Costul produselor si serviciilor. Care e procedura pe care o urmam?

Ce procedura urmam pentru calculul pretului unui produs sau tarifului pentru un serviciu?

Pentru a raspunde acestei intrebari trebuie sa ne raportam la prevederile OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune.

Conform punctului 2.2 din OMFP 1826/2003

"2.2.Structura costurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei, productiei, prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrarile, serviciile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu excep
tia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor resp ective. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare nu se includ in costul de achizitie.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor. precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare.

Costul complet cuprinde costul de productie plus cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere, repartizate rational.

Alte cheltuieli se includ in costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent."

OMFP 1826/2003 prezinta in continuare principiile calculatiei costurilor produselor si serviciilor.

Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic

Vezi AICI detalii

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Conform OMFP 1802/2014, Sectiunea 1.2 Definitii:

"7. cost de productie inseamna pretul de achizitie al materiilor prime si al materialelor consumabile si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului in cauza.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, costul proiectarii produselor, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.

Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile direct legate de unitatile produse, cum ar fi costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei fixe si variabile de productie generata de transformarea materialelor in produse finite. Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt materialele indirecte si forta de munca indirecta.

Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de conversie se face pe baza capacitatii
normale a instalatiilor de productie. Nivelul real de productie poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie nu se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor echipamente.

Cheltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept cheltuiala in perioada in care sunt suportate. In perioadele in care se inregistreaza o productie neobisnuit de mare, valoarea cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie este diminuata, astfel incat stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decat costul lor. Regia variabila de productie este alocata fiecarei unitati de productie pe baza folosirii reale a instalatiilor de productie.

Un proces de productie poate conduce la obtinerea simultana a mai multor produse, de exemplu, in cazul obtinerii produselor cuplate sau in cazul in care exista un produs principal si altul secundar. Atunci cand costurile de conversie nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vanzare relativa a fiecarui produs, fie in stadiul de productie in care produsele devin identificabile in mod distinct, fie in momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. In acest caz, ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera in mod semnificativ de costul sau.

In situatia in care anumite costuri (regii) generale sau costuri de proiectare a produselor pot fi
identificate ca avand legatura cu unele stocuri, acestea se includ in costul stocurilor respective.
In masura in care prestatorii de servicii au stocuri, ei le evalueaza la costurile lor de productie.
Aceste costuri constau, in primul rand, in manopera si in alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si in cheltuielile de regie de atribuit. Manopera si alte costuri legate de vanzare si de personalul angajat in administratia generala nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care sunt suportate. Costul stocurilor unui prestator de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile de regie neatribuibile, care sunt adesea incorporate in preturile facturate de prestatorii de servicii.

In costul de productie al bunului se include o proportie rezonabila din cheltuielile de regie fixe
sau variabile atribuibile indirect bunului in cauza, in masura in care acestea se refera la perioada deproductie. Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul si forma dorite.
In costul de productie nu se includ costurile de distributie;"

Formula generala deci este: Costurile directe de productie (salariile muncitorilor direct productivi, costul materialelor utilizate, etc.) + o cota rezonabila a cheltuielilor indirecte (salariile personalului administrativ, utilitatile generale, etc.), cota care se calculeaza aplicand oricare din metodele de calculatie considerati ca este cea mai potrivita pentru activitatea dvs., in functie de natura si complexitatea sa.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Anca Ivanov, expert contabil