Cuvinte cheie:
-
persoana interesata
-
acte contestabile
-
continutul contestatiei
-
suspendarea executarii
-
termene
-
unitati fiscale competente
-
decizie
-
suspendarea solutionarii
-
sesizarea instantelor
-
competenta alternativa
CINE POATE FACE CONTESTATIE
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Manual de politici contabile - Stick USB
Ce NU vrea ANAF sa stii Piruete LEGALE in aspecte fiscale
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Pentru a combate masurile stabilite de catre administratia fiscala care sunt considerate nelegale aveti la dispozitie procedura contestatiei formulate in temeiul art. 174 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala. Dreptul la contestatie apartine numai persoanei care a fost lezata de un act al administratiei fiscale.
Asadar nu oricine poate contesta o masura a administratiei fiscale, ci numai acela care este vizat direct. Pentru a fi solutionata, contestatia va trebui mai intai sa cuprinda motivele pentru care contestatorul a fost prejudiciat de masura administratiei fiscale.
ATENTIE!
La procedura contestatiei pot participa si alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Introducerea altor persoane se realizeaza la cererea acestora sau la initiativa organului de solutionare a contestatiei, dar numai dupa ascultarea punctului de vedere al contestatorului cu privire la aceasta masura.
CE POATE FI CONTESTAT?
Necesitatea contestatiei apare cel mai adesea in urma inspectiei fiscale, cand masurile inspectorilor de control (stabilirea de diferente de impozite, taxe, contributii sociale, aplicarea de amenzi contraventionale sau stabilirea altor masuri) sunt apreciate ca nelegale.
IMPORTANT:
Contestatia poate fi facuta si impotriva altor acte administrative fiscale, ca de exemplu: o nota de compensare, procesul-verbal de stabilire a dobanzilor de intarziere, un certificat de atestare fiscala.
Nu numai actele administrativ-fiscale emise pot fi contestate, ci si refuzul sau intarzierea emiterii acestora. In cazul in care, desi ati facut cerere de restituire a unor sume de la buget, si dupa expirarea termenului de 45 de zile operatiunea nu a fost incheiata, faceti contestatie. In urma admiterii acesteia, administratia finantelor publice in evidenta careia este inregistrata societatea va fi obligata ca de indata sa finalizeze solutionarea cererii.
EXERCITAREA CONTESTATIEI
Contestatia nu poate fi prezentata sub forma unui model in conditiile in care elementul fundamental – continutul acestuia – nu are o forma tipica. Cu toate acestea, contestatia trebuie sa respecte un minimun de cerinte de forma. Astfel, contestatia trebuie sa cuprinda:
-
datele de identificare a contestatorului;
-
obiectul contestatiei.
IMPORTANT :
Daca obiectul contestatiei este format din sume mari de bani, este necesar ca in cuprinsul contestatiei sa fie precizata suma totala contestata si distinct pe fiecare categorie de obligatie fiscala (impozite, taxe, contributii sociale alaturi de dobanzile si penalitatile aferente fiecarei categorii).
In situatia in care nu este respectata aceasta obligatie, organul de solutionare a contestatiei va solicita precizari privind individualizarea sumelor contestate ce vor fi comunicate in termen de 5 zile;
-
motivele de fapt si de drept;
-
dovezile pe care se intemeiaza, in cadrul contestatiei pot fi prezentate si probe noi, continutul neavute in vedere de catre organele de inspectie fiscala. Se pot anexa documente, contestatiei puncte de vedere ale autoritatilor competente pentru fiecare categorie de impozit, taxa sau contributie, solutii ale instantelor judecatoresti etc.;
-
semnatura contestatorului.
ATENTIE!
Contestatia poate fi formulata si printr-un imputernicit, caz in care la contestatie trebuie anexat actul prin care titularul contestatiei a delegat aceasta operatiune.
Potrivit Codului de procedura fiscala, exercitarea contestatiei nu suspenda obligatia de plata. Cu toate acestea, prevederile art. 184 alin. 2 din acest act normativ permit organului de solutionare a contestatiei sa suspende executarea actului administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei. Pentru obtinerea suspendarii este necesar ca in cuprinsul contestatiei sa solicitati suspendarea actului contestat, invocand printre alte motive prejudiciul ce se aduce societatii, care nu poate fi recuperat in cazul in care ar fi executat actul, precum si faptul ca pe baza argumentelor mentionate in cuprinsul contestatiei este evidenta temeinicia acesteia.
ATENTIE!
Contestatia se depune la organul care a emis actul contestat in termen de 30 de zile. Contestatia poate fi transmisa si prin posta, termenul calculandu-se pana la data la care a fost predata cu scrisoare recomandata la oficiul postal.
Deosebit de important este faptul ca nerespectarea termenului de depunere a contestatiei atrage decaderea din dreptul de a mai exercita aceasta cale de atac. Calculul termenului de 30 zile se realizeaza pe zile libere fara a intra in calcul ziua cand a inceput si cea in care s-a sfarsit termenul. In cazul in care termenul de depunere a obiectiunilor se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, depunerea acesteia se considera in termen daca a fost depusa pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.
Este de precizat ca termenul de 30 de zile se calculeaza de la data la care a fost comunicat actul impotriva caruia este formulata contestatia. Comunicarea actului presupune luarea la cunostinta sub semnatura de acesta ori data la care a fost semnata confirmarea de primire atunci cand a fost transmis prin posta. Termenul de exercitare a contestatiei si organul la care trebuie depusa aceasta trebuie incrise in fiecare act administrativ.
ATENTIE!
Sanctiunea neindeplinirii de catre administratia fiscala a acestei obligatii consta in extinderea termenului de depunere a contestatiei de la 30 de zile la 3 luni de la comunicarea actului atacat.
SOLUTIONAREA CONTESTATIEI
Desi contestatiile se depun la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat, solutionarea acestora se realizeaza in putine cazuri de catre acesta. Contestatiile sunt directionate de catre organul fiscal care le primeste, in termen de 5 zile, catre unitatile fiscale competente. Astfel:
-
contestatiile care au ca obiect obligatii fiscale si accesorii ale acestora (dobanzi si penalitati de intarziere), al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre serviciile de specialitate constituite la nivelul directiilor generale ale finantelor publice;
-
contestatiile care au ca obiect obligatii fiscale si accesoriile acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale se solutioneaza de catre Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
-
contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente. Exemplul unui astfel de act administrativ este certificatul de atestare fiscala;
-
contestatiile formulate de cei care se considera lezatI de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
Solutia asupra contestatiei depuse se pronunta printr-o decizie care poate fi atacata ulterior numai la instantele de contencios administrativ. Structura deciziei prin care este solutionata contestatia respecta o structura impusa prin Codul de procedura fiscala. Astfel, decizia este compusa din preambul, din considerente si din dispozitiv.
Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata care poate fi admiterea sau respingerea contestatiei.
Respingerea poate fi realizata atat pentru nerespectarea conditiilor de forma, cum este termenul de depunere, dar si in urma analizei pe fond a argumentelor cuprinse in contestatie.
Admiterea contestatiei poate fi realizata in totalitate sau in parte, ceea ce determina anularea totala sau partiala a actului atacat. Deosebit de importante sunt prevederile cuprinse la art. 182 alin. (1) si (3) din Codul de procedura fiscala.
ATENTIE!
Este de subliniat ca organul de solutionare a contestatiei se pronunta numai cu privire la aspectele semnalate in cuprinsul contestatiei. Astfel, chiar daca exista parti din actul atacat vadit nelegale, dar care nu au fost cuprinse in obiectul contestatiei, acestea nu vor fi eliminate. Pe de alta parte, potrivit art. 183 alin. 3, in urma solutionarii contestatiei nu poate fi creata contestatorului o situatie mai grava decat cea avuta anterior.
In aceste conditii, contestatorul este protejat atunci cand in urma analizei contestatiei si a documentelor depuse se constata ca solutia cuprinsa in actul contestat a fost gresita, profitand contribuabilul.
Solutionarea contestatiei poate fi suspendata, de asemenea, prin decizie a organului fiscal. Suspendarea poate fi pronuntata fie la initiativa organului de solutionare a contestatiei, fie la cererea contestatorului, dar numai o singura data. Suspendarea dispusa de organul fiscal are loc atunci cand a avut loc sesizarea organelor de cercetare penala cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra deciziei sau cand solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati. Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea.
SESIZAREA INSTANTELOR JUDECATORESTI
Dispozitiile cuprinse in Codul de procedura fiscala nu stabilesc termenul de solutionare a contestatiilor. In aceste conditii este necesara adoptarea unei atitudini sesizarea ferme, care sa cuprinda inclusiv formularea unei contestatii pentru neemiterea contestatiei intr-un termen rezonabil. In acelasi timp trebuie avuta in vedere si posibilitatea sesizarii instantelor judecatoresti – Tribunal sau Curtea de Apel – in funtie de organul care a solutionat sau care trebuia sa solutioneze contestatia.
Alaturi de procedura contestatiei la organul fiscal exista posibilitatea sesizarii direct a instantei de contencios administrativ pentru desfiintarea actului nelegal in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Una din modificarile aduse de catre Legea nr. 554/2004 fata de prevederile anterioare ale Legii nr. 29/1990 consta in posibilitatea sesizarii direct a instantei de contencios administrativ, fara a mai urma procedura administrativ-jurisdictionala de contestare la organul fiscal in baza Codului de procedura fiscala. Cu toate acestea, alin. (3) al art. 6 impune obligatia notificarii intentiei organului administrativ-jurisdictional.
Asadar, in cazul contestarii unei sume mai mici de 5 miliarde lei, pentru a sesiza direct Tribunalul este necesara notificarea adresata directiei generale a finantelor publice privind intentia de sesizare directa a instantei judecatoresti.
Trebuie subliniat ca sesizarea directa a instantei judecatoresti se realizeaza intr-un termen mai redus decat cel aplicabil in cazul constestatiei la organul fiscal. Astfel, contestatia la instanta se depune in termen de 15 zile de la comunicarea actului.
Potrivit art. 10 alin. (3), spre deosebire de prevederile anterioare in vigoare, cererile de anulare a unui act administrativ poate fi facut si la instanta pe raza caruia se afla domiciliul sau sediul reclamantului, si nu numai la instanta pe raza careia se afla sediul paratului. In aceste conditii, o societate cu sediul in municipiul Ploiesti va putea introduce actiunea impotriva unui act administrativ privind obligatii fiscale mai mari de 5 miliarde lei fie la Curtea de Apel Ploiesti, fie la Curtea de Apel Bucuresti.
Procedura contestatiei in instanta se mentine si dupa parcurgerea procedurii admninistrativ-jurisdictionale descrisa mai sus. Astfel, decizia prin care contestatia a fost respinsa sau admisa partial poate fi contestata la instantele de contencios administrativ.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
