazul in care organul fiscal nu finalizeaza procedura compensarii in temenul de 45 de zile de la data depunerii cererii, puteti beneficia de plata de dobanzi de la buget la nivelul celor datorate bugetului de stat pentru neplata la termen a obligatiilor fiscale, respectiv 0,06% pentru fiecare zi de intarziere a organului fiscal.
Data de la care sunt datorate dobanzile este data depunerii cererii de compensare, insa in
cazul in care organul fiscal demonstreaza ca a solicitat informatii relevante pentru luarea deciziei de aprobare a cererii compensare, data de la care se calculeaza dobanzile se proroga pana la data obtinerii acestora. Este de subliniat faptul ca informatiile solicitate trebuie sa fie relevante, astfel incat amanarea efectuarii compensarii peste termenul de 45 de zile si refuzul platii de dobanzi invocand solicitarea unor informatii suplimentare nu trebuie acceptata neconditionat.
IMPORTANT:
In aceste conditii va recomandam ca imediat dupa expirarea termenului legal de incheiere a procedurii compensarii sa solicitati plata de dobanzi in temeiul art. 119 alin. (1) din Codul de procedura fiscala
.
RESTITUIREA
Operatiunea de restituire este reglementata de art. 112 din Codul de procedura fiscala si intervine pentru urmatoarele sume:
-
cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
-
cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
-
cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
-
cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
-
cele de rambursat de la bugetul de stat;
-
cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
-
cele ramase dupa efectuarea distribuirii sumelor realizate in cadrul procedurii executarii silite;
-
cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin oprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
Spre deosebire de compensare, unde operatiunea poate fi facuta si din oficiu, pentru persoanele juridice restituirea opereaza numai in baza cererii. Exceptia este reprezentata de restituirea sumelor de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice pentru care opereaza restituirea din oficiu. Pentru aceasta categorie de restituiri, termenul de incheiere a operatiunii este de maximum 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere. Daca in forma initiala a Codului de procedura fiscala, in cazul intarzierii restituirii sau compensarii impozitului pe venit, nu se datorau de catre administratia fiscala dobanzi pentru neefectuarea operatiunilor in termen, Legea nr. 174/2004 extinde sanctiunea aplicata organului fiscal si asupra impozitului pe venit.
Procedura de restituire urmeaza etapele descrise mai sus, aplicabile ca si in cazul compensarii in ceea ce priveste:
-
organul fiscal competent sa efectueze restituirea – organul fiscal pe raza caruia se afla domiciliul fiscal al solicitantului;
-
termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea, fiind acelasi ca si in cazul compensarii de 5 ani de la expirarea anului fiscal in care s-a nascut dreptul la restituire;
-
termenul de solutionare a cererii de restituire – 45 de zile cu posibilitatea prelungirii acestuia pentru solicitarea de informatii suplimentare;
-
dreptul e a solicita dobanzi in cazul intarzierii restituirii.
Restituirea se efectueaza in baza referatului aprobat de conducerea organului fiscal numai in urmatoarele cazuri:
-
nu aveti alte obligatii bugetare restante din anul curent sau din anii precedenti;
-
dupa compensare mai raman sume platite in plus, si nu solicitati compensarea acestor sume cu obligatii bugetare viitoare.
Dupa aprobarea restituirii sumelor solicitate, organul fiscal dispune restituirea sumelor respective trezoreriei teritoriale. Restituirea se finalizeaza prin transferul sumelor cuvenite in contul bancar indicat in cererea de restituire sau se realizeaza in numerar la trezoreria locala pentru persoanele fizice.
O procedura noua, cuprinsa in art. 30 din Codul de procedura fiscala, ofera posibilitatea cesiunii creantelor fiscale fata de administratia fiscala. Astfel, dupa stabilirea certa a sumei ce urmeaza a fi restituita, orice contribuabil poate cesiona suma respectiva unei alte persoane. Astfel, pentru a putea opera cesiunea, contractul de cesiune de creanta incheiat intre cedent – titularul dreptului la restituire si cesionar trebuie notificat organului fiscal pe raza caruia isi are domiciliul fiscal cedentul.
Numai din acel moment organul fiscal va face plata sumei de restituit in contul cedentului. Cesionarul devine creditor pentru valoarea creantei inscrisa in actul de cesiune inclusiv pentru eventuala dobanda datorata de organul fiscal pentru neefectuarea in termen a restituirii, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.
Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal. In cazul in care aceeasi creanta fiscala a fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.
Mecanismul cesiunii creantelor fata de buget poate fi utilizat ca procedeu de stingere a obligatiilor fata de terti, scurtand circuitul bancar sau poate reprezenta un mijloc de finantare in cazul intarzierii finalizarii de catre organul fiscal a procedurii restituirii.
