Editorialul unei dimineti de primavara
Am ferma convingere ca cine nu a avut macar pentru o clipa pornirea si dorinta de a ingenunchia si de a impreuna mainile in semn de rugaciune in fata cerului de seara incendiat de-un Soare piroman a trait cu adevarat degeaba.
Sau cine s-a trezit, dintr-o data, ca pomii sunt verzi deja si incarcati de floare. Sau cine, in timpul unei torentiale ploi de vara, nu a iesit afara, fara ceva deasupra capului, bucurandu-se de abundenta (racoroasa si necontorizata) si de atingerea apei siroind liber peste obraji.
Cine nu a ajuns sa inteleaga si sa simta ca ploua pentru ca firul de iarba sa creasca, iar firul de iarba creste pentru a exista ploaia.
Uneori, nu e un lucru chiar atat de tragic nici sa “pierzi” o noapte! Am cunoscut oameni obsedati sa nu risipeasca nici un minut de somn, pentru a fi “fresh and ready” a doua zi, dimineata, in vederea unei noi zile de munca. Ceea ce, la un moment dat, nu mai e de inteles…
Pentru ca, in fond, revin cu o intrebare: de ce muncim, cu totii? Fie ca lucram cu pasiune sau nu, fie ca orele trec intr-o clipa sau, dimpotriva, sunt lenese precum o apa la campie, pana la urma, este clar ca muncim, cu totii, pentru a trai (foarte bine, mai bine sau pur si simplu).
Iar tocmai acest verb este si cheia de care trebuie mereu sa tinem seama - “a trai”. Ce inseamna a “trai” (a “trai” omeneste, iar nu doar a “vietui” [precum exponentii regnului vecin])? Inseamna, printre altele, a nu uita sa te bucuri, cand te trezesti, de faptul pur si simplu ca respiri. Din nou, in continuare, pentru o noua zi… A nu uita sa iti lasi privirea sa inoate in oceanul de culori care te inconjoara…
A-ti aminti cum este sa pasesti, descult(a), prin iarba cruda… A te culca, pe spate, in nisip, si a privi cum norii isi dau roata-n cer… A asculta cantecele vii si verzi ale orchestrelor inaripate… A zambi Lunii atunci cand pe lama-i ascutita privirea iti aluneca domol…
A imbratisa un copac pentru ca asa iti vine, dintr-o data, sa imbratisezi viata… Sa scormonesti in malul marii dupa scoici pentru a-ti orna castelul de nisip (care e minunat, chiar daca trece, pentru ca totul trece si e minunat)…
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Registrul de Evidenta Fiscala PFA
Natura este lirica prin excelenta. Fiece floare, fiece frunza, fiece fir firav de iarba par sa cante dimpreuna, cu mii de glasuri diferite, acelasi etern si tainic cantec al iubirii. O muzica venita de dincolo de lume, de spatiu si de timp, strabate in tot ce-a fost sa fie.
Sunt sunete divine mirific orchestrate. Si intreg universul se misca in acordurile absolutului. Lume toata-i un copil zanatec care joaca dansul vietii fara a putea sa se opreasca. Iar din harpa sa de aur, un mosneag cu barba lunga din veci melodia-si modeleaza, - mereu noua si etern aceeasi…
