Livrari de bunuri catre o societate din Germania. Sediu permanent
Irina Dumitrescu
Intrebare: Din anul 2008 si pana in prezent societatea noastra a livrat bunuri la o societate persoana juridica din Germania in regim de marfa la dispozitia clientului, adica: se livreaza 100 buc. in luna mai fara a se factura in depozitul clientului, iar pe masura ce acestia au nevoie de aceste bunuri ne trimit o situatie (autofactura) pentru produsele pe care le scot din depozit - ex. 30 buc. in mai, 70 in iunie.
Pana acum aceasta operatie de livrare de bunuri la dispozitia clientului, am considerat-o d.p.d.v. al TVA ca o livrare de bunuri scutita cu drept de deducere (avand in vedere si masurile de simplificare conform art.128 alin. 10 si art. 130.1, alin. 2 din Codul fiscal.).
De curand insa am primit o adresa de la persoana juridica din Germania prin care ne aduce la cunostinta ca de acum inainte trebuie sa le facturam cu TVA si sa ne inregistram ca platitori de TVA in Germania, explicatia lor fiind ca depozitul lor este pentru noi un punct de lucru din Germania.
Raspuns: In Romania, Legea 571/2003 privind Codul fiscal defineste sediul permanent la art. 8 alin. (1) ca fiind un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
Potrivit alin. (4) al acestui articol un sediu permanent nu presupune:
„a) folosirea unei instalatii numai in scopul depozitarii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului; Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
b) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi depozitate sau expuse;
c) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi procesate de catre o alta persoana;
d) vanzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse in cadrul unor expozitii sau targuri fara caracter permanent ori ocazionale, daca produsele ori bunurile sunt vandute nu mai tarziu de o luna dupa incheierea targului sau a expozitiei;
(......)”
Spre exemplu, daca un nerezident detine un depozit de marfuri in Romania destinat unei activitati economice, respectiv depozitarea marfurilor in vederea distribuirii acestora catre clienti acestuia ii revine obligatia de a inregistra acest depozit ca sediu permanent in Romania.
In cazul prezentat, obligatia societatii de a inregistra acest depozit ca sediu permanent in Germania poate fi stabilita doar in baza prevederilor legislatiei fiscale aplicabila pe teritoriul acestui stat. Pentru activitatile desfasurate in Germania va revine obligatia sa respectati legislatia in vigoare pe teritoriul acestei tari.
Astfel cum prevad instructiunile pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 128 alin. (10) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin OMFP 2216/2006 in cazul bunurilor transportate din Romania in alt stat membru in cadrul unui contract privind stocuri la dispozitia clientului se aplica sistemul de simplificare daca statul membru de sosire nu considera sosirea bunurilor ca o achizitie intracomunitara asimilata sau aplica ori accepta un regim de simplificare similar celui aplicat in Romania.
Depozitul situat pe teritoriul Germaniei poate constitui sediu permanent in functie de legislatia fiscala din acest stat.
Adresa primita de la societatea din Germania poate fi consecinta unor schimbari aparute in legislatia aplicabila in acest stat.
