In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, pentru indeplinirea angajamentelor asumate de convergenta si de implementare a acquis-ului comunitar, normalizatorii contabili romani au initiat masuri care au vizat suplimentarea contabilitatii de casa cu contabilitatea de angajamente.
Analizand reforma contabilitatii publice din Romania, cadrul juridic national s-a imbogatit in timp, prin asimilarea treptata a elementelor specifice contabilitatii de angajamente, dintre care mentionam:
- angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice (OMFP nr. 1.792/2002); cele patru faze ale executiei bugetare a cheltuielilor se parcurg de catre toate institutiile publice, indiferent de subordonare si de modul de finantare a cheltuielilor, cu respectarea obligatorie a procedurilor. Institutiile publice sunt, de asemenea, obligate sa organizeze, sa conduca evidenta si sa raporteze angajamentele bugetare si legale incepand cu anul bugetar 2003;
- reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice (OG nr. 81/2003 si OMFP nr. 1.487/2003) sunt introduse pentru prima data in istoria administratiei publice din Romania. Prin introducerea reevaluarii s-a dorit aducerea imobilizarilor la costul curent sau la valoarea de intrare actualizata in corelare cu utilitatea bunurilor si cu valoarea de piata a acestora, iar prin introducerea amortizarii s-a dorit reflectarea valorii reale a bunurilor si prezentarea prin situatiile financiare a unei imagini fidele asupra patrimoniului;
- organizarea si conducerea contabilitatii veniturilor bugetare (OMFP nr. 520/2003), conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, care prevede obligativitatea inregistrarii in contabilitate a drepturilor si obligatiilor institutiilor publice in momentul constatarii lor, in acest sens existand pana la acea data o contradictie majora intre reglementarea nationala in domeniul contabilitatii si reglementarile aplicabile institutiilor publice;
- introducerea noii clasificatii bugetare (OMFP nr. 1.025/2005), aplicabila din 2006, conforma cu cerintele ESA 95 (European Standard Accounts) privind contabilitatea si datoria publica, a contribuit la realizarea unui pas important in armonizarea sistemului de contabilitate pentru sectorul public cu reglementarile europene si internationale.
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
Trecerea la contabilitatea de angajamente in cadrul sectorului public in vederea preluarii acquis-ului comunitar s-a realizat in Romania incepand cu 2006 prin introducerea noilor reglementari contabile care preiau si anumite IPSAS-uri integral (situatii financiare, imobilizari, stocuri, fluxuri de numerar, rezultat net si modificarea politicilor contabile etc.) sau partial in reglementarea romaneasca pe baza OMFP nr. 1.917/2005.
In vederea simplificarii, reglementarile contabile aplicabile sectorului public sunt armonizate cu cele ale sectorului privat in ceea ce priveste planul de conturi si setul de situatii financiare ca structura si continut.
Daca pana in prezent contabilitatea sectorului public avea un rol secundar fata de buget, un rol limitat la reflectarea patrimoniului, a veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate, prin trecerea la contabilitatea de angajamente, prin informatiile pe care le va furniza, contabilitatea isi recapata rolul binemeritat.
Modificari importante au survenit si in domeniul controlului intern si al auditului intern ale entitatilor sectorului public. Astfel, toate entitatile sectorului public sunt obligate sa implementeze un sistem de control intern pe baza Standardelor de Control Intern emise de Ministerul Finantelor Publice in corelatie cu recomandarile internationale in domeniu, iar in privinta auditului intern, toate entitatile sectorului public sunt supuse auditarii.
Reforma sistemului de contabilitate din sectorul public nu este finalizata, intentia reglementatorilor fiind de a continua in perioadele urmatoare preluarea si a altor IPSAS-uri in reglementarile romanesti, avand in vedere avantajele adoptarii IPSAS: cresterea semnificativa a calitatii raportarii financiare de catre institutiile publice; cresterea credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate; un control intern mai bun si o mai mare transparenta a activelor si datoriilor; informatii mai detaliate asupra costurilor utile in facilitarea gestiunii axate pe rezultate; informatii mai complete care faciliteaza gestiunea si administrarea resurselor, furnizarea de prestatii eficace si obtinerea de rezultate; evaluarea responsabilitatii la nivelul tuturor resurselor pe care institutia publica le gestioneaza; luarea deciziilor in legatura cu furnizarea resurselor sau dezvoltarea de noi activitati; evaluarea situatiei financiare, a performantei si a fluxurilor de trezorerie ale institutiilor publice; o mai mare coerenta si o mai buna comparabilitate a situatiilor financiare datorita faptului ca fiecare standard cere prezentarea de informatii uniforme, detaliate si specifice.
Prof. univ. dr. Adriana TIRON TUDOR, Reprezentant CECCAR
Sursa: Curierul National
