Reglementarile care prezinta obligatiile sediilor permanente privind inregistrarea in vederea platii impozitelor si taxelor pentru activitatile desfasurate de nerezidenti in Romania
Inca din anul 2000 a fost emisa o reglementare privind inregistrarea si impunerea veniturilor realizate in Romania, de catre persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente (Decizia nr. 3/12.07.2000 privind Solutiile referitoare la aplicarea legislatiei privind impunerea unor venituri realizate din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente si a conventiilor de evitarea a dublei impuneri).
Aceasta decizie a fost completata cu normele de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 181/19.02.2001. Conform acestor norme, firmele romanesti beneficiare a prestarilor de servicii executate de persoane juridice straine sau de persoane fizice nereziedente erau obligate sa prezinte administratiilor fiscale locale o declaratie si traducerea legalizata a contractului, precum si a eventualelor acte aditionale incheiate.
De la adoptarea Codului fiscal incepand cu data de 1 ianuarie 2004, Decizia 3/2000 nu mai avea baza legala pentru a fi aplicata, deoarece aceasta a fost abrogata.
Pentru reglementarea acestei situatii, ANAF a publicat in Monitorul Oficial nr. 699 din 17.10.2007, Ordinul nr. 1.415/26.09.07 privind procedura de inregistrare a contractelor incheiate intre persoane juridice romane si persoane juridice sau fizice straine nerezidente. Acest ordin a fost emis conform prevederilor pct. 21 alin. (1) din normele metodologice date in aplicarea art. 8 al titlului I din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Dar nici Ordinul nr. 1.415/26.09.07 nu a rezolvat problema, deoarece prezenta neconcordante cum ar fi, de exemplu, neconcordanta terminologiei cu cea din Codul fiscal de
persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente in loc de
persoane juridice sau fizice straine nerezidente.
Astfel, la nici doua luni de la publicarea Ordinului nr. 1.415, a fost publicat in Monitorul Oficial 858 din 13.12.07, Ordinul nr. 2.310/2007 privind procedura de inregistrare a contractelor incheiate intre persoane juridice romane si persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente.
Prin acest ordin se abroga Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.415/2007 privind procedura de inregistrare a contractelor incheiate intre persoane juridice romane si persoane juridice sau fizice straine nerezidente, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 699 din 17 octombrie 2007. Este important de mentionat ca Ordinul nr. 1.415/2007 se abroga intr-un timp record de numai doua luni de la data aparitiei.
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Manual de politici contabile - Stick USB
Conform Ordinului nr. 2.310, persoanele juridice romane sunt obligate sa inregistreze la administratiile fiscale locale contractele incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente care executa pe teritoriul tariii noastre prestari de servicii de lucrari de constructii, de montaj, activitati de supraveghere, activitati de consultanta, de asistenta tehnica si oricare alte activitati care pot constitui sediu permanent in Romania.
Inregistrarea acestor contracte se face prin completarea si depunerea la administratia fiscala teritoriala a Declaratiei de inregistrare a contractelor initiale/aditionale (conexe) incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente", cod MEF 14.13.01.40/n. Modelul acestei declaratii se gaseste in anexa 1 din ordin.
Inregistrarea se face doar prin depunerea unei declaratii, nefiind necesara si anexarea in copie a contractului si traducerea legalizata a acestuia.
Conform art. 7, al doilea aliniat, termenul de inregistrare a acestor contracte la administratia financiara locala este de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a acestui ordin.
Tot in acest ordin se precizeaza ca acele contracte incheiate de persoane juridice romane cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente pentru
activitati desfasurate
in
afara teritoriului Romaniei, nu trebuie inregistrate la adiministratiile fiscale teritoriale.
In concluzie, incepand de la data publicarii Ordinului nr. 2.310/ 03.12.07, firmelor romanesti le revine si sarcina analizarii si selectarii contractelor din prisma aparitiei unui sediu permanent in Romania, incheiate cu prestatorii nerezidenti.
Legat de art. 2 din Ordinul nr. 2.310/03.12.07, mentionam ca punctul 21(1) legat de Titlul I Dispozitii generale din Norme a fost completat. Astfel a fost asigurata corelarea prevederilor Codului fiscal cu reglementarile existente (e drept ca doar prin norme, nu si prin cod, asa cum ar fi fost indicat, deoarece modificarea Codului fiscal pentru 2008 a fost facuta inaintea elaborarii Ordinului nr. 2.310):
pct. 21. (1) In aplicarea art. 8 din Codul fiscal, persoanele juridice romane au obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente care executa pe teritoriul Romaniei prestari de servicii de natura lucrarilor de constructii, de montaj, activitatilor de supraveghere, activitatilor de consultanta, de asistenta tehnica si a oricaror alte activitati.
Inregistrarea contractelor se efectueaza la organele fiscale teritoriale in a caror raza persoanele juridice romane beneficiare ale activitatilor de mai sus isi au domiciliul fiscal, conform legii, potrivit procedurii instituite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Contractele incheiate de persoane juridice romane cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente pentru activitati desfasurate in afara teritoriului Romaniei nu fac obiectul inregistrarii, potrivit prezentelor dispozitii.
Cu privire la stabilirea bazei de impozitare pentru activitatile nerezidentilor
, Decizia nr. 2/07.04.2004 a Comisiei Fiscale Centrale precizeaza modul de aplicare unitara a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit, conventiile de evitare a dublei impuneri, accize si taxa pe valoarea adaugata.
Conform acestei decizii, modul de stabilire a bazei impozabile a sediului permanent este identic cu cel aplicabil oricarui rezident, in general si oricarui sediu permanent, in particular. Astfel cheltuielile efectuate de persoana juridica nerezidenta in beneficiul sediului permanent sunt considerate cheltuieli deductibile fiscal la determinarea profiturilor unui sediu permanent in limitele si conditiile specifice de tara, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri.
Cu toate acestea, atunci cand prin conventiile de evitare a dublei impuneri sunt admise, in cazul determinarii profiturilor unui sediu permanent, la scadere,
cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administratie (indiferent de faptul ca s-au produs in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte, fie ca se face sau nu, in mod expres, trimitere la legislatia interna)
sunt deductibile in limita a 10% din veniturile salariale ale angajatilor sediului permanent, conform prevederilor din legea interna.
Daca se efectueaza cheltuieli de catre firma straina (firma mama), care reprezinta cheltuieli ale sediului permanent, acestea se pot inregistra pe sediul permanent prin intocmirea unei note de debitare-creditare conform Ordinului nr. 1.850/2004(Cod 14-6-1A). Aceasta nota, insotita de copii ale documentelor de la firma straina, reprezinta documentul justificativ al sediului permanent pentru inregistrarea in contabilitate la cursul din data tranzactiei prin articolul contabil:
6xx = 481
(cont de cheltuieli) (decontari intre unitate si subunitati )
Astfel am luat in considerare prevederile Codului fiscal potrivit caruia,
atunci cand sediul permanent nu detine facturi pentru cheltuielile alocate lui de catre sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie sa includa dovezi privind suportarea efectiva a costurilor si alocarea rezonabila a acestor costuri catre sediul permanent utilizand regulile preturilor de transfer.
Conform art. 29 din Codul fiscal, persoanele juridice straine care desfasoara activitati prin intermediul unui sediu permanent in Romania sunt obligate sa plateasca impozitul pe profit pentru profitul impozabil realizat de sediul permanent rezultat din diferenta dintre veniturile sediului permanent si cheltuielile efectuate in scopul obtinerii acestor venituri.
Profitul impozabil aferent sediului permanent este determinat prin tratarea acestuia ca persoana separata si prin luarea in considerare a
regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piata al unui transfer facut intre persoana juridica straina si sediul sau permanent.
De asemenea, inainte de a desfasura activitate printr-un sediu permanent in Romania, reprezentantul legal al persoanei juridice straine trebuie sa inregistreze sediul permanent la autoritatea fiscala competenta.
Prin Ordinul nr. 1.311/04.08.06 pentru aprobarea Deciziei comisiei fiscale centrale nr. 3/05.07.06 privind art. 8 si art. 151 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pct. 55 din normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44, cu modificarile ulterioare, s-au prevazut urmatoarele:
- in cazul in care o persoana juridica nerezidenta efectueaza activitati in Romania care genereaza unul sau mai multe sedii permanente, acesta trebuie sa se inregistreze ca platitor de taxa pe valoare adaugata, insa doar sediul permanent desemnat in acest scop de catre persoana juridica nerezidenta;
- decizia privind desemnarea unui singur sediu permanent pentru a reprezenta in scopuri de taxa pe valoarea adaugata toate sediile permanente ale aceleasi persoane juridice nerezidente se comunica la toate administratiile fiscale la care sunt arondate sediile permanente in care aceasta isi desfasoara activitatile
.
Prevederile acestui ordin vin in contradictie cu prevederile O.M.F.P. nr. 36/12 ianuarie 2007 pentru aprobarea modelului si continutului formularului (301) "Decont special de taxa pe valoarea adaugata", prin care se stipuleaza ca achita T.V.A. persoanele care beneficiaza de serviciile prevazute la
art. 133 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal.
Din cele doua ordine nu reiese cum trebuie procedat in cazul in care o persoana juridica straina presteaza pe teritoriul Romaniei servicii, conform art. 133 alin. (2) g din Codul fiscal la mai multe firme romanesti, cu contracte incheiate pentru fiecare in parte.
Speram ca aceste probleme sa fie clarificate in timp cat mai scurt de catre institutiile abilitate in acest sens.
