Cel mai mare curaj – acela de a-ti asuma propria libertate! Ce poate fi mai periculos decat sa fii un produs autentic pe o piata invadata de surogate!? Ce este mai riscant decat sa sfidezi “normalul” alegand sa fii tu insuti!?
Ce vrea sa insemne, in fond, acest cuvant – “normal”? Este intotdeauna un efort care merita facut – acela de a cauta sensul originar al cuvintelor. Orice sondare etimologica este de ajutor atunci cand iti doresti sa te imprietenesti cu limba. Si, in acest caz, nu este nevoie de nici un efort, de nici o analiza. Totul este cum nu se poate mai simplu. “Normal” vine de la “norma”.
Ceea ce este considerat ca fiind “normal” este ceea ce a fost “normat”, fixat in si prin “norma”. “Normal” e deci ceea ce, intr-un anumit moment istoric, intr-un anumit spatiu geografic si intr-o anumita cultura-civilizatie este statuat ca socialmente si moralmente avuabil.
“Normalul” nu trebuie, prin urmare, confundat si identificat cu “firescul”. “Firesc” vine de la “fire”. Iar “firea” este natura intima si unica a fiecarui individ. Cu toate ca se poate vorbi despre un “firesc uman (general)”, “firescul” este intotdeauna mai apropiat de “individual” decat “normalul”.
“Firescul”, in sensul cu adevarat tare al cuvantului, inseamna “natural, individual si unic”. In vreme ce “normalul” inseamna “social, colectiv si repetitiv”. De aici si opozitia dintre insii “firesti” si blocul social tare si “normal”.
Sigur ca libertatea individului uman trebuie raportata obligatoriu la viata sa sociala. Omul este “zoon politikon”, ceea ce, a-propos, nu inseamna “animal politic”, dupa cum traduc cei mai multi, ci “animal social” – acesta era sensul definitiei lui Aristotel. Omul este, deci, un animal social. Aceasta il defineste.
Nu suntem nici dependenti, nici independenti. Suntem, pur si simplu, interdependenti. Traim laolalta si avem nevoie unii de altii. Iar aceasta convietuire ne obliga sa ne respectam reciproc.
Ceea ce, in termeni de etica, se traduce prin aceea ca libertatea individuala se poate intinde exact pana la “granitele libertatii” (ce paradox!) celuilalt. Fa tot ceea ce vrei, spune tot ceea ce vrei si exprima tot ceea ce vrei, cu conditia de a nu afecta libertatea si dreptul la intimitate al semenului!
Si, tocmai aici, isi face loc si “norma”. Ceea ce ai si ceea ce nu ai voie sa faci este “normat” si, in anumite cazuri, “sanctionat”. “Normalitatea” se naste dintr-un set conjunctural de reguli necesare. “Normalitatea” nu trebuie insa supraevaluata si, in nici un caz, adulata! Ea este un simplu instrument. Necesar, e drept, dar, prin aceasta, nu mai putin un instrument.
Avem nevoie de o normalitate juridica. Pana aici, totul este… “normal”. Problemele incep insa sa apara de indata ce “normalul” incearca sa se impuna si dincolo de legislatie, patrunzand prin efractie in sfera vietii personale.
Acolo unde “normalul” extrajuridic incearca si incepe sa se amestece in treburile “firescului”, se poate spune ca avem deja de a face cu o “denaturare”, cu o risipire a individualitatii si o dizolvare a acesteia in marea masa amorfa pe care o denumim, exagerand, “societate”.
Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Liviu Plesoianu
liviup@rs.ro
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
