Cesiunea de creanta este contractul prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane, cu titlu gratuit sau oneros.
Firmele apeleaza de regula la cesiunea de creanta in urmatoarele cazuri:
a) Cand facturile al caror termen de recuperare a fost depasit sau sansele de recuperare a soldurilor facturii sunt destul de mici, cedeaza in schimbul unei sume de bani creanta catre persoane juridice specializate in recuperari de creante;
b) Cand compania cedeaza creanta catre terti cu titlu gratuit ca o posibilitate de acoperire a unor datorii, atunci cand creantele nu au ajuns inca la scadenta in vederea stingerii unei datorii.
Contractele de preluare in aceste doua cazuri trebuie sa prevada un minimum de informatii cu privire la:
- valoarea nominala a creantelor cedate;
- pretul cesiunii;
- termenele de plata.
Referitor la prevederile legislative contabile aplicabile cesiunii de creanta, acestea se regasesc in OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate la articolul 333.
(1) Creantele preluate prin cesionare se evidentiaza in contabilitate la costul de achizitie (articol contabil 461 “Debitori diversi” = 462 “Creditori diversi”). Valoarea nominala a creantelor astfel preluate se evidentiaza in afara bilantului (contul 809 “Creante preluate prin cesionare”).
(2) In cazul achizitiei unui portofoliu de creante, costul de achizitie se aloca pentru fiecare creanta astfel preluata.
(3) In cazul in care cesionarul recupereaza de la debitorul preluat o suma mai mare decat costul de achizitie al creantei fata de acesta, diferenta dintre suma incasata si costul de achizitie se inregistreaza la venituri (contul 758 “Alte venituri din exploatare”/analitic distinct) la data incasarii.
(4) In cazul in care cesionarul cedeaza creanta fata de debitorul preluat, acesta recunoaste in contabilitate la data cedarii:
a) o cheltuiala (contul 654 “Pierderi din creante si debitori diversi”), daca costul de achizitie al creantei cedate este mai mare decat pretul de cesiune al acesteia; sau
b) un venit (contul 758 “Alte venituri din exploatare”/analitic distinct), daca pretul de cesiune al creantei cedate este mai mare decat costul de achizitie al acesteia.
Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
In cadrul unei proceduri de cesiune de creanta apar trei parti:
Cedentul - este de obicei un furnizor de bunuri sau servicii care, din diferite motive, nu si-a putut recupera contravaloarea acestora de la clientul sau. Cedentul este cel care vinde/cedeaza gratuit creantele cesionarului;
Cesionarul - este cel care cumpara/preia creantele de la cedent;
Debitorul cedat – este clientul care nu si-a platit datoria catre cedent.
Deductibilitate cheltuieli cu deprecierea creantelor preluate prin cesiune
In urmatorul studiu de caz prezentam o societate care detine creante preluate prin cesiune si pentru care s-a asumat riscul de neincasare ale acestora. In ce conditii se pot constitui provizioane deductibile fiscal pentru creantele pentru care nu s-a reusit recuperarea acestora de la debitori? Care sunt documentele in baza carora se poate justifica deductibilitatea acestora?
Iata raspunsul specialistului!
Din punct de vedere juridic, cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent (cel care transmite creanta) transmite cesionarului (cel care o dobandeste) o creanta impotriva unui tert. Aceasta poate fi cu titlui gratuit sau oneros.
Cesiunea de creanta transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata si drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
In urma cesiunii unei creante, cesionarul devine titularul dreptului cedat. Dreptul de creanta trece neschimbat asupra cesionarului, in sensul ca isi pastreaza toate accesoriile sale: ipoteca, privilegiul sau alte garantii. Cesionarul dobandeste in consecinta, toate actiunile ce decurg, inclusiv cea a rezolutiunii pentru neexecutarea obligatiilor.
Reglementarile contabile in vigoare, aprobate prin Omfp nr. 1802/2014, cu modificarile ulterioare, la pct. 333, stabilesc ca evidentierea cesionarii creantelor, la costul de achizitie, se efectueaza prin articolul 461 “Debitori diversi” = 462 “Creditori diversi”. Valoarea nominala a creantelor preluate se evidentiaza in afara bilantului prin ct. 809 “Creante preluate prin cesionare”.
In cazul in care cesionarul prevede ca nu va recupera de la debitorul cedat creanta respectiva, are posibilitatea, din punct de vedere fiscal, sa o deprecieze.
Aceasta modificare a intervenit din anul 2016, de cand a fost eliminata conditia privind deductibilitatea cheltuielilor (cu provizioanele fiscale) numai pentru clientii catre care au fost facturate produsele vandute sau serviciile prestate sau lucrarile executate. Incepand cu 1 ianuarie 2016, se pot inregistra cheltuieli cu deprecierea clientilor si pentru alte tipuri de operatiuni (adica, pentru orice situatie in care un partener nu isi achita datoria (cesiuni de creante neachitate, contracte de imprumut intre societati, promisiuni de vanzare cumparare etc.).
In nota de fundamentare a HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare, se prevede ca legiuitorul doreste largirea bazei pentru inregistrarea cheltuielilor cu deprecierea creantelor, deductibile fiscal, pentru ”toate creantele neincasate de persoana juridica”.
Ca urmare, se pot inregistra cheltuieli cu deprecierea clientilor incerti sau in litigiu, in cote de 30% sau 100%, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute la art. 26 lit. c) si j).
Ca documente posibile sunt: contractul de cesiune, extrasele de cont anuale ce contin confirmarile soldurilor respective sau punctajele reciproce scrise, corespondenta purtata cu persoana a carei creanta o detineti si orice alte informatii preluate de pe site-ul oficiului registrului comertului legate de starea juridica a acesteia.
Raspunsul a fost oferit pe portalcontabilitate.ro de Elena Ionescu - Expert contabil si auditor.
