Procedura emiterii solutiei fiscale individuale anticipate

Multumim Revistei Romane de Fiscalitate

conf. dr. Silvia Cristea

Procedura emiterii solutiei fiscale individuale anticipate

Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de ANAF in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare. Altfel spus, prin intermediul solutiei fiscale individuale anticipate, ANAF stabileste, la cererea contribuabilului, structura si cuantumul obligatiilor bugetare datorate statului de respectivul contribuabil ca urmare a desfasurarii unei activitati producatoare de venituri.

Motivele pentru care un contribuabil ar putea solicita emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate pot fi variate si tin, de regula, fie de neclaritatea reglementarilor in domeniu (legislatie neclara, rigida, care nu acopera toate situatiile etc.), fie de complexitatea activitatilor desfasurate de contribuabil, in special in cazul celor in care intervine un element de extraneitate. Odata emise, acestea sunt opozabile si obligatorii pentru organele fiscale, daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.

Prin intermediul Hotararii nr. 529/2007 privind aprobarea procedurii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans, Guvernul a adoptat un set de reglementari intr-un domeniu extrem de sensibil al politicii fiscale.
Elementul de noutate introdus de actul normativ citat se refera la introducerea unei proceduri relativ simple pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate (S.F.I.A.), fiind reglementata sfera persoanelor care pot solicita emiterea solutiei, tariful, elementele obligatorii ale cererii si motivele pentru care autoritatea fiscala poate respinge cererea.

Actul normativ stabileste o etapa prealabila cererii de emitere a unei solutii fiscale, etapa facultativa, in cadrul careia contribuabilul poate solicita ANAF o discutie preliminara al carei scop il constituie stabilirea existentei starii de fapt viitoare pentru emiterea solutiei fiscale.
Potrivit reprezentantilor Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, mecanismul solutiei fiscale individuale anticipate este functional, fiind inregistrate cereri din partea contribuabililor pentru emiterea unor astfel de acte.

Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice

Vezi AICI detalii

Instituirea solutiei fiscale individuale anticipate (S.F.I.A.) prin Codul de procedura fiscala

S.F.I.A. a fost introdusa in O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin Legea nr. 210/2005 prin noul art. 41 „Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans“, cu modificarea ca solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ fiscal emis de Ministerul Finantelor Publice (nu de Comisia centrala fiscala) in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare.

Notiune

Textul art. 42 din Codul de procedura fiscala referitor la solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans a suferit mai multe modificari, initial prin Legea nr. 166/2006^2 de aprobare a O.U.G. nr. 129/2005^3 si ulterior prin O.G. nr. 35/2006^4, dandu-se textelor o noua numerotare. Fata de prevederile initiale ale Codului, in varianta republicata au intervenit urmatoarele noutati:

• S.F.I.A. este actul administrativ emis de A.N.A.F., si nu de M.F.P.;
• S.F.I.A. se comunica doar contribuabilului caruia ii este destinata;
• continutul celor doua acte administrative poate fi propus prin cerere a contribuabilului; 
• instituirea posibilitatii contribuabilului care nu a fost de acord cu solutia fiscala individuala anticipata de notificare in 15 zile a organului fiscal emitent, caz in care aceasta nu produce efecte juridice;
• pierderea valabilitatii solutiei fiscale individuale anticipate in cazul modificarii prevederilor legale de drept fiscal material;
• plata unor tarife pentru emiterea celor doua tipuri de acte administrative si reglementarea conditiilor in care aceste tarife pot fi restituite;
• stabilirea unor termene maximale de emitere.

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost republicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 513/31.07.2007 si a fost modificata si completata prin O.G. nr. 47/2007^5, insa aceasta ordonanta nu a adus modificari sau completari la art. 42 privind S.F.I.A.

Procedura de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate

Actuala reglementare nu a conditionat posibilitatea de,a solicita si obtine o solutie fiscala de existenta vreunei conditii speciale legate de o anumita cifra de afaceri ori de un cuantum al obligatiilor bugetare ale contribuabilului.

Conform actului normativ mai sus amintit, pot depune cerere pentru emiterea unei astfel de solutii fiscale toti contribuabilii inregistrati la organele fiscale.
Tariful stabilit pentru emiterea unei solutii fiscale este echivalentul in lei a 1.000 euro, la cursul stabilit de BNR din ziua efectuarii platii.

Actul normativ stabileste o etapa prealabila cererii de emitere a unei S.F.I.A., etapa facultativa, in cadrul careia contribuabilul poate solicita ANAF o discutie preliminara al carei scop il constituie stabilirea existentei starii de fapt viitoare pentru emiterea solutiei fiscale.

Dupa depasirea acestei etape, procedura de emitere a solutiei fiscale debuteaza prin transmiterea unei cereri care trebuie sa contina datele de identificare ale contribuabilului si prezentarea starii de fapt viitoare pentru care se solicita solutia fiscala.

Cererea este insotita de o documentatie care trebuie sa cuprinda informatii relevante privind activitatea prezenta si viitoare a contribuabilului, prezentarea detaliata a starilor de fapt pentru care se solicita solutia fiscala, motivele de fapt si temeiul de drept.

De asemenea, documentatia trebuie sa indice si obligatiile fiscale pentru care se solicita emiterea solutiei fiscale, punctul de vedere al contribuabilului care trebuie sa fie insotit de declaratii pe propria raspundere ale acestuia cu privire la inexistenta unor proceduri administrative si/sau jurisdictionale in curs pentru cazul descris, precum si referitor la corectitudinea informatiilor furnizate.

Solutiile fiscale individuale anticipate, odata emise, sunt opozabile si obligatorii pentru organele fiscale, daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.

Cu alte cuvinte, tratamentul fiscal al obligatiilor fiscale pentru care s-a emis S.F.I.A. este obligatoriu si nu mai poate fi repus in discutie de niciun alt organ fiscal cu ocazia unui control ulterior, sub conditia ca termenii si conditiile stabilite sa fi fost respectate de catre contribuabil.

Cererea pentru emiterea S.F.I.A. si/sau discutia preliminara

S.F.I.A. se emite ca urmare a cererii adresate ANAF de catre contribuabil. Pot depune cerere pentru emiterea unei solutii fiscale contribuabilii inregistrati la organele fiscale.

Anterior depunerii cererii de emitere a unei solutii fiscale si a documentatiei, contribuabilul poate solicita in scris ANAF o discutie preliminara in vederea stabilirii existentei starii de fapt viitoare pentru emiterea unei solutii fiscale.

Cererea pentru discutia preliminara va contine informatii cu privire la datele de identificare a contribuabilului si a reprezentantului sau legal, precum si o scurta prezentare a obiectului discutiei.

ANAF va comunica in scris contribuabilului data, ora, locul si numele persoanelor care vor participa la discutia preliminara.

Ca urmare a discutiei preliminare, se va stabili numarul de solutii fiscale necesare reglementarii situatiei fiscale de fapt viitoare.

Prin cerere, contribuabilul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate (art. 42 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003).

In solutionarea cererii contribuabilului se emite solutia fiscala individuala anticipata.  In situatia in care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata emisa, va transmite, in termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic (art. 42 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003).

Documentatia necesara pentru emiterea S.F.I.A.

Documentatia pentru emiterea solutiilor fiscale trebuie sa contina urmatoarele informatii:

• situatia detaliata privind activitatea contribuabilului, in prezent si in viitor;
• prezentarea completa a starilor de fapt viitoare pentru care se solicita solutii fiscale, insotita de descrierea motivelor de fapt si a temeiului de drept;
• obligatiile fiscale pentru care se solicita solutii fiscale;
• punctul de vedere al contribuabilului cu privire la reglementarea fiscala a situatiilor de fapt viitoare prezentate in cerere;
• declaratia pe propria raspundere a contribuabilului ca nu exista nicio procedura fiscala, administrativa sau judiciara in curs pentru cazul descris si pentru care este solicitata emiterea solutiilor fiscale;
• declaratia pe propria raspundere privind corectitudinea informatiilor furnizate prin cerere si a documentatiei prezentate;
• acte administrative, acte de control sau alte acte emise in legatura cu cazul descris pentru care se solicita solutii fiscale;
• prezentarea altor elemente considerate relevante de catre contribuabil.

Documentatia pentru emiterea solutiei fiscale va fi depusa la ANAF in doua exemplare. In cazul in care exista documente in limba straina, acestea vor fi insotite de traduceri in limba romana efectuate de traducatori autorizati.

Documentatia depusa va fi indosariata, respectiv paginile vor fi numerotate si insotite de opis. Documentatia care este disponibila si in format electronic va fi depusa intr-un format accesibil, stabilit de comun acord cu administratia fiscala.
In cazul in care, ulterior, contribuabilul completeaza documentatia cu elemente suplimentare, acestea vor fi insotite de trimiteri la documentatia cu care sunt in legatura, dupa caz.

In functie de circumstantele fiecarui caz in parte, contribuabilul trebuie sa furnizeze si alte informatii administratiei fiscale, la cererea acesteia.

Ca masura de siguranta, se cere contribuabilului sa dea o declaratie, pe propria raspundere, ca nu exista nicio procedura administrativa sau judiciara in curs pentru cazul descris si pentru care este solicitata emiterea S.F.I.A. si, de asemenea despre corectitudinea informatiilor furnizate prin cerere si a documentatiei prezentate – art. 7 lit. e) si f).

Aceasta declaratie prezinta o importanta deosebita, deoarece, in caz de fictivitate, contribuabilul poate fi tras la raspundere penala sau contraventionala, dupa caz, iar actul administrativ se considera desfiintat.

Situatii de respingere a cererii pentru emiterea S.F.I.A.

Cererea pentru emiterea solutiei fiscale se respinge in urmatoarele situatii, limitativ prevazute in art. 10 al H.G. nr. 529/2007:

• cererea contribuabilului nu contine cel putin unul dintre elementele prevazute;
• documentatia nu este prezentata sau nu este refacuta, dupa depunere, conform prevederilor mentionate;
• faptele prezentate sunt aceleasi cu cele descrise de contribuabil intr-o cerere anterioara respinsa pentru emiterea unei solutii fiscale;
• daca exista o procedura fiscala, administrativa sau judiciara in curs pentru cazul descris;
• daca exista informatii reale ca faptele declarate ascund o alta situatie de fapt sau de drept;
• contribuabilul nu a prezentat dovada achitarii tarifului pentru emiterea solutiei fiscale.

Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea S.F.I.A. ori se intrerupe procedura de emitere, in conditiile aprobate prin hotarare a Guvernului si in cele ale art. 42 alin. (10) din O.G. nr. 92/2003.

Conform art. 42 alin. (11) din O.G. nr. 92/2003, termenul pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile si curge de la data inregistrarii cererii, iar in situatiile in care, pentru solutionarea cererii sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate. Impotriva refuzului nejustificat sau tacit de emitere a solutiei fiscale anticipate, contribuabilul urmeaza a apela la dreptul comun in materie, si anume actiunea in contencios administrativ impotriva organului fiscal respectiv. Respingerea cererii se comunica in scris contribuabilului de catre ANAF, in termen de 15 zile de la data adoptarii deciziei de respingere.

Solutia fiscala contine urmatoarele elemente: 

• denumirea organului fiscal emitent;
• data la care a fost emisa si data de la care isi produce efectele;
• datele de identificare a contribuabilului beneficiar al solutiei fiscale;
• obiectul solutiei fiscale;
• motivul de fapt;
• temeiul de drept; 
• precizari privind categoria obligatiilor fiscale pentru care s-a emis solutia fiscala si tratamentul fiscal aplicabil acestora;
• mentiunea ca solutia fiscala emisa produce efecte numai fata de contribuabilul solicitant si pentru starea de fapt viitoare pentru care a fost emisa; 
• interpretarile contribuabilului si ale administratiei fiscale cu privire la reglementarea fiscala a starii de fapt viitoare, exprimate in perioada de emitere a solutiei fiscale.

Pentru reglementarea fiecarei stari de fapt viitoare se emite o solutie fiscala.

Concluzie

Utilizarea institutiei solutiei fiscale individuale anticipate si transformarea ei intr-o practica frecventa a organelor fiscale pot conduce la estomparea presiunii exercitate de modificarea continua a relatiilor sociale specifice dreptului fiscal, cu consecinta cresterii stabilitatii legislative in materie.

Este impotriva ordinii firesti a lucrurilor ca persoanele care desfasoara o afacere ce nu aduce atingere niciunei norme de drept, pentru simplul motiv ca organele fiscale nu pot incadra respectiva operatiune in tiparele unui Cod fiscal, sa creeze un lobby agresiv, pentru ca operatiunea sa fie recunoscuta din punct de vedere fiscal.

Au fost cazuri in practica, si nu putine, in care astfel de realitati juridice ajungeau sa fie consacrate legislativ, in mod surprinzator, direct in Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, situatie deloc fireasca, intrucat respectivele norme de aplicare ajungeau „sa adauge“ la lege.

La polul opus se afla S.F.I.A., insa utilizarea acesteia presupune drept conditie sine qua non o buna cunoastere de catre contribuabil a mecanismelor si resorturilor intime ale institutiei.