Intrebare:
1. Investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare, de genul reparatiilor capitale, care prelungesc viata mijlocului fix si aduc beneficii economice viitoare, dar care nu imbunatatesc parametrii tehnici initiali, se includ pe cheltuieli la momentul efectuarii(sa presupunem ca sunt sume de ordinul zecilor de mii de lei) sau se recupereaza prin deduceri de amortizare, si daca da, pe ce perioada(pe perioada ramasa neamortizata a mijlocului fix sau...)?
2. Cheltuielile cu matritele se includ pe cheltuieli la momentul realizarii sau se recupereaza prin deduceri de amortizare (sa presupunem ca e vorba de cateva mii de eur/matrita)si daca da, codul de clasificare 2.1.19 este corect?
3. Sa presupunem ca avem un utilaj cu o valoare de 1.000.000 euro si are o defectiune tehnica care necesita inlocuirea unei piese a carei valoare este de 100.000 euro. Se recupereaza toata valoarea o data sau sunt alte prevederi fiscale?
Raspuns:
1. Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3.055/2009 stabilesc ca, in principiu, orice cheltuieli ulterioare aferente unei imobilizari corporale se recunosc drept cheltuieli ale perioadei in care au fost efectuate (pct. 106 alin. 1). Acelasi principiu se aplica si cheltuielilor cu reparatiile efectuate in scopul asigurarii continue a imobilizarilor (pct. 107 alin. 1). Totusi, sunt recunoscute drept cheltuieli de investitii si capitalizate – introduse in valoarea imobilizarilor – cheltuielile care au efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare fata de cele estimate initial (pct. 107 alin. 2 din Reglementari).
Aplicand aceste prevederi la cazul prezentat, reparatiile capitale la un mijloc fix nu pot fi tratate drept cheltuieli de investitii, chiar daca aduc beneficii economice viitoare, intrucat nu este indeplinita cealalta conditie, si anume nu conduc la imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai mijlocului fix. Deoarece cele doua conditii prevazute la pct. 107 alin. 2 din Reglementari trebuie indeplinite cumulativ, neindeplinirea uneia dintre ele conduce la tratarea cheltuielilor de reparatii drept cheltuieli ale perioadei, nu cheltuieli de investitii.
In conditiile in care obtinerea beneficiilor economice viitoare este datorata exclusiv prelungirii duratei normate de functionare stabilita la momentul punerii in functiune (si care oricum putea fi stabilita in cadrul unei plaje indicate in Catalog) si nu este consecinta imbunatatirii parametrilor tehnici initiali, aceste cheltuieli sunt tratate drept cheltuieli de raparatii, intrucat au ca scop exclusiv doar restabilirea starii tehnicii initiale (pct. III. 2 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2.139/2004).
Daca, totusi, cheltuielile cu reparatii capitale s-au efectuat si in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali ai mijlocului fix, cheltuielile respective sunt tratate drept cheltuieli de investitii si se recupereaza pe calea amortizarii, fie pe durata normala de utilizare ramasa, fie prin majorarea duratei normale de utilizare cu pana la 10% (pct. III. 2 din Catalog).
2. Daca matritele respective satisfac cele 2 cerinte cumulative prevazute de pct. 92 din Reglementarile contabile conforme pentru recunoasterea imobilizarilor corporale (sunt detinute pentru a fi utilizate in productie si sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an), atunci ele trebuie inregistrate la mijloace fixe la momentul obtinerii lor. Mentionam ca, din punct de vedere strict contabil, valoarea de achizitie/de productie a acestor bunuri nu conteaza in ceea ce priveste recunoasterea lor ca imobilizari corporale, spre deosebire de reglementarea fiscala, unde mijlocul fix trebuie sa indeplineasca si criteriul pragului de valoarea pentru a fi tratat din punct de vedere fiscal drept mijloc fix amortizabil (art. 24 alin. 2 lit. b din Codul fiscal).
Matritele se pot incadra in clasa 2.1.19 „Unelte, dispozitive, instrumente si truse de scule specializate folosite in industrie”, cu o durata normala de utilizare cuprinsa in plaja de 2-4 ani.
Totusi, inregistrarea matritelor in categoria mijloacelor fixe amortizabile nu este obligatorie intrucat aceasta depinde si de regimul de exploatare economica a acestora: folosirea la fabricarea de produse de serie sau a unor comenzi unicat, durata de viata utila depinde exclusiv de numarul operatiunilor/produselor preconizate a se obtine, intensitatea exploatarii intr-o unitate de timp data etc. Spre exemplu, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata (care nu se aplica la calculul profitului impozabil, cu unele mici exceptii – art. 24 alin. 22 din Codul fiscal, dar se poate lua in considerare pentru o mai buna intelegere) prevede la art. 6 lit. b ca nu sunt considaret mijloace fixe sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse in serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de durata lor de functionare normala. Aceasta abordare este in spiritul traditiei contabile din tara noastra, conform careia matritele, alaturi de SDV-uri, au fost tratate drept obiecte de inventar (a se vedea pct. 63 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii aprobat prin H.G. nr. 704/1993, in prezent abrogat).
Prin urmare, cu ajutorul unei comisii tehnice se poate stabili daca matritele in cauza pot fi tratate drept mijloace fixe, pornind de la cracateristicile tehnice si de la regimul economic de exploatare preconizat pentru ele.
3. Asa cum s-a precizat la pct. 1, reparatia care are ca scop restabilirea starii tehnice initiale a utilajului, prin inlocuirea piesei defecte, conduce la recuperarea cheltuielilor aferente prin includerea lor in cheltuielile perioadei. Nu exista reglementari de natura fiscala care sa conditioneze recuperarea cheltuielilor cu reparatiile in cadrul unei perioade anume de timp, motiv pentru care se aplica regula generala potrivit careia cheltuielile inregistrate in contabilitate sunt recunoscute la calculul profitului impozabil (art. 19 alin. 1 din Codul fiscal si pct. 12 din Normele metodologice).
Un proiect editorial marca Rentrop&Straton -
Liderul informatiilor specializate din Romania
Liderul informatiilor specializate din Romania
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
