Se duc zapezile
Incet, dar sigur, se topesc muntii de noroi. S-a numit zapada atunci cand a venit din nori. Acum in orase e noroi, o zloata fara sfarsit, de colo pana colo.
Se duce iarna, iar sufletul meu de copil tot mai spera intr-o noua ninsoare, in ciuda aspectului neajutorat al orasului.
Oare nu sentimentul acesta este cel care ne lipseste in fiecare zi: dorinta de a vedea lumea din jurul nostru cu ochi de copil?! Ne pierdem printre calcule, formule, statistici, facturi… Este o lume a cifrelor, iar noi suntem acolo, parte a ei, respirand virgule, puncte si semne de-ntrebare.
Ce bine ne-ar fi sa putem simti bucuria unui lucru simplu!
Urma pe cerul albastru a unui avion sa ne induca visarea si dorinta de a calatori in necunoscut; sa ne imaginam in locuri exotice. Sa ne dorim sa ajungem acolo cu toata fiinta noastra si numai asa o vom face.
Sa ne bucure silueta unui copac cu o coroana perfecta. Sa ne imaginam flori pe ramurile lui, cand afara e ceata si iarna.
Sa ne abandonam unui ritm mai lent al vietii. Trec zambete si vise frumoase pe langa noi, pe care nu mai reusim sa le vedem, in alergarea noastra zilnica.
Da, haideti sa ne dorim o ninsoare proaspata si pura, chiar daca dintr-un covor imaculat se va transforma in curand intr-o baltoaca.
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2025
Examen Consultant Fiscal 2025
…Asa cum merita sa vada fluturele lumina, un timp atat de scurt si efemer, dupa care zborul lui sa ramana numai pe retina noastra, spre bucurie si visare.
Liliana Grigore
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
