Nu vi se pare, uneori, ca prea multe se invart in jurul politicienilor?
Mie da! Nu mi-a fost niciodata teribil de clar de ce anume trebuie sa aflu de fiecare data, mai inainte de toate, ce au mai rostit, prostit, facut si desfacut domniile lor.
Ma numar, poate, printre putinii utopisti care nu vad in politica o optiune sanatoasa a speciei umane. Politica, aici si oriunde in lume, nu a fost, nu este si nu va fi niciodata nimic altceva decat un joc, mai mult sau mai putin camuflat, al intereselor personale sau de grup (intotdeauna mai mic decat tara).
"Afara", catre soare-apune, cameleonismul este, fara doar si poate, mai subtil, iar gradul de responsabilizare civica a politicienilor - mai ridicat. Aceasta este insa singura diferenta notabila. Cum spuneam si cu alta ocazie, pana si UE nu este, in ultima instanta, decat o scena mai mare pentru aceeasi piesa - "Politica magna".
Mi s-a intamplat, recent, sa ma trezesc in toiul noptii, dintr-o data, inexplicabil, atat de odihnit de parca as fi dormit pe putin vreo trei secole. M-am dus glont catre fereastra din bucatarie, am deschis-o si m-am uitat catre cer. O jumatate proaspata de luna si cateva zeci de stele palpaitoare, atatea cate puteam zari in stramtul careu nocturn delimitat de blocuri.
Am stat asa, privind pur si simplu, pret de cateva minute. Dupa care m-am deplasat in camera de lucru si, cu un gest reflex, am deschis televizorul. Pe un post romanesc de stiri, era difuzat un buletin de stiri, in reluare: Senatul Romaniei, dezbateri, cearta, amenintari, rasete imberbe si paruiala demagogica stearpa.
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
Manual de politici contabile - Stick USB
...Am simtit o nevoie aproape organica sa inchid, cat mai repede, televizorul. Era de ca si cand altminteri as fi fost amenintat de un pericol iminent, atacat frontal de o maladie apocaliptica. Am simtit chiar nevoia sa scot televizorul din priza.
Pentru imunizare, detasarea trebuia sa fie totala. M-am intors apoi in aceeasi bucatarie, la acelasi geam de mai inainte si am privit catre acelasi cer. Luna, stelele - erau tot acolo. Aceeasi sclipire indepartata si chematoare. "Cine mai sunt si astia!?", mi-a venit, aproape instantaneu, in minte. De ce m-ar interesa pe mine certurile si jocurile lor de culise? Cat de reprezentativi sunt ei pentru specia umana?!
De ce suntem noi, oamenii, o specie senila? Pentru ca de 1234567890 de ori daca am trece printr-o experienta neplacuta, daca s-ar gasi doua-trei persoane care sa isi doreasca sa sparga cercul, sa iasa din repetitiva bucla temporala.
Ne amagim, de fiecare data, ca "acum va fi altfel". Nu va fi insa niciodata "altfel" pentru simplul motiv ca nu avem de a face cu doar cativa politicieni corupti, ci politica in sine este corupatoare. - O masinarie perfecta pentru decorticat suflete, o virusare fatala a rarunchilor oricarei etici.
Nutresc speranta ca nu sunt singurul care gandeste asa. Ca, spre binele Planetei asteia pe care mai avem putin si o trecem intre paranteze (daca, nu cumva, mai bine, ne va trece ea pe noi, pentru a se salva), o noua specie de oameni va incepe sa apara, sa se dezvolte si sa se raspandeasca. "Homo apoliticus" - ultima sansa de vietuire frumoasa si cu sens a spitei omenesti…
Liviu Plesoianu
liviup@rs.ro
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
