Multumim Revistei Romane de Fiscalitate
conf. univ. dr. Mutascu Mihai Ioan
Regimul fiscal al cladirilor aflate in proprietatea statului
Regimul juridic al taxei pe cladiri este reglementat de Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, ultima reglementare esentiala fiind Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 pentru modificareasi completarea Legii nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal.
In conformitate cu art. 249 alin. (1) Orice persoana care are in proprietate o cladire situata in Romania datoreaza anualimpozit pentru acea cladire, exceptand cazul in care in prezentul titlu se prevede diferit.
La acelasi articol la alin. (3) se prevede faptul ca Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.
Impozitul pe cladiri si taxa pe cladiri se datoreaza bugetului local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasata cladirea, iar in cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe cladiri se datoreaza bugetului local al sectorului in care este amplasata cladirea.
Prin cladire se intelege orice constructie situata deasupra solului si/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinta sa, si care are una sau mai multe incaperi ce pot servi la adapostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalatii, echipamente si altele asemenea, iar elementele structurale de baza ale acesteia sunt peretii si acoperisul, indiferent de materialele din care sunt construite. Mai mult, incaperea reprezinta spatiul din interiorul unei cladiri.
Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Potrivit art. 250 alin. (1) pct. 1, nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, pentru cladirile proprietate a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a oricaror institutii publice, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice.
Este clar faptul ca statul, potrivit art. 249 alin. (1) in calitate de proprietar de cladiri, nu datoreaza impozitul pe cladiri, decat conditionat, adica numai atunci cand acestea sunt folosite pentru activitati economice. O mare neclaritate, prin prisma regimului juridic, rezida in cazul cladirilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate sau date in administrare ori in folosinta, in baza de contract, persoanelor juridice care desfasoara in interiorul acestora activitati economice.
Exista o dubla interpretare.
a. Statul, in calitate de concedent sau locator, proprietar al bunului, datoreaza impozitul pe cladire, numai pentru incaperile utilizate de concesionar sau chirias in scop economic. Acest lucru se datoreste faptului ca, in baza contractului de cedare a folosintei bunului, statul realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor si, deci, desfasoara activitati economice in legatura cu incaperile mai sus mentionate. Prin urmare, persoana juridica, ca beneficiara a dreptului de folosinta, va datora si aceasta, in virtutea art. 249 alin. (2), taxa pe cladire.
Activitatile economice sunt deduse din Hotararea Guvernului nr. 656 din 6 octombrie 1997 privind aprobarea Clasificarii activitatilor din economia nationala CAEN, modificata prin Ordinul nr. 337 din 20 aprilie 2007 al presedintelui Institutului National de Statistica privind actualizarea Clasificarii activitatilor din economia nationala CAEN. Potrivit reglementarii sunt incluse in categoria activitatilor economice, la Sectiunea L Tranzactii imobiliare, Diviziunea 68 Tranzactii imobiliare, inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate, Cod 682.
Mai mult, prin extensie, in Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, la art. 127 alin. (2) activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora.
De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
b. Persoana juridica, in calitate de concesionar sau chirias, potrivit art. 249 alin. (2) datoreaza taxa pe cladire, statul fiind exonerat de la plata impozitului pe cladire, deoarece nu acesta desfasoara de facto activitati economice in incaperile respective, ci persoana juridica. Prin urmare, statul iese de sub incident a art. 250 alin. (1) pct. 1, deoarece nu acesta desfasoara de jure activitati economice in respectivele incaperi.
In concluzie, consideram, ca legiuitorul nu este foarte precis cu privire la incaperile cladirilor proprietate a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a oricaror institutii publice, care sunt folosite pentru activitati economice, nefiind foarte clar daca cel care trebuie sa desfasoare activitati economice este statul, in calitate de proprietar, sau tertele persoane, in calitate de concesionari sau chiriasi.
Daca exceptia art. 250 alin. (1) pct. 1 se refera exclusiv la stat, in calitate de proprietar, atunci legiuitorul ar trebui sa clarifice acest fapt, specificandu-se ca cel care intra sub incidenta exceptiei este statul, daca in acele incaperi acesta desfasoara activitati economice. Prin urmare, consideram ca ar trebui inlocuita constructia care sunt folosite pentru activitati economice cu expresia in care aceste desfasoara efectiv activitati economice. In acest caz, autoritatile statului nu datoreaza impozitul pe cladirile aflate in proprietate, decat daca in incaperile acestea desfasoara efectiv activitati economice.
Insa daca exceptia art. 250 alin. (1) pct. 1, se refera exclusiv la concesionari, locatari, chiriasi s.a.m.d., in calitate de detinatori ai dreptului de folosinta, atunci legiuitorul ar trebui sa inlocuiasca expresia care sunt folosite pentru activitati economice cu constructia in care concesionarii, locatarii si/sau chiriasii acestora desfasoara efectiv activitati economice. Si in spiritul acestei modificari autoritatile statului nu datoreaza impozitul pe cladirile aflate in proprietate, decat daca in incaperi chiriasii sau concesionarii desfasoara efectiv activitati economice.
In plus, cei din urma vor datora taxa pe cladiri, conform art. 249 alin (3), fiind pusa sub discutie o interpretabila dubla impozitare, materia vizata fiind incaperea cedata sub folosinta.
Este dubla impozitare doar daca taxa pe cladire are natura fiscala (inregistrata in bugetele locale la veniturile fiscale), precum impozitul pe cladire, altminteri discutia nu mai comporta nicio analiza.
