Esalonarea clasica a obligatiilor fiscale reprezinta una dintre cele mai importante masuri oferite de legislatia fiscala pentru a sprijini companiile care intampina dificultati in achitarea la termen a datoriilor catre stat. Acest mecanism permite amanarea platii obligatiilor fiscale intr-o maniera organizata si reglementata, oferind contribuabililor o solutie pentru evitarea acumularii penalitatilor si pentru mentinerea unui flux financiar stabil.

In contextul esalonarii la plata, constituirea garantiilor adecvate este o cerinta importanta, avand rolul de a asigura respectarea obligatiilor legale de catre contribuabili. Aceste garantii, care pot include mijloace banesti consemnate si scrisori de garantie, trebuie sa acopere integral sumele esalonate, sumele amanate la plata si dobanzile acumulate pe perioada esalonarii.

Cu toate acestea, dimensionarea si obtinerea acestor garantii reprezinta o provocare semnificativa pentru multe firme, afectandu-le activitatea si stabilitatea financiara.

Acest tip de esalonare, pe o perioada de maximum 5 ani, este reglementat de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, articolele 184-209, precum si de O.P.A.N.A.F. nr. 90/2016, care aproba continutul cererii de acordare a esalonarii la plata si a documentelor justificative anexate, inclusiv procedura de aplicare a acordarii esalonarii de catre organul fiscal central.

Esalonarea clasica poate fi acordata pe o perioada de maximum 60 de luni, cu conditia indeplinirii criteriilor prevazute de legislatie. Durata efectiva a esalonarii aprobate poate fi mai scurta decat cea solicitata de contribuabil, in functie de evaluarea efectuata de organul fiscal, care ia in considerare cuantumul obligatiilor fiscale inregistrate si capacitatea financiara de plata a contribuabilului, dar nu poate depasi termenul maxim de 60 de luni.

Ce obligatii fiscale se pot esalona?

Esalonarea clasica poate fi acordata pentru urmatoarele tipuri de obligatii fiscale:

• obligatiile fiscale principale, incluzand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat;
• obligatiile fiscale accesorii aferente acestor obligatii principale;
• amenzile de orice fel impuse de organul fiscal central;
• creantele bugetare stabilite de alte autoritati si transmise pentru recuperare organelor fiscale, precum si creantele rezultate din savarsirea unor infractiuni, respectiv prejudicii, cheltuieli judiciare si amenzi judiciare sau penale.

Ce obligatii fiscale nu se pot esalona?

Esalonarea nu poate fi acordata pentru urmatoarele categorii de sume si in urmatoarele situatii:

• obligatiile fiscale care au facut obiectul unei esalonari clasice anterioare si pentru care valabilitatea esalonarii a fost pierduta;
• obligatiile fiscale cu scadenta si/sau termenul de plata ulterioare eliberarii certificatului de atestare fiscala emis in cadrul procedurii (obligatii cu scadente/termene de plata viitoare);
• obligatiile fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, sunt compensate de drept, in limita sumei de rambursat, restituit sau de plata de la buget;
• obligatiile stabilite prin acte administrative fiscale care sunt suspendate la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, conform prevederilor Legii nr. 554/2004;
• obligatiile constand in amenzi contraventionale pentru care au fost depuse plangeri conform O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare;
• obligatiile provenind din sume care fac obiectul unei confiscari, precum si cele reprezentand echivalentul in bani al unor bunuri considerate a constitui produsul direct sau indirect al unei infractiuni;
• obligatiile fiscale sau bugetare care reprezinta ajutor de stat sau ajutor de minimis ce trebuie recuperat, acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;
• obligatiile fiscale care reprezinta accize;
• obligatiile fiscale care, in ansamblu, sunt sub pragurile minime stabilite, respectiv: 500 lei pentru persoanele fizice, 2.000 lei pentru asocierile fara personalitate juridica, 5.000 lei pentru persoanele juridice.

Care sunt amanarile la plata acordate dupa aprobarea esalonarii clasice?

Prin aprobarea unei esalonari clasice la plata, organul fiscal poate acorda, in anumite conditii, amanari la plata pentru diverse sume accesorii datorate de contribuabil. Aceste amanari sunt concepute pentru a reduce povara fiscala imediata a contribuabililor si pentru a stimula conformarea voluntara, incurajand finalizarea cu succes a planului de esalonare.

Principalele amanari la plata acordate in contextul esalonarii clasice includ:

• amanarea la plata a penalitatilor de intarziere incluse in certificatul de atestare fiscala, in vederea anularii acestora la finalizarea cu succes a esalonarii;
• amanarea la plata a unui procent de 50% din dobanzile mentionate in certificatul de atestare fiscala, in vederea anularii acestora la finalizarea esalonarii. Aceasta masura este aplicabila doar debitorilor cu risc fiscal redus, care au depus cererea de esalonare in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala;
• amanarea la plata a unui procent de 50% din majorarile de intarziere, care reprezinta componenta de penalitate a acestora, prevazute in certificatul de atestare fiscala, cu scopul anularii la finalizarea esalonarii;
• amanarea la plata a penalitatilor de nedeclarare aferente obligatiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de catre debitor si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere.

Conditiile de acordare a esalonarii la plata

Pentru a beneficia de aceasta facilitate, contribuabilii trebuie sa indeplineasca anumite conditii stabilite de legislatia in vigoare, menite sa asigure atat protectia intereselor statului, cat si viabilitatea planului de esalonare. Aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ si sunt evaluate cu atentie de organul fiscal competent.

Conditiile de acordare a esalonarii la plata sunt urmatoarele:

a) Dificultate financiara temporara si capacitate de plata pe durata esalonarii – Contribuabilul trebuie sa demonstreze ca se afla intr-o situatie de dificultate financiara generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti, dar ca are capacitatea financiara de a onora platile pe perioada de esalonare.
b) Constituirea unei garantii conform Codului de procedura fiscala – Contribuabilul trebuie sa constituie o garantie adecvata, conform cerintelor stabilite de Codul de procedura fiscala, pentru a acoperi obligatiile fiscale supuse esalonarii.
c) Lipsa procedurii de insolventa – Contribuabilul nu trebuie sa se afle in procedura de insolventa la momentul solicitarii esalonarii.
d) Lipsa starii de dizolvare – Contribuabilul nu trebuie sa se afle in proces de dizolvare conform prevederilor legale in vigoare.
e) Depunerea tuturor declaratiilor fiscale – Contribuabilul trebuie sa aiba toate declaratiile fiscale depuse conform vectorului fiscal. Aceasta conditie este considerata indeplinita chiar si in situatia in care, pentru perioadele in care nu au fost depuse declaratii fiscale, obligatiile fiscale au fost stabilite de organul fiscal prin decizie.

Ce trebuie sa contina documentatia pentru solicitarea esalonarii clasice?

La cererea de acordare a esalonarii la plata, debitorul, persoana juridica, trebuie sa anexeze urmatoarele documente:

• Declaratia pe propria raspundere a debitorului, din care sa reiasa ca nu se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ca nu se afla in dizolvare, potrivit prevederilor legale in vigoare, si ca nu i s-a stabilit raspunderea potrivit legislatiei privind insolventa;
• Documente sau informatii relevante in sustinerea cererii;
• Copia ultimei situatii financiare anuale, doar in cazul in care aceasta nu a fost depusa la organul fiscal competent;
• Situatia incasarilor si platilor pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a esalonarii;
• Copia ultimei balante de verificare;
• Programul de restructurare sau redresare financiara, care va contine si argumentarea posibilitatii platilor pe perioada solicitata pentru esalonare;
• Situatia privind indicatorii orientativi si alte informatii.

Garantii si exceptii de la constituirea de garantii

Garantiile necesare pentru acordarea esalonarii pot include mijloace banesti consemnate si scrisori de garantie si trebuie sa acopere nu doar sumele esalonate si amanate, dar si dobanzile datorate pe perioada esalonarii.

Garantiile constituite sub forma de mijloace banesti consemnate sau scrisori de garantie trebuie sa fie suficiente pentru a acoperi integral:

• sumele esalonate la plata;
• sumele amanate la plata;
• dobanzile datorate pe perioada esalonarii.

Garantiile solicitate in cadrul procedurii pot consta in:

a) Mijloace banesti consemnate pe numele debitorului, la dispozitia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) Scrisoare de garantie emisa de o institutie de credit/polita de asigurare de garantie emisa de o societate de asigurari, conform prevederilor Codului de procedura fiscala;
c) Instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate in proprietatea debitorului;
d) Incheierea unui contract de ipoteca sau gaj in favoarea organului fiscal pentru executarea obligatiilor fiscale ale debitorului, pentru care exista un acord de esalonare la plata, contract avand ca obiect bunuri aflate in proprietatea unei terte persoane. Aceste bunuri trebuie sa fie libere de orice sarcini, cu exceptia cazului in care sunt sechestrate exclusiv de catre organul fiscal competent.

Aceste garantii trebuie constituite in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii acordului de principiu emis in procedura. La cererea temeinic justificata a debitorului, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului cu cel mult 30 de zile.

Garantiile constituite sub forma de mijloace banesti consemnate si scrisoare de garantie trebuie sa acopere sumele esalonate, cele amanate la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii.

Garantiile constituite sub forma sechestrului asigurator trebuie sa acopere sumele esalonate la plata, cele amanate la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii, plus un procent de pana la 16%, aplicat la totalul sumelor esalonate si amanate, in functie de perioada de esalonare la plata, astfel:

• pentru esalonari de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
• pentru esalonari de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
• pentru esalonari de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
• pentru esalonari de peste 49 de luni, procentul este de 16%.

Aceasta cerinta de garantare completa poate reprezenta o provocare semnificativa pentru multe firme, in special pentru cele mici si mijlocii.

Constituirea unor garantii de aceasta magnitudine poate fi dificila din mai multe motive:

• Firmele, in special cele aflate in dificultate financiara temporara, pot avea resurse financiare limitate, ceea ce face dificila alocarea unei sume semnificative de capital pentru constituirea garantiilor necesare.
• Obtinerea unei scrisori de garantie de la institutii financiare implica adesea conditii stricte si costuri suplimentare. Institutiile financiare sunt adesea reticente in a oferi astfel de garantii fara o evaluare detaliata a riscurilor si a capacitatii de plata a firmei.
• Alocarea unor sume considerabile pentru garantii poate pune presiune suplimentara asupra fluxului de numerar al firmei, complicand gestionarea operatiunilor zilnice si a altor obligatii financiare.
  
  Foto: pixabay.com