Alergam brat la brat cu timpul

Nietzsche:
Ambitia mea este sa spun in zece fraze ceea ce oricare altul spune intr-o carte intreaga, ceea ce oricare altul nu spune intr-o carte intreaga.

Suntem grabiti, mereu pe fuga, alergam brat la brat cu timpul, ne oprim doar pentru a ne trage putin sufletul si, trei fractiuni de secunda mai tarziu suntem din nou pe drum.

Am vrea sa facem o sumedenie de lucruri, sa lucram, sa petrecem timp cu familia, sa ne vizitam/invitam prietenii, sa iesim in oras, sa jucam un anumit sport, sa ne uitam la televizor, sa scriem, sa citim, sa facem dragoste, sa ne plimbam printr-un parc la rasarit sau la apus de soare, sa ne rezolvam problemele de sanatate, sa dormim, sa facem o lunga baie fierbinte dupa ce ne intoarcem din orasul inghetat, sa vorbim la telefon, sa cautam informatii sau sa ne relaxam navigand pe Internet, sa reparam o usa care nu se mai inchide, sa facem ordine prin casa, sa mergem la cumparaturi, sa bem un pahar de vin rosu, fiert cu scortisoara

Ce sa faci mai intai? Avem doar 24 de ore la dispozitie intr-o zi. Din care pana la opt ore ni le petrecem dormind si inca opt (cel putin) la locul de munca.

Daca este sa mai socotim si drumul pana si de la serviciu, indiferent daca avem masina personala sau nu, ajungem pana la urma sa cheltuim intre opt si zece ore pentru o zi de munca.

In total, probabil, mancam cam o ora, iar igiena si tot ceea ce tine de garderoba ne mai consuma inca cel putin o jumatate de ora.

Pana acum, avem intre 16 si 19 ore ocupate. Din 24, mai raman vreo 4-5, in cel mai fericit caz. Iar aceste 4-5 ore sunt tot ce avem la dispozitie pentru a ne bucura de tot ceea ce enumeram mai sus. De unde si vesnica dilema: Ce sa fac oare mai bine?.

As vrea sa vorbesc mai mult despre cat de corect din punct de vedere uman este programul de lucru de peste opt ore. Dar nu este locul aici.

Ceea ce vreau sa subliniez este doar faptul ca suntem niste oameni cat se poate de ocupati, niste oameni care au din ce in ce mai putin timp la dispozitie pentru ei. Niste oameni care au, tocmai de aceea, nevoie de eficienta. Iar in ecuatia eficientei intra, obligatoriu, si informarea succinta, informarea la obiect.

Avem prea putin timp la dispozitie pentru a ne putea permite sa ne pierdem vremea citind 20 de paragrafe care reformuleaza, redundant, o singura fraza fundamentala. Sigur ca o analiza de profunzime a unui subiect presupune un numar destul de mare de cuvinte.

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Majoritatea textelor pe care le citim nu sunt insa nici analitice, nici rezumative. Ele sunt pur si simplu gresit redactate, gresit gandite. Multum in parvo, mult in putin nu constituie un deziderat profesional decat pentru foarte putini jurnalisti si specialisti.

Cele mai multe texte care, totusi, spun ceva, o fac de o maniera atat de lalaita, incat iti vine sa musti din hartie, din pixeli sau din ceasul care continua sa bata.

Avand in vedere cele de mai sus, consider ca Nietzsche avea perfect dreptate. Ambitia de a spune in zece fraze ceea ce altul spune intr-o carte intreaga (ceea ce, de fapt, acesta din urma nu reuseste deloc a spune). Pentru ca, intr-un fel, daca iti trebuie o carte intreaga pentru a comunica ceva ce ai fi putut la fel de bine spune in cateva pagini, e ca si cand nu ai fi reusit deloc sa-ti comunici gandurile, e un esec.

Daca intreaga carte reprezinta o inflorire, o dezvoltare a unei sau a mai multor idei, atunci este in regula. Daca, insa, fiecare pagina este o noua tentativa, mereu nereusita, de a te apropia de miezul problemei, atunci se cheama ca ai ratat povestea.

Liviu Plesoianu