Platforma online Only Fans este detinuta de catre Fenix International, iar CJUE a statuat ca firma datoreaza TVA pentru sumele achitate catre creatorii de continut de catre vizitatorii platformei (fani).
Instanta a aplicat Regulamentul de punere in aplicare nr. 282/2011 (UE), potrivit caruia cel care opereaza o platforma este prezumat a fi prestatorul serviciilor furnizate pe platforma, fapt relevant sub aspectul activitatii de intermediere care se realizeaza pe toate platformele de intermediere, nu numai Only Fans.
Fenix International este inregistrata ca platitoare de TVA in Marea Britanie. Pe platforma exista continut dedicat adultilor care pot obtine acces daca platesc. Fanii pot plati creatorului de continut bacsisuri sau pot face donatii.
Only Fans percepe o taxa de intermediere de 20% din orice suma platita unui creator de continut, virandu-i acestuia suma neta, considerand ca el este responsabil pentru plata TVA. Organele fiscale din Marea Britanie au stabilit altfel in urma controlului realizat, respectiv ca societatea ar fi trebuit sa plateasca TVA pe toata suma primita si nu sa o imparta in modul aratat.
Curtea a statuat ca serviciul este prestat pe platforma Only Fans, unde Fenix International ia parte prin faptul ca este administratorul platformei, avand competenta sa autorizeze prestarea serviciului, facturarea acestuia, sa determine regulile in baza caruia se va presta serviciul etc. Intrucat tot „managementul” prestarii serviciilor este asigurat de Fenix International, compania este persoana impozabila, fiind considerata prestatorul de servicii.
O platforma online (orice fel de platforma) care actioneaza ca intermediar al unor servicii prestate tot pe cale electronica este recunoscuta chiar ea ca fiind prestatorul serviciului respectiv daca:
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Excel pentru contabili cu ChatGPT - verificari si reconcilieri rapide
1. factura emisa de companie nu identifica serviciile prestate electronic si nici pe prestatorul lor;
2. dovada platii serviciului nu indica serviciul si nici pe cel care l-a prestat efectiv;
3. organizeaza modul in care se va desfasura actiunea, stabilind termeni si conditiile in care se presteaza serviciul si pe cele referitoare la plata lui.
Este cert ca fiscalizarea poate fi „optimizata” si ca marea majoritate a companiilor au o strategie in acest sens. O astfel de strategie presupune insa o buna cunoastere a legislatiei fiscale, in continua schimbare.
Mai apoi, in cunoastere, apar interpretarile. Pe de o parte, companiile care au tendinta sa interpreteze legea astfel incat sa plateasca mai putin, iar in cealalta parte, autoritatea fiscala, a carei menire e sa asigure respectarea legii.
Conflictul este transat de instanta, insa procesul e anevoios. Poate implica popriri pe sumele pe care fiscul
le considera in afara legii, dobanda penalizatoare, si riscul pierderii lor. Daca compania castiga procesul situatia se inverseaza.
In practica, nu sunt putine situatiile in care companiile castiga procese si creeaza precedente. Solutii la care vor apela mai apoi alte companii pentru a-si salva banii de sub sechestrul fiscului.
Daca vrei sa citesti mai multe despre TVA, poti accesa.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
