Ce metoda de restructurare e mai buna pentru evitarea falimentului: consensul, concordatul preventiv sau insolventa?

Oamenii de afaceri, directorii de resurse umane, avocatii, specialistii in insolventa si bancherii spun ca, indiferent de modalitatea de restructurare aleasa de o companie aflata in dificultate, scopul oricarei reduceri de costuri trebuie sa fie generarea unei cresteri imediate a businessului. Cert este insa ca "un creditor trebuie sa primeasca ceea ce i se datoreaza", potrivit unui articol din Codul civil, asa ca pretul unei restructurari se plateste pe termen lung, unii actionari reusind sa foloseasca profitul in scop personal abia peste 7 ani de la lansarea planului de reorganizare.

"Atunci cand faci o restructurare de personal, reduci foarte mult din costuri, iar acest lucru trebuie sa se faca foarte rapid. Insa trebuie sa pas­trezi performanta oamenilor ramasi, pentru ca acestia sa aiba dorinta sa mai vina la lucru chiar si dupa ce multi dintre colegii lor au plecat. In programele de plecari voluntare, cel mai putin dureroase dintre procesele de restructurare, se intampla adesea ca aceia care se inscriu primii sa fie tocmai cei pe care ai vrea sa-i tii", a spus Anca Georgescu, director executiv de resurse umane in cadrul Romtelecom.

Circa 4.000 de angajati ai Romtelecom au fost disponibilizati in perioada 2007- 2010, ca urmare a unui plan de restrucrutare implementat de companie din nevoia de reducere de costuri si de a se repozitiona pe piata, in prezent compania ramanand cu 8.600 de salariati.

Exista trei modalitati de restructurare a unei afaceri cu probleme, una este restructurarea consensuala (o procedura care nu presupune implicarea factorilor juridici, intelegerile fiind facute intre reprezentantii companiei si creditori), restructurarea semijudiciara prin concordatul preventiv sau mandatul ad-hoc (prin care se analizeaza situatia companiei, sub supravegherea unui practician in insolventa si se elaboreaza un plan care trebuie acceptat de catre creditori) si insolventa (procedura prin care se elaboreaza un plan de reorganizare a companiei, care este protejata prin lege de creditori).

"Un principiu mentionat in Codul civil spune ca «Un creditor trebuie sa primeasca ceea ce i se datoreza, chiar cand valoarea lucru­lui ar fi egala sau mai mare». Intrebarea este cat poate fi de valid un astfel de principiu atunci cand vorbim de restructurare", a spus Monica Iancu, senior associate in cadrul firmei de avocatura Peli Filip.

Sursa: Ziarul financiar