Fiscalitatea asigurarilor in Romania comparativ cu alternativele existente in diverse tari

Multumim Revistei Romane de Fiscalitate

 

conf. univ. dr. Mirela Cristea
prof. univ. dr. Sorin Domnisoru
lect. univ. dr. Raluca Dracea

Fiscalitatea asigurarilor in Romania comparativ cu alternativele existente in diverse tari

1. Introducere

In tarile dezvoltate, asigurarile reprezinta o parte a educatiei, a traditiei, a vietii, in timp ce in Romania, in perioada actuala, suntem departe de a vorbi de o educatie la nivelul intregii populatiei in acest domeniu. La conditiile tarii noastre se adauga si factorii financiari, oferta fiind limitata si mai putin adaptata la nevoile pietei, cu o flexibilitate redusa.

Astfel, anumite conditii nefavorabile unei dezvoltari sanatoase a acestei piete au continuat sa se mentina in actualitate, precum:

• interesul general scazut fata de contractarea unei asigurari;
• neintelegerea rolului si necesitatii asigurarilor;
• lipsa suportului financiar in acest domeniu;
• proportia scazuta a clasei de mijloc;
• unele practici de concurenta neloiala;
• un management mai putin inspirat;
• probleme legate de inflatie, somaj, venituri scazute ale cetatenilor etc.

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Pe acest fond al mediului asigurarilor, in multe tari s-a apelat la introducerea unor avantaje fiscale pentru diferitele categorii de asigurati. O forma de relaxare fiscala in acest domeniu consta in deductibilitatea primelor de asigurare care se regaseste in legislatiile nationale ale tarilor din Europa Centrala si de Est, unde gradul de densitate a asigurarilor – volumul de prime de asigurare repartizate pe cap de locuitor – a crescut
substantial si datorita influentei favorabile a deductibilitatii fiscale a primelor de asigurare.

2. Fiscalitatea asigurarilor in Romania

Avand in vedere rezultatele obtinute de catre sectorul asigurarilor pe piata institutiilor financiare din Romania in luarea deciziei de subscriere a contractelor de asigurare, trebuie acordata importanta cuvenita aspectelor fiscale.

Cu toate acestea, in Romania, facilitatile acordate asiguratilor pentru produsele de asigurare incheiate nu sunt resimtite pe deplin pentru incurajarea dezvoltarii asigurarilor.

Astfel, la inceputul anului 2004, s-a lansat initiativa incurajarii asigurarii locuintelor prin acordarea de deductibilitati persoanelor fizice ce contractau o asigurare a locuintei, pentru sume platite drept prime de asigurare ce nu depaseau un plafon echivalent cu 200 euro. Aceasta decizie avea rolul de a contribui la majorarea gradului de cuprindere in asigurare a asigurarii locuintelor. Totusi, efectele – evaluate preliminar de catre
reprezentantii companiilor de asigurari – nu au fost spectaculoase, astfel ca, din anul 2005, potrivit modificarilor aduse Codului fiscal, deducerea primelor de asigurare pentru asigurarea locuintelor a fost eliminata.

Conform rezultatelor Comisiei Centrale pentru recensamantul populatiei si al locuintelor, in Romania sunt inregistrate 8,11 mil. locuinte, din care 52,5% (4,26 milioane) sunt situate in mediul urban. Dintre toate acestea, calculele indica faptul ca doar aproximativ 380.000 de locuinte sunt acoperite prin asigurare impotriva riscurilor de incendiu si calamitati naturale.

In majoritatea tarilor din Europa, gradul de cuprindere in asigurare a cladirilor ce apartin persoanelor fizice este cuprins intre 50% si 94%. Astfel, in Portugalia, acest indicator se situeaza la nivelul a 51%, in Spania 60%, in Ungaria la peste 64%, in Marea Britanie 70%, in Austria 91%, in Belgia, dintr-un total de aproximativ 4,3 milioane de locuinte, nu mai putin de 4 milioane erau asigurate impotriva incendiului (grad de cuprindere de peste 94%).

Toate aceste rezultate se datoreaza includerii asigurarii locuintelor in cadrul celor obligatorii (in Romania exista un proiect de lege ce prevede includerea asigurarii locuintelor in asigurarea obligatorie incepand cu anul 2008), dar si facilitatilor fiscale acordate pentru primele de asigurare platite la contractarea unei astfel de asigurari.

Stabilirea facilitatilor fiscale pentru incheierea de asigurari facultative in Romania se face distinct pe trei categorii de contribuabili: persoane fizice salariate, persoane juridice si persoane fizice independente. Pentru persoanele fizice salariate, exclusiv la functia de baza:

• se admit la deducere din venitul impozabil contributia la fondurile de pensii facultative, incluse in pilonul III al sistemului de pensii din Romania, in limita a 200 euro pe an/salariat asigurat (art. 57 alin. (2) lit. a)), limita maxima de cotizare la pensiile private facultative fiind stabilita la 15% din venitul brut anual;
• nu se admit la deducere pentru calculul lunar al impozitului pe venit din salarii primele de asigurare voluntare de sanatate (H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice ale Legii nr. 571/2003, pct. 117).

In ce priveste persoanele juridice, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare prevede urmatoarele aspecte referitoare la fiscalitatea primelor de asigurare platite de catre persoanelor juridice:

• sunt deductibile integral, fiind considerate cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri, platile reprezentand contributiile pentru asigurarea de accidente de munca si boli profesionale si cele reprezentand primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale (art. 21 alin. (2) lit. c));
• sunt deductibile in limita a 200 euro/an/salariat primele achitate la schemele de pensii facultative (art. 21 alin. (3) lit. j));
• sunt deductibile in limita a 200 euro/an/salariat primele achitate pentru asigurarile voluntare de sanatate (art. 21 alin. (3) lit. k));
• sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentand garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii pentru care contribuabilul este autorizat sau utilizate in cadrul unor contracte de inchiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale (art. 21 alin. (4) lit. n)).

Sintetizand prevederile acestui articol de lege, sunt deductibile integral de la plata impozitului pe profit primele de asigurare platite de catre persoanele juridice pentru contractarea de asigurari ce au ca obiect:

• activele corporale (bunurile materiale apartinand societatii comerciale, cum ar fi: hale, masini si utilaje, hoteluri, autovehicule, nave, aeronave, marfuri fabricate – la vanzare si pe stoc etc.);
• active necorporale (prime de asigurare pentru software, titluri de participare, licente, brevete de inventie, drepturi de autor, marci si altele similare sau echivalente), precum si toate activele ce privesc obiectul de activitate al acestora.

In ce priveste abordarea socio-profesionala, in Romania se regaseste o categorie distincta, cea a persoanelor fizice independente, ce beneficiaza de un regim distinct al deducerilor fiscale pentru incheierea de asigurari facultative. Persoana fizica independenta este persoana ce desfasoara prin forte proprii activitati economice in mod independent sau este membru al vreunei asociatii familiale, fara a implica raporturi de munca fata de un
angajator (Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice – art. 3 alin. (1)).

Aceste persoane au calitatea de angajat propriu. In ce priveste facilitatile fiscale de care beneficiaza acestia pentru incheierea de asigurari facultative, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda deduceri din baza impozabila a impozitului pe venit anual pentru o suma de pana la 200 euro pe an pentru incheierea de asigurari facultative de sanatate (art. 48 alin. (5) lit. h)), dar si pentru incheierea de asigurari de pensii private facultative (art. 48 alin. (5) lit. g)).

3. Alternative de facilitati fiscale pentru incheierea de asigurari de viata in lume

In cazul politelor de asigurari de viata, in sistemele fiscale ale lumii se practica mai multe alternative de facilitati fiscale acordate asiguratilor, asupra sumelor intervenite intr-un contract de asigurari de viata, si anume: asupra sumelor platite sub forma primelor de asigurare, dar si a sumelor incasate de la asigurator sub forma indemnizatiilor de asigurare (sumele asigurate).

S-a conturat o optica potrivit careia abordarea fiscalitatii asigurarilor de viata se poate face din doua perspective:

• perspectiva pur tehnica, ce se refera la fiscalitatea platilor si incasarilor din partea asiguratilor, respectiv primelor de asigurare platite si indemnizatiilor de asigurare incasate de la asiguratori;
• o perspectiva socio-profesionala, considerand categorii distincte de asigurati: persoane fizice salariate, persoane juridice si nesalariati.

Abordarea pur tehnica trateaza fiscalitatea primelor de asigurare prin doua alternative:

1. deductibilitatea primelor de asigurare din impozitele datorate;

2. reducerea directa de impozit.

Deductibilitatea primelor de asigurare platite pentru contractarea de asigurari de viata cel mai adesea este conditionata si plafonata. Plafonarea poate fi stabilita:

• distinct, pe fiecare produs de asigurare in parte (cum este in Olanda, Italia, Luxemburg);
• global, pentru toate platile asiguratilor cu incheierea de asigurari, plata cotizatiilor la asigurarile sociale sau sumele destinate economisirii pe termen lung (cum este in Germania si Spania);
• sub forma de plafoane pe prime de asigurare, plafon din venit sau plafon de prime si venit;
• ca o suma fixa pe persoana (precum in Olanda), pe cuplu (in Germania), pe fiecare sot (in Danemarca) sau pe membru de familie;
• ca o cota procentuala din prima de asigurare aferenta politei, limitat si la un procent din total venituri impozabile (in Spania se deduce un nivel de 10% din primele de asigurare, insa in limita a 30% din venitul impozabil) sau cota procentuala din venitul impozabil la nivelul unui an de zile, dar conditionat de durata de asigurare (in Danemarca, este scutit de impozit 10% din venitul impozabil pentru contractele de asigurare cu o durata mai mare de 10 ani).

Reducerea de impozit este intotdeauna plafonata si poate opera:

• in marime absoluta, fiind stabilita o suma pe persoana sau pe fiecare sot, inclusiv un supliment pentru copilul aflat in intretinere (cum este in Franta);
  
• in cota procentuala din impozit, in limita unei prime de asigurare platite (in Belgia se acorda intre 30% si 40% reducere din impozit pentru prime de asigurare platite peste anumite plafoane minime);
• la parti din venit, in limita unei sume stabilite (in Marea Britanie se acorda o reducere de 1/6 din venitul impozabil in limita unei anumite sume).

Fiscalitatea indemnizatiilor de asigurare primite de la asiguratori la aparitia
evenimentelor asigurate sau la maturitatea politelor de asigurare are in vedere modalitatea de plata a indemnizatiei de asigurare care depinde de tipul contractului de asigurare, respectiv daca este asigurare de supravietuire, asigurare de deces sau asigurare mixta de viata. Astfel, indemnizatia de asigurare se poate plati integral peste un anumit numar de
ani de la incheierea contractului de asigurare, denumita suma asigurata (in cazul asigurarilor de deces, mixte de viata si de supravietuire cu plata unica a sumei asigurate) sau se poate plati esalonat, pe anumite perioade de timp sau pe toata durata de viata a asiguratului, denumite rente (in cazul asigurarilor de supravietuire, in special).

Pentru impozitarea sumei asigurate, se pot practica urmatoarele facilitati fiscale:

• neimpunerea sumei asigurate platite de catre asigurator, cum este in Olanda; 
•  impunerea totala a sumei asigurate, precum in Luxemburg sau Danemarca;
• impunerea partiala, prin includerea in masa impozabila doar a unei parti din renta (in Italia se impune doar 70% din renta);
• impunerea diferentiata, in functie de varsta asiguratului la momentul incasarii rentelor (in Belgia se practica impunerea totala inainte de 60 de ani si impunerea partiala pentru sumele de incasat, dupa varsta de 60 de ani).
  

Facilitatile fiscale acordate pentru plata sumelor asigurate se aplica la intreaga valoare a acestora sau la diferent a dintre sumele asigurate incasate si primele de asigurare platite de catre asigurati. Pentru impunerea sumelor asigurate in totalitatea lor, se practica urmatoarele variante:

• neimpunere, care poate fi: neconditionata in tari precum Olanda, Luxemburg, Franta; conditionata de durata de asigurare a politei (in Marea Britanie nu sunt impozitate sumele asigurate platite pentru politele cu o durata de peste 10 ani, in Germania, cele peste 12 ani) sau de varsta asiguratului (in Belgia, sumele asigurate incasate dupa varsta de 60 de ani sunt total exonerate de la impunere);
•  impunere la o cota anume (in Danemarca se impoziteaza 60% din cuantumul sumei asigurate incasate de catre asigurati) sau la o cota medie a impozitului pe venit a anului platii sumei sau fractiunii anuale a sumei asigurate, stabilita in functie de durata de asigurare a politei (precum in Spania).

Pentru impunerea diferentei ce ramane dupa scaderea din sumele asigurate incasate a primelor de asigurare platite de catre asigurati, se practica urmatoarele sisteme de impunere:

• neimpunere conditionata de durata politei de asigurare (precum in Germania) sau de marimea capitalului (sa nu depaseasca un anumit plafon, cum este in Olanda);
• impunere la o cota anume (Danemarca – 40%), la cota impozitului pe venit (Spania), impunere regresiva prin reducerea anuala a masei impozabile, incepand cu al doilea an (in Italia – 2% la cota de 12,5%), impunere conditionata (de varsta asiguratului, in Belgia – 10% din fractiunea anuala a sumei asigurate/produs onorate de asigurator inaintea varstei de
  60 de ani).

In cazul platii indemnizatiilor de asigurare sub forma de rente viagere sau pe o anumita perioada de timp, impunerea acestora poate fi conditionata de varsta beneficiarului in momentul incasarii rentelor, printr-o impunere partiala a acestora.

Abordarea socio-profesionala trateaza fiscalitatea primelor de asigurare din perspectiva a trei categorii socio-profesionale: persoane fizice salariate, persoane juridice si persoane nesalariate.

Persoanele fizice pot beneficia sau nu de deductibilitatea primelor pe care le platesc, diferentiata prin sistemele fiscale nationale astfel:

• deducerea se acorda pentru fiecare membru de familie; se pot acorda suplimente pentru copiii din intretinere, pentru persoanele cu handicap sau se poate aplica pentru sot si sotie, impreuna;
• deducerile opereaza pe ansamblul politei incheiate de un membru de familie sau pe ansamblul tuturor politelor incheiate de fiecare dintre membrii aceleiasi familii; avantajele fiscale pot opera pentru fiecare tip de asigurare incheiata de membrii unei familii;
• deductibilitatea este conditionata de anumite aspecte, precum varsta, durata asigurarii;
• deductibilitatea opereaza diferentiat pe tipurile asigurarilor de viata (de exemplu, numai pentru cele care reprezinta instrumente de economisire) sau pentru toate tipurile de asigurari de viata (cat si pentru cele care se incheie pentru garantii la imprumuturi imobiliare).

Persoanele juridice pot beneficia de multiple modalitati de facilitati fiscale pe linia produselor de asigurari incheiate in functie de tipul produsului. De exemplu, asigurarile de viata pe care o persoana juridica le poate incheia sunt: asigurari profesionale pentru salariatii sai; asigurari colective de pensii si prevedere pentru personalul sau; asigurarea managerului firmei; asigurare – garantie a finantarii firmei; asigurare – indemnizatie la sfarsitul carierei si asigurare – indemnizatie de concediere.

Nesalariatii pot incheia polite de asigurare individuale sau colective deschise adeziunii individuale ale lucratorilor nesalariati (fermieri, artizani, comercianti) si care pot sau nu sa beneficieze de deductibilitatea primelor platite, conditionat sau nu de natura riscurilor acoperite de polita.

4. Concluzii

Efectele pozitive pe care recunoasterea deductibilitatii le-ar avea nu numai la nivelul pietei asigurarilor, ci si asupra intregii economii nationale sunt evidente, mai ales daca tinem cont de faptul ca sectorul asigurarilor sustine activitatea celorlalte sectoare ale economiei prin faptul ca atrage importante resurse financiare pe care le reinvesteste.

In Uniunea Europeana nu s-a realizat o armonizare deplina a legislatiilor nationale privind sistemul de impozite si taxe, lasandu-se la latitudinea politicilor interne fiscale si modalitatile de punere in practica a deductibilitatii fiscale la cheltuielile efectuate cu asigurarea persoanei si a proprietatilor acesteia. Eliminarea restrictiilor interne din domeniul asigurarilor ar conduce cert la o crestere a tranzactiilor internationale cu asigurari, insa acest lucru este greu de atins datorita obisnuintei asiguratilor de a apela la asiguratorii locali sau reglementarilor restrictive din unele tari referitoare la asiguratorii straini.

Pentru conectarea la international, dar si pentru dezvoltarea culturii asigurarilor, apreciem ca legislatia fiscala nationala ar putea avea in vedere urmatoarele perspective:

• cultivarea si dezvoltarea spiritului prudent prin reacceptarea deductibilitatii primelor de asigurare pentru bunurile corporale si necorporale aflate in proprietate. Astfel, pe langa cresterea limitei deductibilitatii (200 euro fiind absolut nesemnificativ comparativ cu evolutia preturilor in domeniu), sa se considere deductibilitatea primelor de asigurare pe familie sau coproprietari;
• avand in vedere caracterul negociabil al relatiei dintre angajator si salariat se poate liberaliza deductibilitatea primelor de asigurare platite pentru angajati, nivelul acestora fiind determinat de decizia salariatului pentru venituri imediate sau mai indepartate, bineinteles excluzand din acest domeniu relatiile cu partile afiliate;
• dezvoltarea la nivel national a surselor de finantare durabile prin intermediul pietei asigurarilor optand pentru impunerea degresiva a diferentei dintre sumele incasate si primele platite in functie de perioada de asigurare si varsta la care asiguratul primeste indemnizatia.