Intrebare:
La art. 68 din Normele de aplicare a Codului fiscal, pct. b, se defineste costul real al pachetului de servicii turistice. Ce se intelege prin "cu exceptia cheltuielilor generale care intra in costul pachetului de servicii turistice, sau, dupa caz, al unor componente ale acestuia"?
Raspuns (dat in mai 2006)
Pentru operatiunile de turism intern si extern efectuate către persoane fizice, agentiile de turism trebuie să aplice regulile speciale stabilite la punctul 68 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
AgenÅ£iile de turism nu au dreptul să înscrie T.V.A. în mod distinct în facturile fiscale care se predau turistului ÅŸi sunt obligate să înscrie menÅ£iunea "T.V.A. inclusă". Factura fiscală pentru serviciul unic furnizat se emite de agenÅ£ie doar în momentul în care toate elementele preÅ£ului de cost sunt certe, deci numai după ce au fost primite toate facturile furnizorilor.
Conform pct. 68, baza de impozitare a T.V.A. pentru acest serviciu unic este reprezentată doar de beneficiul agenÅ£iei, diminuat cu suma T.V.A. inclusă în acest beneficiu.
Beneficiul agenţiei reprezintă diferenţa aritmetică dintre:
-
preÅ£ul total de vânzare aplicat turistului;
-
costul real al pachetului de servicii turistice format din:
- servicii de bază, cu caracter obligatoriu, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, (transport cazare şi/sau masă);
- servicii suplimentare negociate cu turistul, cu caracter opţional (diverse componente ale pachetului de servicii reprezentate de: asigurare auto pentru mijlocul de transport, taxe pentru viză, taxe de autostradă, taxe de parcare, obţinere de vize, plată taxe sănătate, excursii).
Pentru facturile fiscale ÅŸi alte documente emise de diverÅŸi furnizori, facturi care însumate dau costul real al pachetului de servicii, agenÅ£ia nu are dreptul să îÅŸi exercite dreptul de deducere a T.V.A. înscrisă pe documentele menÅ£ionate. AgenÅ£ia are totuÅŸi obligaÅ£ia să Å£ină jurnale de cumpărări în care evidenÅ£iază toate facturile fiscale care stau la baza costului real al pachetului de servicii. Pentru evidenÅ£a încasărilor totale de la turiÅŸti, agenÅ£ia are de asemenea obligaÅ£ia să Å£ină jurnale de vînzări separate în care înregistrează toate facturile fiscale emise pe baza preÅ£ului total de vânzare.
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
ChatGPT pentru contabili Ghid Practic cu prompturi si aplicatii reale
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Referitor la întrebarea dvs. cu privire la cheltuielile generale care, în conformitate cu pct. 68 din normele de aplicare, nu intră în costul real al pachetului de servicii, în opinia noastră, legiuitorul a avut în vedere cheltuielile efectuate de agenÅ£ia de turism pentru desfăşurarea activităţii sale, în ansamblul ei. Aceste cheltuieli sunt acoperite din beneficiul agenÅ£iei ÅŸi pot fi: cheltuieli de personal, chirii, amortizare imbilizări corporale ÅŸi necorporale, întreÅ£inere, combustibil, tipizate, etc. Pentru facturile fiscale primite de la furnizorii de utilităţi ÅŸi diverse materiale, agenÅ£ia îÅŸi poate exercita dreptul de deducere a T.V.A., fiind obligată să Å£ină evidenÅ£a fiscală a acestora pe baza jurnalului de cumpărări întocmit separat.
Dreptul de deducere a T.V.A. de către agenÅ£ie pentru aceste facturi de utilităţi, se explică prin faptul că, aplicând regulile speciale, agenÅ£ia supune impozitării T.V.A. cu cota standard de 19% doar beneficiul său, deci dreptul de deducere se exercită doar pentru realizarea de operaÅ£iuni impozabile = beneficiu (inclusiv T.V.A.) aplicat la valoarea serviciilor comercializate pentru care nu se deduce T.V.A.. Pentru extragerea T.V.A. colectată din comisionul brut practicat se aplică procedeul sutei mărite asupra bazei de impozitare (beneficiu). Ca noÅ£iune, considerăm faptul că beneficiul agenÅ£iei nu trebuie confundat cu noÅ£iunea de profit, beneficiul reprezentând în fapt venitul agenÅ£iei (comisionul) realizat din desfăşurarea activităţii. Din această sumă obÅ£inută de la turist, agenÅ£ia scade toate cheltuielile generale efectuate pentru susÅ£inerea activităţii sale. Rezultatul net, final, reprezintă cu adevărat rezultatul contabil al agenÅ£iei (profit sau pierdere).
Pentru a înÅ£elege mai bine formarea preÅ£ului de cost al pachetului de servicii trebuie să privim activitatea agenÅ£iei de turism ca o activitate de intermediere în producÅ£ia de servicii turistice ÅŸi să avem în vedere elementele preÅ£ului de cost reglementat prin O.M.F.P. nr. 1826 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea ÅŸi conducerea contabilităţii de gestiune publicat în M.Of. nr. 23 din 12 ianuarie 2004.
Contabilitatea de gestiune are rolul de a asigura atât colectarea ÅŸi repartizarea cheltuielilor aferente serviciilor oferite turiÅŸtilor cât ÅŸi calcularea costului de achiziÅ£ie pe fiecare pachet de servicii prestate. Profitând de flexibilitatea prevederilor actului normativ menÅ£ionat, vom încerca în câteva rânduri să adaptăm aplicarea principiilor de bază ale contabilităţii de gestiune la activitatea unei agenÅ£ii de turism.
Trebuie să avem în vedere faptul că determinarea prin contabilitatea de gestiune a costurilor unitare pe fiecare pachet de servicii are drept scop evaluarea corectă ÅŸi recunoaÅŸterea acestora în contabilitatea financiară astfel încât preÅ£urile de vânzare ale pachetelor de servicii să poată fi stabilite corect ÅŸi să aibă o cheie de verificare. Costul pachetelor de servicii este rezultatul însumării tuturor facturilor primite de agenÅ£ie de la diverÅŸi prestatori. Unul din principiile de bază ale calculaÅ£iei costurilor este principiul separării cheltuielilor de cheltuielile care nu sunt legate de achiziÅ£ia serviciilor de bază, acestea fiind concretizate în cheltuieli ocazionate de restul activităţii. Deci în costul pachetelor de servicii nu se includ cheltuielile de administraÅ£ie, cheltuielile de comercializare, regia fixă nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare.
Pentru calculul costurilor serviciilor ÅŸi al costurilor perioadei în general, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară se grupează în contabilitatea de gestiune în cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli de comercializare ÅŸi cheltuieli generale de administraÅ£ie.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit pachet de servicii încă din momentul efectuării lor ÅŸi astfel se includ direct în costul pachetului respectiv. Cheltuielile directe cuprind de fapt costul real de achiziÅ£ie al serviciilor.
Cheltuielile indirecte sunt reprezentate atât de cheltuielile care nu pot fi identificate ÅŸi atribuite direct pe un anumit pachet de serviciu (acestea fiind aferente tuturor pachetelor oferite într-o lună) cât ÅŸi de cheltuielile întregii agenÅ£ii, în ansamblul ei. Cheltuielile indirecte au la bază regia fixă a agenÅ£iei care rămâne relativ constantă, indiferent de volumul pachetelor de servicii oferite. Acestea pot fi: amortizarea imobilizărilor corporale ÅŸi necorporale, chiria ÅŸi întreÅ£inerea spaÅ£iilor administrative ÅŸi a punctelor de lucru, cheltuielile cu conducerea ÅŸi administrarea activităţii agenÅ£iei, inclusiv a punctelor de lucru. În contabilitatea financiară aceste cheltuieli se acoperă din beneficiul net (beneficiul brut – T.V.A. ) realizat de agenÅ£ia de turism ca diferenţă între preÅ£ul total de vânzare aplicat turistului ÅŸi costul real al pachetului de servicii turistice.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
