Venituri din drepturi de proprietate intelectuala. Obligatiile platitorului de venit

Analizam cazul in care administratorul societatii este titular de marca si printr-un contract de licenta acorda societatii dreptul de folosire al marcii pentru un procent din vanzari. Vom vedea astfel ce obligatii are societatea pentru sumele datorate proprietarului marcii.

Raspuns:

Din punct de vedere al impozitului pe venit, conform art. 46 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal , veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.

Pct. 24 din normele metodologice date in aplicarea acestui articol stabileste ca veniturile din drepturi de proprietate intelectuala sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: inventii, mai putin realizarile tehnice, know-how, marci inregistrate, franciza si altele asemenea, recunoscute si protejate prin inscrisuri ale institutiilor specializate, precum si a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor.

Veniturile de aceasta natura se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activitati independente si in situatia in care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, inchiriere, colaborare, cercetare, licenta, franciza si altele asemenea, precum si cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acorda, cum ar fi: remuneratie directa, remuneratie secundara, onorariu, redeventa si altele asemenea.

De aceea apreciem ca, veniturile obtinute de catre persoana fizica reprezinta venituri din drepturi de proprietate intelectuala.

Beneficiarul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala poate opta intre doua modalitati de impozitare, respectiv:

1)    retinere la sursa  reprezentand plati anticipate. In acest caz, potrivit dispozitiilor art. 52 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal , impozitul ce trebuie retinut, se stabileste aplicand o cota de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contributiile sociale obligatorii retinute la sursa potrivit titlului IX indice 2 din Codul fiscal .

2)    stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. In acest caz, conform art. 522  alin. (2) din Codul fiscal , impozitul pe venit se calculeaza prin retinere la sursa la momentul platii veniturilor de catre platitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut.
 
Optiunea de impunere a venitului brut se exercita in scris in momentul incheierii fiecarui raport juridic/contract si este aplicabila veniturilor realizate ca urmare a activitatii desfasurate pe baza acestuia.