Culegerea informatiilor cu posibilitatea aplicarii de sanctiuni este un proces utilizat din ce in ce mai mult de catre administratia fiscala cu atat mai mult cu cat in ultima perioada a fost reglementat accesul acesteia la si mai multe surse de infromatii. Astfe, in sfera mijloacelor de proba se afla nu numai cele obtinute direct de la contribuabil in cadrul controlului administrativ la sediul organului fiscal dar si din alte surse:
- Informatii obtinute de la alte persoane; in acesta categorie intra fie persoane aflate in raporturi comerciale cu sociatetea dar si alte institutii care detin informatii relevante asupra societatii vizate. Organul fiscal poate solicita informatii si altor persoane numai atunci cand starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabil. Informatiile furnizate de alte persoane vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
O sursa speciala de obtinere a informatiilor este reprezentata de banci. Potrivit art. 54 din Codul de procedura fiscala bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Aceasta comunicare se va face in prima jumatate a fiecarei luni, cu referire la conturile deschise sau inchise in luna anterioara. Mai mult, ca urmare a modificarilor adoptate in cursul anului 2010 organele fiscale pot solicita toate informatiile cu privire la operatiunile din cont. Concret, institutiile de credit au obligatia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sa comunice toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura, precum si daca debitorul are sau nu inchiriate casete de valori.
- Solicitarea de expertize din partea unor organisme sau persoane specializate asupra documentelor aflate in posesia organului fiscal sau asupra raporturilor dintre angajator si salariat. Onorariile expertilor se suporta de organul fiscal. in acesta categorie pot intra situatiile in care este necesara evaluarea unor avantaje acordate salariatilor ce influenteaza baza impozabila pentru determinarea contributiilor sociale datorate. in cazul in care nu va insusiti concluziile expertului numit de organul fiscal puteti desemna un expert pe cheltuiala proprie avand aceleasi obiective.
- Verificarea de inscrisuri; Potrivit art. 56 din Codul de procedura fiscala organele fiscala si cu precadere cele care desfasoara activitatea de inspectie fiscala pot solicita prezentarea de documente. in categoria documentelor ce pot fi solicittate intra registrele, evidentele, documentele de afaceri si orice alte inscrisuri.
Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.
Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024
Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. in cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile. Dupa inapoierea documentelor organul de inspectie va retine pentru dosarul fiscal copii ale documentelor pe care le considera relevante.
- Efectuarea de cercetari la fata locului. Organele fiscale au dreptul general de a face cercetari la fata locului. In fapt realizarea acestor cercetari sunt facute in cazul actiunilor de control, in cadrul procedurii executarii silite pentru identificarea sau sechestrarea bunurilor si in vederea efectuarii de expertize initiate de organele fiscale. Potrivit art. 57 din Codul de procedura fiscala orice persoana are obligatia de a permite accesul functionarilor organelor fiscale. Accesul nu trebuie permis tuturor functionarilor ci numai acelora care au fost imputerniciti cu efectuarea cercetarii la fata locului, precum si a expertilor desemnati in acest sens. O particularitate se intalneste in cazul in care locul cercetat este si locuinta unei persoane fizice. in acest caz poate fi refuzat accesul fara a putea fi aplicabile sanctiunile prevazute de art. 219 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala constand in amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice. Refuzul accesului in locuinta este prevazut in mod expres in cadrul alin. (4) al art. 57, organele fiscale putand intra in locuinta numai cu autorizarea instantei judecatoresti.
Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces-verbal care va cuprinde:
• data si locul unde este incheiat;
• numele, prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea organului fiscal din care face parte acesta;
• temeiul legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
• constatarile efectuate la fata locului;
• sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea cercetarii;
• semnatura functionarului si a persoanelor participante la cercetare ;
• alte mentiuni considerate relevante.
Ca o concluzie a relatiei cu organele administratiei fiscale se plaseaza dispozitiile art. 63 din Codul de procedura fiscala referitoare la sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale. Potrivit acestei dispozitii contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal in timp ce acesta are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.
