Legea nr. 207/2015 - Codul de procedura fiscala actualizat august 2017

• Legea nr. 207/2015 Codul de procedura fiscala 2017 TITLUL I - Dispozitii generale
  • CAPITOLUL I - Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
  • CAPITOLUL II - Principii generale de conduita in administrarea creantelor fiscale
  • CAPITOLUL III - Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
• Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28
• Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80 
• Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92
• Codul de procedura fiscala - TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale - art. 93 - art. 112
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale - art. 152 - art. 267
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281
• Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283
• Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335
• Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339
• Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Sanctiuni - art. 340 - art. 354

 

Articolul 1 - Definiţii

ÃŽn înÅ£elesul prezentului cod, termenii ºi expresiile de mai jos au următoarele semnificaÅ£ii:
1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuÅ£iilor de administrare a impozitelor, taxelor ºi contribuÅ£iilor sociale, pentru stabilirea unei situaÅ£ii individuale ºi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat;
2. administrarea creanÅ£elor fiscale - oricare din activităţile desfăºurate de organele fiscale în legătură cu:
a)înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor ºi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;
b)declararea, stabilirea, controlul ºi colectarea creanÅ£elor fiscale;
c)soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;
d)asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;
e)aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii;
3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce priveºte îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligaÅ£iilor prevăzute de legislaÅ£ia fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum ºi de a le utiliza în scopul efectuării activităţilor de administrare fiscală;
4. contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe ºi contribuÅ£ii sociale;
5. contribuţie socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;
6. control fiscal - totalitatea activităţilor efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligaÅ£iilor prevăzute de legislaÅ£ia fiscală ºi contabilă;
7. creanţă bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanÅ£a bugetară principală ºi creanÅ£a bugetară accesorie;
8. creanţă bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanţele bugetare accesorii;
9. creanţă bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanţe bugetare principale;
10. creanţă fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanÅ£a fiscală principală ºi creanÅ£a fiscală accesorie;
11. creanţă fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor ºi contribuÅ£iilor sociale, precum ºi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate ºi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaÅ£iile ºi condiÅ£iile prevăzute de lege;
12. creanţă fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanÅ£e fiscale principale, precum ºi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiÅ£iile legii;
13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanţă fiscală;
14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanţă bugetară;
15. debitor fiscal - titularul unei obligaţii de plată corelativă unui drept de creanţă fiscală;
16. debitor bugetar - titularul unei obligaţii de plată corelativă unui drept de creanţă bugetară;
17. declaraÅ£ie fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condiÅ£iile ºi situaÅ£iile prevăzute de lege, reprezentând declaraÅ£ia de impunere ºi declaraÅ£ia informativă;
18. declaraţie de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la:
a)impozitele, taxele ºi contribuÅ£iile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaÅ£ia calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului;
b)impozitele, taxele ºi contribuÅ£iile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligaÅ£ia de a calcula, de a reÅ£ine ºi de a plăti sau, după caz, de a colecta ºi de a plăti impozitele, taxele ºi contribuÅ£iile sociale;
c)bunurile ºi veniturile impozabile, precum ºi alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
19. declaraÅ£ie informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informaÅ£ii în legătură cu impozitele, taxele ºi contribuÅ£iile sociale, bunurile ºi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18;
20. dobândă - obligaţia fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale principale ca urmare a neachitării la scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale;
21. drepturi vamale - drepturi de import ºi drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările ºi completările ulterioare;
22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuţii de efectuare a executării silite;
23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestaţie, în scopul satisfacerii necesităţilor de interes general;
24. legislaÅ£ie fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuÅ£ii sociale, precum ºi la proceduri de administrare a acestora;
25. legislaÅ£ie contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea ºi conducerea contabilităţii;
26. majorare de întârziere - obligaÅ£ia fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanÅ£ei fiscale principale, precum ºi sancÅ£iunea, ca urmare a neachitării la scadenţă, de către debitor, a obligaÅ£iilor fiscale principale;
27. obligaÅ£ie fiscală - obligaÅ£ia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaÅ£ia fiscală principală ºi obligaÅ£ia fiscală accesorie;
28. obligaÅ£ie fiscală principală - obligaÅ£ia de plată a impozitelor, taxelor ºi contribuÅ£iilor sociale, precum ºi obligaÅ£ia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate ºi de a rambursa sumele cuvenite, în situaÅ£iile ºi condiÅ£iile prevăzute de lege;
29. obligaţie fiscală accesorie - obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităţilor sau a majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale principale;
30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum ºi alte instituÅ£ii publice care administrează creanÅ£e fiscale;
31. organ fiscal central - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuţii de administrare a creanţelor fiscale, inclusiv unităţile subordonate A.N.A.F.;
32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale cu atribuţii de administrare a creanţelor fiscale;
33. penalitate de întârziere - obligaţia fiscală accesorie reprezentând sancţiunea pentru neachitarea la scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale;
34. penalitate de nedeclarare - obligaÅ£ia fiscală accesorie reprezentând sancÅ£iunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declaraÅ£ii de impunere, a impozitelor, taxelor ºi contribuÅ£iilor sociale;
35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaÅ£ia de a plăti sau de a reÅ£ine ºi de a plăti ori de a colecta ºi plăti, după caz, impozite, taxe ºi contribuÅ£ii sociale. Este plătitor ºi sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii ºi de venituri asimilate salariilor;
36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituÅ£ii sau autorităţi publice, fără existenÅ£a unui echivalent între cuantumul taxei ºi valoarea serviciului;
37. titlu de creanţă fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabileºte ºi se individualizează creanÅ£a fiscală;
38. titlu de creanţă bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabileºte ºi se individualizează creanÅ£a bugetară;
39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligaţii fiscale pentru care există obligaţii de declarare cu caracter permanent;
40. date de identificare - numele ºi prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice ºi entităţilor fără personalitate juridică, domiciliul fiscal ºi codul de identificare fiscală.
 

Capitolul I - Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală
 

Articolul 2 - Obiectul ºi sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală
(1)Codul de procedură fiscală reglementează drepturile ºi obligaÅ£iile părÅ£ilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanÅ£elor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepÅ£ia cazului când prin lege se prevede altfel.
(2)ÃŽn măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică ºi pentru:
a)administrarea drepturilor vamale;
b)administrarea redevenÅ£elor miniere, a redevenÅ£elor petroliere ºi a redevenÅ£elor rezultate din contracte de concesiune, arendă ºi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaÅ£ie agricolă, încheiate de AgenÅ£ia Domeniilor Statului;
c)alte creanţe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanţelor fiscale.
(3)ÃŽn scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale ºi redevenÅ£ele sunt asimilate creanÅ£elor fiscale.
(4)Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanţelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) lit. b).
(5)Activităţile de administrare a creanÅ£elor fiscale desfăºurate de către instituÅ£ii publice care au calitatea de organe fiscale, altele decât organele fiscale centrale ºi organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 ºi 32, se realizează astfel:
a)potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, în situaţia în care instituţia face parte din structura administraţiei publice centrale;
b)potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, în situaţia în care instituţia face parte din structura administraţiei publice locale.
(6)La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se poate decide încheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finanÅ£ele publice locale, cu modificările ºi completările ulterioare, pentru desfăºurarea în comun a activităţilor de administrare a creanÅ£elor fiscale locale. ÃŽncheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotărâri ale consiliilor locale interesate. DispoziÅ£iile alin. (5) lit. b) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 3 - Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
(1)Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor prevăzute la art. 2.
(2)Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil ºi ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice ºi contribuabili/plătitori.
 

Capitolul II - Principii generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale

Articolul 4
Principiul legalităţii
(1)CreanÅ£ele fiscale ºi obligaÅ£iile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege.
(2)Procedura de administrare a creanÅ£elor fiscale se desfăºoară în conformitate cu dispoziÅ£iile legii. Organul fiscal are obligaÅ£ia de a asigura respectarea dispoziÅ£iilor legale privind realizarea drepturilor ºi obligaÅ£iilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură.
Articolul 5
Aplicarea unitară a legislaţiei
(1)Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanţelor fiscale.
(2)Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei fiscale.
(3)ÃŽn cadrul Ministerului FinanÅ£elor Publice funcÅ£ionează Comisia fiscală centrală, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislaÅ£iei subsecvente acestora, precum ºi a legislaÅ£iei a cărei aplicare intră în sfera de competenţă a A.N.A.F.
(4)ComponenÅ£a ºi regulamentul de organizare ºi funcÅ£ionare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice.
(5)Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul FinanÅ£elor Publice care răspunde de politicile ºi legislaÅ£ia fiscală.
(6)ÃŽn cazul în care Comisia fiscală centrală este învestită cu soluÅ£ionarea unei probleme care vizează impozitele ºi taxele locale prevăzute de Codul fiscal, comisia se completează cu 2 reprezentanÅ£i ai Ministerului Dezvoltării Regionale ºi AdministraÅ£iei Publice, precum ºi cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităţilor administraÅ£iei publice locale.
(7)Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice ºi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 6
Exercitarea dreptului de apreciere
(1)Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuÅ£iilor ºi competenÅ£elor ce îi revin, relevanÅ£a stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege ºi să adopte soluÅ£ia întemeiată pe prevederile legale, precum ºi pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. ÃŽn exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activităţii de asistenţă ºi îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum ºi soluÅ£ia adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanÅ£a judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situaÅ£ii de fapt similare la acelaºi contribuabil/plătitor. ÃŽn situaÅ£ia în care organul fiscal constată că există diferenÅ£e între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului ºi informaÅ£iile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la acelaºi contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situaÅ£ia fiscală reală ºi cu legislaÅ£ia fiscală ºi are obligaÅ£ia să menÅ£ioneze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă.
(2)Organul fiscal îºi exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilităţii ºi echităţii, asigurând o proporÅ£ie justă între scopul urmărit ºi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
(3)Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaÅ£ii de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să îºi exercite dreptul sau să îºi îndeplinească obligaÅ£ia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.
Articolul 7
Rolul activ ºi alte reguli de conduită pentru organul fiscal
(1)ÃŽn desfăºurarea unei proceduri de administrare a creanÅ£elor fiscale, organul fiscal înºtiinÅ£ează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor ºi obligaÅ£iilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfăºurarea procedurii.
(2)Organul fiscal are obligaÅ£ia să examineze starea de fapt în mod obiectiv ºi în limitele stabilite de lege, precum ºi să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislaÅ£iei fiscale, în îndeplinirea obligaÅ£iilor ºi exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din iniÅ£iativa organului fiscal, după caz.
(3)Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obÅ£ină ºi să utilizeze toate informaÅ£iile ºi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaÅ£iei fiscale a contribuabilului/plătitorului. ÃŽn analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice ºi să ia în considerare toate circumstanÅ£ele edificatoare fiecărui caz în parte.
(4)Organul fiscal decide asupra felului ºi volumului examinărilor, în funcÅ£ie de circumstanÅ£ele fiecărui caz în parte ºi de limitele prevăzute de lege.
Articolul 8
Limba oficială în administraţia fiscală
(1)Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
(2)Dacă la organul fiscal se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei, în condiţiile legii.
(3)Dacă la organul fiscal se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizaţi potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.
(4)Petiţiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (2) sau (3), după caz, nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română potrivit alin. (2) sau (3), după caz, iar contribuabilul/ plătitorul nu s-a conformat solicitării.
(5)DispoziÅ£iile art. 19 din Legea administraÅ£iei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările ºi completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 9
Dreptul de a fi ascultat
(1)ÃŽnaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-ºi exprima punctul de vedere cu privire la faptele ºi împrejurările relevante în luarea deciziei.
(2)Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:
a)întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b)cuantumul creanţelor fiscale urmează să se modifice cu mai puţin de 10% din valoarea creanţei fiscale stabilită anterior;
c)se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;
d)urmează să se ia măsuri de executare silită;
e)urmează să se emită deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.
(3)Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaţii:
a)contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;
b)contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.
(4)Excepţia lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestaţiei depuse potrivit prezentului cod.
(5)La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).
Articolul 10
Obligaţia de cooperare
(1)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, ºi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală ºi procesual penală.
(2)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor ce îi stau la dispoziţie.
Articolul 11
Secretul fiscal
(1)Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaÅ£iilor de care a luat cunoºtinţă ca urmare a exercitării atribuÅ£iilor de serviciu.
(2)ÃŽn categoria informaÅ£iilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura ºi cuantumul obligaÅ£iilor fiscale, natura, sursa ºi cuantumul veniturilor, natura, sursa ºi valoarea bunurilor, plăţi, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaÅ£ii obÅ£inute din declaraÅ£ii ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terÅ£i.
(3)Organul fiscal poate transmite informaţiile pe care le deţine:
a)autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b)autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiÅ£ii de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaÅ£ionale semnate de România ºi care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal ºi/sau recuperarea creanÅ£elor fiscale;
c)autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d)oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului/ plătitorului despre care au fost solicitate informaţii. Prin acord scris se înţelege ca acordul să fie emis fie pe suport hârtie, fie în formă electronică, exprimat în condiţiile legii;
e)în alte cazuri prevăzute expres de lege.
(4)Autoritatea care primeºte informaÅ£ii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaÅ£iilor primite.
(5)Este permisă transmiterea informaţiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor:
a)contribuabilului/plătitorului însuºi;
b)succesorilor acestuia, precum ºi persoanelor cu vocaÅ£ie succesorală, calitate dovedită potrivit legii.
(6)ÃŽn scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a) ºi c), autorităţile publice pot încheia protocol privind schimbul de informaÅ£ii cu organul fiscal deÅ£inător al informaÅ£iei ce se transmite.
(7)Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (3), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entităţi fără personalitate juridică.
(8)Organul fiscal poate aduce la cunoºtinţă publică informaÅ£iile pe care le deÅ£ine:
a)ori de câte ori informaţiile sunt calificate de lege ca fiind publice;
b)ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătoreºti, definitive, se constată încălcări ale obligaÅ£iilor prevăzute de legislaÅ£ia fiscală.
(9)Procedura de aducere la cunoºtinţă publică a informaÅ£iilor deÅ£inute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoºtinţă publică a informaÅ£iilor deÅ£inute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice.
 (10)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale ºi locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecÅ£ia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ºi libera circulaÅ£ie a acestor date, cu modificările ºi completările ulterioare.
 

Articolul 12 Buna-credinţă
(1)RelaÅ£iile dintre contribuabil/plătitor ºi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă.
(2)Contribuabilul/Plătitorul trebuie să îºi îndeplinească obligaÅ£iile ºi să îºi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege ºi să declare corect datele ºi informaÅ£iile privitoare la obligaÅ£iile fiscale datorate.
(3)Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanţelor fiscale aflată în derulare.
(4)Buna-credinţă a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedeºte contrariul.
 

Capitolul III - Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale

Articolul 13
Interpretarea legii
(1)Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinÅ£a legiuitorului aºa cum este exprimată în lege.
(2)ÃŽn cazul în care voinÅ£a legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinÅ£ei legiuitorului se Å£ine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoÅ£esc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere ºi aprobare.
(3)Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul legii.
(4)Prevederile legislaÅ£iei fiscale susceptibile de mai multe înÅ£elesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului ºi scopului legii.
(5)Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
(6)Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/ plătitorului.
Articolul 14
Prevalenţa conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal
(1)Veniturile, alte beneficii ºi elemente patrimoniale sunt supuse legislaÅ£iei fiscale indiferent dacă sunt obÅ£inute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerinÅ£ele altor dispoziÅ£ii legale.
(2)SituaÅ£iile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanţă cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiÅ£iile prezentului cod. Atunci când există diferenÅ£e între fondul sau natura economică a unei operaÅ£iuni sau tranzacÅ£ii ºi forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaÅ£iuni sau tranzacÅ£ii, cu respectarea fondului economic al acestora.
(3)Organul fiscal stabileºte tratamentul fiscal al unei operaÅ£iuni având în vedere doar prevederile legislaÅ£iei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influenÅ£at de faptul că operaÅ£iunea respectivă îndeplineºte sau nu cerinÅ£ele altor prevederi legale.
Articolul 15
Eludarea legislaţiei fiscale
(1)ÃŽn cazul în care, eludându-se scopul legislaÅ£iei fiscale, obligaÅ£ia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligaÅ£ia datorată ºi, respectiv, creanÅ£a fiscală corelativă sunt cele legal determinate.
(2)Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.