Intrebare:
In ce masura esre posibil ca pe un singur ordin de compensare sa fie trecute facturi care sa totalizeze mai mult de 10.000 lei, valoarea fiecarei facturi in parte fiind sub 10.000 lei? De asemenea, ce obligatii apar in cazul in care facturile sunt sub 10.000 lei, insa data emiterii facturii este mai veche de 30 de zile; se tine cont de data emiterii facturii sau de termenul scadent al facturii?
Raspuns:
In prezent au ramas in vigoare, nefiind abrogate prin niciun alt act normativ ulterior, OUG 77/1999 privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata si Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale contribuabililor, persoane juridice, aprobat prin HG 685/1999.
Astfel, conform art. 3 din HG 685/1999 se interzice utilizarea altor documente de compensare in afara celor prevazute in regulamentul de compensare, iar pentru facturi cu valori mai mari de 10 mii lei, compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se face in cadrul institutional instituit prin OUG 77/2009.
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
De asemenea, din prevederile art. 2 din OUG 77/1999 rezulta ca mecanismul de monitorizare si de compensare instituit prin aceasta ordonanta si normele metodologice de aplicare vizeaza restantele mai vechi de 30 de zile.
Prin urmare, in cazul compensarii, se tine cont de termenul de scadenta si nu de cel de emitere al facturii intrucat reglementarile legale anterior amintite vizezaza doar obligatiile de plata restante, cu alte cuvinte obligatiile neachitate la scadenta convenita pentru plata obligatiilor intre operatorii economici. Totodata, plafonul de 10.000 lei se refera la fiecare factura in parte si, avand in vedere ca pe verso-ul ordinului de compensare se trec elementele de identificare ale facturilor care fac obiectul compensarii (anexa nr. 2.1 la Regulament), rezulta ca valoarea ordinului de compensare poate depasi suma de 10.000 lei, cu conditia ca valoarea compensata pentru fiecare factura in parte sa nu depaseasca acest plafon.
Pentru facturile cu valori sub 10.000 lei, a caror scadenta (termen de achitare) a depasit durata celor 30 de zile calendaristice este obligatorie folosirea ordinelor de compensare prevazute de HG 685/1999 , in masura in care datoriile nu sunt achitate, ci se opteaza pentru compensarea lor cu creantele de incasat de la aceleasi persoane catre care datoria respectiva a devenit restanta.
