Analizam mai jos cazul unei societati care produce si vinde mobilier in tarile UE. Societatea are un contract incheiat cu o firma din Germania, care in Fisa de conditii, pe langa rabaturile promotionale, contine si "comision pentru agentul X 2%".
Aceasta firma X rezident tot in Germania are cod valid de TVA si X efectueaza platile in numele clientului societatii romane. Pana in prezent, pentru aceste sume de 2% retinute din valoarea fiecarei facturi X, nu s-au trimis decat centralizatoare de regularizare (zentralregulierungsbrief) care in lunile septembrie si octombrie contineau si TVA 19% calculat asupra valorii (2% din factura). Firma nu a facut nimic deocamdata cu aceste centralizatoare.
Vom vedea daca acestea se pot asimila facturilor, daca se poate recunoaste cheltuiala si daca se declara in D390. De asemenea, vom vedea daca pentru compensare trebuie proces-verbal de compensare.
Firma X sustine ca pe baza acestor centralizatore se poate recupera TVA retinuta in plus pentru lunile septembrie-octombrie de la statul roman. Vom stabili cum se va proceda corect.
Pentru serviciile de intermediere prestate societatea X are obligatia de a emite o factura in conformitate cu prevederile legislatiei din Germania.
Astfel, art. 155 alin. (4) din Codul fiscal stabileste ca se aplica urmatoarele reguli de facturare:
a) pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii pentru care locul livrarii, respectiv prestarii se considera a fi in Romania, conform prevederilor art. 132 si 133, facturarea face obiectul prevederilor acestui articol. Pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii pentru care locul livrarii, respectiv prestarii nu se considera a fi in Romania, conform prevederilor art. 132 si 133, facturarea face obiectul normelor aplicabile in statele membre in care are loc livrarea de bunuri/prestarea de servicii;
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
b) prin exceptie de la prevederile lit. a):
1. pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de o persoana impozabila stabilita in Romania in sensul art. 125 indice 1 alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor acestui articol daca furnizorul/prestatorul nu este stabilit in statul membru in care are loc livrarea bunurilor ori prestarea serviciilor, conform prevederilor art. 132 si 133, si persoana obligata la plata TVA este persoana careia i se livreaza bunurile sau i se presteaza serviciile;
2. pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii pentru care locul livrarii, respectiv prestarii se considera a fi in Romania, conform art. 132 si 133, efectuate de un furnizor/prestator care nu este stabilit in Romania, dar este stabilit in Comunitate, conform prevederilor art. 125 indice 1 alin. (2), iar persoana obligata la plata taxei conform art. 150 este beneficiarul catre care s-au efectuat respectivele livrari/prestari, facturarea face obiectul normelor aplicabile in statul membru in care este stabilit furnizorul/prestatorul.
In situatia in care beneficiarul este persoana care emite factura in numele si in contul furnizorului/prestatorului conform prevederilor alin. (17), se aplica prevederile lit. a);
c) prin exceptie de la prevederile lit. a), pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de o persoana impozabila stabilita in Romania in sensul art. 1251 alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor acestui articol daca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc in Comunitate in conformitate cu prevederile art. 132 si 133.
Potrivit art. 133 alin. (2), ca regula generala, locul de prestare a serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile isi are stabilit sediul activitatii sale economice. Daca serviciile sunt furnizate catre un sediu fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat cel in care persoana isi are sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. In absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
Serviciilor de intermediere prestate de catre societatea X li se aplica aceasta regula generala, intrucat acesta nu se pot incadra pe niciuna dintre exceptiile prevazute la art. 133 alin. (4)-(8) din Codul fiscal. Intrucat prestatorul este o persoana impozabila stabilita in alt stat membru, societatea efectueaza o achizitie intracomunitara de servicii. Pentru serviciile intracomunitare achizitionate aceasta este obligata la plata taxei pe valoare adaugata in Romania conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, daca serviciile sunt prestate catre sediul activitatii economice sau catre sediul/sediile fixe din Romania ale societatii, iar prestatorul nu este stabilit pe teritoriul Romaniei sau nu este considerat a fi stabilit pentru aceste prestari de servicii pe teritoriul Romaniei.
In aceasta situatie, in conformitate cu prevederile art.157 alin. (2) din Codul fiscal, societatea inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal va evidentia in decontul de TVA, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila, in limitele si in conditiile stabilite la art. 145-147 indice 1, taxa pe valoare adaugata aferenta achizitiei.
Aceste servicii se declara in formularele (300) - "Decont de TVA" si (390 VIES) "Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare".
In conformitate cu prevederile art. 158 indice 2 din Codul fiscal, pentru achizitia acestor servicii intracomunitare societatea trebuie sa fie inscrisa in Registrul operatorilor intracomunitari.
In conformitate cu prevederile art. 155 indice 1 din Codul fiscal, societatea obligata la plata taxei in conditiile art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, trebuie sa autofactureze operatiunile respective pana cel mai tarziu in a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, in cazul in care nu se afla in posesia facturii emise de furnizor/prestator.
