Datorita integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, in ultimii ani firmele romanesti au legaturi din ce in ce mai frecvente si complexe cu entitati din state membre. Acest lucru este facilitat si de dezvoltarea internetului, care permite ca in mod curent serviciile sa fie oferite fara a exista o legatura directa, fizica, intre cei doi parteneri comerciali.
Furnizarea serviciilor IT este un bun exemplu in acest sens. Firme romanesti mici aflate la inceputul activitatii, inca neplatitoare de TVA, furnizeaza servicii IT catre clienti din state membre, pentru tarife consistente, valorificand avantaje comparative specifice.
Insa, in asemenea cazuri intervin obligatii declarative destul de stufoase si birocratice.
Legislatia aplicabila (Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal) arata ca locul prestarii serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile isi are stabilit sediul activitatii sale economice.
De asemenea, la punctul 8 alin, (11) lit. a) - c) si la punctul 7 alin. (15) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal se prevede ca sunt considerate prestari de servicii urmatoarele:
- furnizarea de programe informatice software standard prin Internet sau prin orice alta retea electronica si care este in principal automatizata, necesitand interventie umana minima, fiind un serviciu furnizat pe cale electronica, conform articolului 266 alin. (1) pct. 28 din Codul Fiscal;
- furnizarea de licente in cadrul unui contract de licenta privind programele informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse statii de lucru, impreuna cu furnizarea de programe software standard pe discheta sau pe un alt purtator de date, conform articolului 271 alin. (3) lit. b) din Codul Fiscal;
- furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar si in cazul in care programul software este furnizat pe discheta sau pe un alt purtator de date. Programul software personalizat reprezinta orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clientilor, conform cerintelor exprimate de acestia.
Firma care are sediul activitatii economice in Romania, neinregistrata in scopuri de TVA si care nu are obligatia sa se inregistreze conform art. 316, daca presteaza servicii care au locul in alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligata la plata taxei, are obligatia sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA inainte de prestarea serviciului, asa cum prevede articolul 317 alin (1) lit b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.
Aceasta inregistrare in scopuri de TVA nu inseamna ca firma devine platitoare de TVA pe teritorul Romaniei, ci doar ca detine un cod de TVA pentru operatiunile intracomunitare.
Toate firmele inregistrate in scopuri de TVA conform articolelor 316 sau 317 (indiferent deci daca sunt
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
Deci, in cazul furnizarii de catre o firma neplatitoare de TVA de servicii IT catre un client dintr-un stat membru inregistrat in scopuri de TVA in statul respectiv, procedura care trebuie urmata este:
- firma trebuie sa ceara inregistrarea in scopuri de TVA inainte de prestarea serviciului, conform articolului 317 alin (1) lit b) din Codul Fiscal (numai pentru tranzactii intracomunitare),
- locul prestarii serviciilor este in statul membru al clientului, conform prevederilor articolului 278 alin (2) din Codul Fiscal,
- din punct de vedere al TVA operatiunea este o prestare de servicii intracomunitara,
- firma din Romania are obligatia depunerii declaratiei 390 VIES "Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare", conform articolului 325 alin (1) din Codul Fiscal.
