Cum pot fi esalonate obligatiile fiscale restante: Reguli si conditii

Esalonarea clasica

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Esalonarea clasica

Esalonarea clasica poate fi acordata, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, pentru o perioada de cel mult 5 ani. Aceasta nu este conditionata de un plafon maxim al sumelor datorate si poate fi utilizata inclusiv pentru obligatii cu o vechime mai mare de 12 luni sau pentru sume care depasesc plafoanele stabilite pentru forma simplificata. Esalonarea nu se acorda daca totalul obligatiilor este mai mic de 500 lei pentru persoanele fizice, 2.000 lei pentru asocierile fara personalitate juridica si 5.000 lei pentru persoanele juridice, conform art. 184 alin. (7).

Conditiile de acordare sunt prevazute de art. 186 din Codul de procedura fiscala. Debitorul trebuie sa se afle intr-o dificultate determinata de lipsa temporara de disponibilitati banesti, dar sa aiba capacitatea financiara de a achita ratele pe perioada solicitata. De asemenea, acesta trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale potrivit vectorului fiscal, sa nu se afle in dizolvare si, pana la emiterea deciziei de esalonare, sa nu se mai afle in procedura insolventei. Spre deosebire de forma simplificata, organul fiscal efectueaza o analiza a situatiei economico-financiare si a capacitatii de plata a solicitantului. In acest scop, cererea se insoteste, dupa caz, de ultima balanta de verificare ori de evidentele financiar-contabile aplicabile si de un program de restructurare sau redresare financiara din care sa rezulte posibilitatea achitarii ratelor. Continutul cererii, documentele justificative si procedura de solutionare sunt reglementate prin OPANAF nr. 90/2016, astfel cum a fost modificat prin OPANAF nr. 597/2025.

In general, esalonarea clasica presupune constituirea garantiilor prevazute la art. 193 din Codul de procedura fiscala, care pot consta in mijloace banesti consemnate la o unitate a Trezoreriei Statului, scrisori de garantie sau polite de asigurare de garantie, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitorului ori constituirea unei ipoteci sau a unui gaj asupra bunurilor unei terte persoane. Pentru debitorii care nu au in proprietate bunuri in vederea constituirii garantiilor si nici nu pot constitui o alta forma de garantie sau pentru care valoarea garantiilor constituite este mai mica de 50% din cuantumul obligatiilor fiscale restante, esalonarea se acorda, potrivit art. 184 alin. (1), pentru cel mult 6 luni. Daca valoarea garantiilor este mai mare de 50%, dar insuficienta pentru a acoperi cuantumul prevazut la art. 193 alin. (13)-(15), esalonarea poate fi acordata, potrivit art. 186 alin. (4) lit. c), pentru cel mult 5 ani, insa penalitatile de intarziere se includ in grafic si nu se amana la plata. Esalonarea poate fi acordata pentru cel mult 5 ani si atunci cand sunt constituite garantii care acopera integral cuantumul prevazut de lege.

In cazurile expres prevazute de art. 193^1 din Codul de procedura fiscala, debitorul persoana juridica trebuie sa prezinte un contract de fideiusiune incheiat in forma autentica cu beneficiarul sau beneficiarii sai reali, contractul constituind titlu executoriu. Obligatia intervine, intre altele, atunci cand debitorul nu detine bunuri pentru constituirea garantiilor sau acestea sunt insuficiente, cand persoana juridica a fost infiintata cu mai putin de 12 luni anterior depunerii cererii ori in celelalte situatii privind acordarea, modificarea sau mentinerea esalonarii prevazute de art. 193^1 alin. (1). Obligatia nu este, asadar, generala pentru toate persoanele juridice, fiind aplicabile si exceptiile prevazute la art. 193^1 alin. (2). Prin urmare, accesarea esalonarii clasice poate presupune atat indisponibilizarea unor bunuri sau suportarea costului unei garantii bancare, cat si asumarea unei garantii personale de catre beneficiarul real.

Nu pot fi incluse in esalonarea clasica obligatiile enumerate la art. 184 alin. (6), intre care se regasesc obligatiile cu termen de plata ulterior datei eliberarii certificatului de atestare fiscala, sumele care pot fi stinse prin compensare, obligatiile pentru care executarea actului administrativ fiscal este suspendata, ajutoarele de stat sau de minimis care trebuie recuperate si accizele.

Cererea pentru esalonarea la plata clasica se depune prin formularul D8 – „Cerere de acordare a esalonarii la plata”, transmis prin Spatiul Privat Virtual impreuna cu documentele justificative aplicabile. Potrivit art. 187 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, termenul legal de solutionare este de 60 de zile de la inregistrarea cererii.

Esalonarea in forma simplificata

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Esalonarea in forma simplificata

In ceea ce priveste esalonarea in forma simplificata, aceasta este destinata, potrivit art. 209^1 alin. (1), obligatiilor fiscale principale si accesorii restante cu o vechime de cel mult 12 luni anterioare datei depunerii cererii. Facilitatea se acorda pentru o perioada de cel mult 12 luni, fara constituirea de garantii si fara prezentarea unui program de redresare financiara. Cererea este solutionata, potrivit art. 209^3 alin. (1), in termen de 5 zile lucratoare.

Incepand cu anul 2026, art. 209^1 alin. (7) limiteaza cuantumul obligatiilor care pot fi esalonate in forma simplificata. Acestea trebuie sa fie cuprinse intre 500 lei si 100.000 lei pentru persoanele fizice, intre 2.000 lei si 100.000 lei pentru asocierile fara personalitate juridica si intre 5.000 lei si 400.000 lei pentru persoanele juridice. In principiu, plafonul se verifica prin raportare la totalul obligatiilor inscrise in certificatul de atestare fiscala, contribuabilul neputand selecta numai o parte din datorii pentru a se incadra in limita legala. Prin exceptia prevazuta la art. 209^1 alin. (7^1), plafonul poate fi depasit in limita sumelor certe si lichide pe care debitorul le are de incasat de la autoritati sau institutii publice si care sunt confirmate printr-un document emis de acestea.

Pentru acordarea formei simplificate, debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, sa nu se afle in procedura falimentului sau in dizolvare si sa nu inregistreze obligatii restante mai vechi de 12 luni, conform art. 209^1 alin. (8) si (9). Persoanele juridice trebuie, in plus, sa fi fost infiintate cu cel putin 12 luni inainte de data depunerii cererii. O societate infiintata de mai putin de 12 luni nu poate accesa forma simplificata, dar poate solicita esalonarea clasica daca indeplineste conditiile acesteia.

Sfera obligatiilor fiscale pentru care este aplicabila este mai restransa decat in cazul esalonarii clasice. Potrivit art. 209^1 alin. (6), forma simplificata nu se acorda, intre altele, pentru accize, pentru impozitele si contributiile sociale obligatorii cu retinere la sursa sau prin stopaj la sursa si pentru taxele aferente activitatilor din domeniul jocurilor de noroc. Aceste obligatii trebuie analizate, dupa caz, in cadrul esalonarii clasice, cu exceptia accizelor, care sunt excluse din ambele mecanisme.

Forma simplificata se solicita prin formularul D7 – „Cerere de acordare a esalonarii la plata, in forma simplificata”, transmis prin Spatiul Privat Virtual. Procedura si modelele actelor utilizate sunt aprobate prin OPANAF nr. 1.767/2021, astfel cum a fost modificat prin OPANAF nr. 597/2025.

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026

Vreau acest produs →

Booking & Airbnb Solutii fiscal-contabile pentru companii

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Din perspectiva costurilor, pentru esalonarea clasica se datoreaza, ca regula, dobanda de 0,02% pe zi prevazuta de art. 197 alin. (1), coroborat cu art. 174 alin. (5) din Codul de procedura fiscala. Aceasta poate fi redusa la 0,015% pe zi daca intreaga garantie este constituita sub forma sumelor consemnate la Trezorerie, a scrisorilor de garantie si/sau a politelor de asigurare de garantie. Pentru forma simplificata, art. 209^7 alin. (1) prevede o dobanda de 0,01% pe zi. In cazul esalonarii clasice pentru care sunt indeplinite conditiile de garantare prevazute de lege, penalitatile de intarziere se amana la plata si se anuleaza la finalizarea esalonarii, potrivit art. 208. Acest regim nu se aplica esalonarilor acordate in conditiile art. 186 alin. (4), pe fondul inexistentei sau insuficientei garantiilor, caz in care penalitatile de intarziere se includ in graficul de esalonare.

Indiferent de mecanismul ales, debitorul trebuie sa respecte graficul de rate si sa declare si sa achite obligatiile fiscale curente in conditiile art. 194, respectiv art. 209^4. Nerespectarea acestor conditii determina pierderea valabilitatii esalonarii, continuarea sau reluarea executarii silite si calcularea accesoriilor si penalitatilor prevazute de lege.

Concluzie

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Concluzie

In concluzie, forma simplificata este, in principiu, solutia adecvata pentru obligatiile cu o vechime de cel mult 12 luni, situate in plafoanele legale, deoarece se acorda pentru maximum 12 luni, nu presupune garantii sau documentatie financiara extinsa si se solicita prin formularul D7.

Pentru obligatii mai vechi, sume care depasesc plafoanele formei simplificate, perioade de plata mai mari de 12 luni sau obligatii cu retinere la sursa trebuie analizata esalonarea clasica, solicitata prin formularul D8. Aceasta poate fi acordata pentru maximum 5 ani, dar presupune demonstrarea dificultatii financiare temporare si a capacitatii de plata si, de regula, constituirea de garantii si prezentarea contractului de fideiusiune in cazurile prevazute de lege.