Fisa de productie/tehnologica a unui produs. Ce trebuie sa contina documentul care sta la baza calculatiei costurilor in activitatea de productie

In activitatea de productie, primul document care trebuie intocmit este fisa tehnologica/reteta de fabricatie/fisa de productie pentru o unitate de productie aferenta fiecarui produs finit ce va fi realizat de catre societate.

In aceasta fisa tehnologica sunt detaliate, pentru fiecare tip de produs obtinut, urmatoarele elemente:

▪ denumirea produsului finit;

▪ cantitatea standard la care se obtine produsul (buc., kg, g, tona, metrul, centrimetrul etc.);

▪ componentele de materii prime (cheltuieli directe) necesare pentru realizarea cantitatii standard:
- felul (denumirea) materiilor prime
- unitatea de masura a acestora
- cantitatile
- alte caracteristici ale materiilor prime, legate de aspectul lor, compozitia chimica, aliaje etc.;

▪ componentele de materiale auxiliare si alte materiale consumabile (cheltuieli indirecte) necesare obtinerii produsului finit:
- materialele de ambalat – felul, caracteristici, dimensiuni
- materiale ajutatoare: hartie de copt, matrite, modele cu ajutorul carora se obtin produsele finite;

▪ scule, unelte, dispozitive, verificatoare, ustensile, utilaje (catere, tavi, site, pensule etc.);

▪ fazele/operatiunile premergatoare procesului de productie: curatare, incalzire, spalare etc.;

▪ fazele/operatiunile procesului de productie;

▪ tehnica (tehnologia) de productie (modalitatea de preparare, de fabricare);

▪ timpii necesari realizarii fiecarei faze/operatiuni, inclusiv timpii de pauza, de incepere/terminare operatiune, de schimbare scule/dispozitive pentru trecerea la alta operatiune, pe acelasi utilaj;

▪ verificarea calitatii produselor: prin personal si instrumente proprii si/sau prin prezentare mostre la laboratoare oficiale, care emit buletine de analiza;

▪ costurile tuturor operatiunilor si materialelor utilizate in procesul de productie;

▪ nivelul manoperei salariatilor direct productivi si modalitatea de remunerare: regie, acord individual, acord global;

▪ categoria de instruire/scolarizare necesare pregatirii profesionale ale salariatilor (necalificat, calificat, studii medii, studii superioare etc.);

▪ nivelul de salarizare pentru personalul indirect productiv, numarul de salariati necesari si nivelul de instruire solicitat pentru acestia;

▪ conditiile de calitate: forma, densitate, marime;

▪ se poate anexa si o schita, desen pentru produsul ce trebuie obtinut;

▪ alte elemente specifice procesului de productie si produsului finit obtinut
- daca dupa livrare sunt necesare operatiuni suplimentare
- modul de depozitare, criterii de umiditate, caldura
- tehnici de montare pe un alt dispozitiv – daca este cazul;

▪ costurile de achizitie aferente materiilor prime si materialelor necesare realizarii produselor finite si

▪ costurile de conversie (de prelucrare) ale acestor materii prime si materiale, care apar din momentul in care aceste elemente de stoc se introduc in procesul de fabricatie.

Fiecare fisa tehnologica pentru fiecare produs finit in parte trebuie conceputa si realizata de catre specialistii din unitate si nu de catre contabili.

Atata timp cat materiile prime si materialele achizitionate se gasesc in gestiune, nu exista proces de productie, deci nu exista costuri de conversie.

Odata cu darea in consum a materiilor prime si materialelor, incep sa apara si cheltuielile de conversie (doar nu se consuma materiile prime fara sa fie incluse in procesul tehnologic).

Astfel, societatea trebuie sa identifice, sa stabileasca, sa evalueze si sa repartizeze toate aceste costuri asupra fiecarei unitati de productie.

Studiu de caz: Inlocuire articol de materie prima la fabricarea unui produs. Revizuire norma de consum - aspecte contabile si fiscale

O societate are activitate de productie. Detine norme de consum pentru semifinitele/produsele finite rezultate din procesul de productie. Norma de consum include materiile prime, materii auxiliare si consumabile, pierderea tehnologica. Se pot folosi materii prime de baza (faina cal I) sau materii prime-articole alternative (ex: faina cal II). Cele doua au numere de material diferite, dar sunt in esenta acceasi materie prima, rezultand acelasi produs finit. In soft este introdusa norma de consum pentru Faina cal I.

In politicile contabile - manualul de proceduri contabile se introduce o mentiune ca in norma de consum materia prima alternativa poate inlocui materia prima (adica faina cal II poate inlocui faina cal I). Nu exista stoc pe materia prima initiala, ci doar pe articolul alternativ, care se foloseste in fapt, apare pe bonul de consum. In soft pe acea comanda de productie reteta standard este pe articolul initial-faina cal I, iar consumul pe articolul alternativ.

In acest caz vorbim de o depasire a normei de consum sau avand in vedere mentiunea ca un articol poate fi inlocuit de cel alternativ este suficient pentru a nu considera abatere de la norma? Cand vorbim de depasiri de norma de consum avem in vedere doar diferente cantitative sau si de pret (poate fi o mica diferenta de pret intre cal I si cal II)?

• Tip societate: S.R.L.
• Numar de angajati: peste 50 angajati
• Platitoare TVA: Da
• Cod CAEN: depasire norma de consum

Raspuns: Inca de la inceput, trebuie stabilit faptul ca orice bun fabricat de societate trebuie sa aiba la baza o reteta de fabricatie, denumita in fel si chip: norma tehnologica, norma de consum, fisa tehnologica etc. Insa, ca idee, produsul se fabrica pe baza unei …. retete (ca la prajituri).
Aceasta reteta a produsului (fisa, norma etc) se intocmeste pe o unitate de masura standard pentru acel produs (1 bucata, 100 buc, etc; gen: reteta pentru 20 bucati briose).

In reteta trebuie trecute absolut toate elementele, materiile prime si materialele auxiliare care sunt utilizate in procesul de productie si care se vor regasi in produsul finit ca atare (in starea lor initiala – situatie intalnita la fabricarea de produse asamblate, cum ar fi industria de autoturisme) sau in forma transformata (cum ar fi ouale, faina, laptele etc).

De asemenea, in reteta trebuie mentionate, la categoria materii prime, eventualele elemente ce pot fi inlocuite cu altele similare, de exemplu:

100 g faina sau 50 g amidon porumb

sau

100 g zahar sau 50 g stevia

sau

100 g faina cal I sau 105 g faina cal a II-a

sau

3 oua sau 2 banane

10 buc forme briose din silicon sau 10 buc briose din carton termorezistent

etc.

Asadar, daca pe parcursul procesului de fabricatie se constata ca anumite elemente pot fi inlocuite cu altele similare (daca pana acum cativa ani utilizam doar zaharul alb tos, acum utilizam si inlocuitori, cum ar fi stevia sau zaharul de cocos), dar in alte proportii si, evident, cu alte costuri de achizitie si … preturi de vanzare, atunci si reteta trebuie revizuita in acest sens, specificandu-se elementele noi ce pot fi utilizate ca variante la elementele initiale.

Este foarte important acest aspect, tocmai din cauza / datorita (cum vrem s-o luam) faptului ca utilizarea materialelor (consumul acestora si, implicit, valoarea lor) are impact contabil si, mai ales, fiscal.

Deci, o buna fundamentare a materialelor utilizate, in cadrul retetelor de fabricatie, per o unitate de masura standard, nu poate fi decat benefica in apliocarea unui regim fiscal corect, mai cu seama ca, atat la impozitul pe profit, cat si la TVA, pentru deductibilitatea acestor tipuri de materiale, se face referire la “pierderile tehnologice care sunt cuprinse in norma de consum proprie necesara pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu;” - art. 25 alin. (3) lit. e) din codul fiscal, pentru impozitul pe profit – si la “pierderile tehnologice sau, dupa caz, alte consumuri proprii, caz in care persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei in limitele stabilite potrivit legii ori, in lipsa acestora, in limitele stabilite de persoana impozabila in norma proprie de consum.” - punctul 78 alin. (10) lit. e) din normele de aplicare a art.304 din codul fiscal, pentru TVA.

Se observa faptul ca nici un paragraf nu face referire la mare, mic, diferente mari mici, ci doar la “norma de consum”.

Deci, reiau ideea, in reteta de fabricatie (in norma de consum) trebuie sa fie precizate cu exactitate elementele ce pot fi utilizate (cele de baza si variantele lor), cantitatile acestora si pierderile normale rezultate dupa utilizarea materialelor respective.

Asadar, depasirea normei de consum apare doar daca avem un sistem de referinta clar si precis determinat, exact cum am mentionat, prin revizuirea normelor, in sensul adaugarii si elementelor alternative ce pot fi utilizate. Doar specificarea in manualul de politici contabile nu este suficienta (este doar necesara) pentru justificarea unei eventuale depasiri cantitative, ca urmare a utilizarii altui material.

Politica procedurala si contabila acorda societatii dreptul de a efectua anumite revizuiri, de a aplica anumite reguli proprii, care, insa, trebuie modificate in consecinta.

Dapasirea cantitativa la un material (depasire peste … ce? daca nu avem baza de comparatie) se regaseste si in valoarea acestuia, valoare care sta la baza calculului fiscal.

Pana la modificarea retetei de fabricatie, la lansarea in productie, “bucatarul”, specialistul de productie ar trebui sa emita o decizie- nota de fundamentare in care sa se precizeze faptul ca, la momentul lansarii in productie a produsului respectiv, articolul faina cal. I inscris in reteta nu era disponibil pe stoc si se utilizeaza articolul faina cal. a II-a, dar in catitatea aferenta acestuia.

Decizia-nota de fundamentare se aproba de catre conducatorul societatii, care decide si modificarea / revizuirea retelor de fabricatie, in sensul adaugarii altor articole alternative la cele initiale sau chiar inlocuirea celor initiale.

In baza acestei decizii-note de fundamentare intocmita de specialistul tehnic de productie, se scade din gestiune si se intocmeste bonul de consum pentru acest articol inlocuitor al celui initial.

In lipsa unei fundamentari a utilizarii altui articol in locul celui initial, inscris in norma de consum, da, se poate considera depasire norma de consum, chiar daca pretul acestuia este similar cu cel al materialului initial, deoarece acest alt articol nu este cuprins in norma de consum (in reteta de fabricatie).

Pe de alta parte, de fapt, tot ca argument pentru modificarea / revizuirea reteti de fabricatie (normei de consum) il reprezinta faptul ca produsele finite se inregistreaza in contabilitate la costul de productie, conform punctelor 58 alin. (1) si 75 alin. (1) lit. b) din reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014.

Da, sigur, o sa spuneti ca, de fapt, inregistrati produsul finit la cost standard, potrivit punctului 286 din reglementari. Da, insa acest cost standard este doar un cost intermediar, estimat pentru inregistrarea instant in contabilitate a produselor finite obtinute in orice moment, deoarece un cost real de productie nu se poate stabili in cursul lunii, ci doar la finalul acesteia, cand sunt inregistrate absolut toate cheltuielile, pe baza statelor de salarii / amortizarilor / facturilor primite (de fapt, calculatia de cost se face in luna urmatoare pentru luna in curs, dupa primirea tuturor facturilor: de lumina, de telefon etc).

La acest punct din reglementari (alin. (3) si (6)) se arata, totusi, ca trebuie stabilit costul de productie real al produselor finite, diferentele dintre costul standard si costul de productie fiind inregistrate in contul de diferente de cost (cont 348).

De unde stim ca avem cost de productie? Din insumarea valorilor din cont 345 la cost standard cu cele din cont 348 care contine diferente de cost (deci, cost standard + diferente = cost productie).

De asemenea, tot in reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014 se arata necesitatea existentei normei de productie:

“79._

(1)Exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, sunt urmatoarele:

- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;”

Calculatia de cost presupune stabilirea corecta a consumurilor aferente producerii bunului respectiv si evaluarea acestora. Cum? Pe baza normei de consum.

Mai aduc un argument, printr-un citat din Precizarile din 22 decembrie 2003 privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, aprobate prin OMFP nr. 1826 din 22 decembrie 2003, ordin dat in baza aplicarii legii (supreme) a contabilitatii nr. 82/1991 – republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

“1.

La organizarea contabilitatii de gestiune se va urmari ca informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile de informare existente, cat si pe cele in continua schimbare.

Procedeele si tehnicile utilizate in contabilitatea de gestiune se stabilesc in functie de caracteristicile calitative ale informatiilor cerute de utilizatori, precum si de particularitatile activitatii desfasurate.”

La calculul impozitului pe profit, la art. 19 alin. (1) din codul fiscal si la punctul 5 alin. (1) din normele de aplicare apare o sintagma ca un laitmotiv:

“veniturile si cheltuielile sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile...”.

Care reglementari contabile? Cele aprobate prin OMFP 1802/2014.

Ca o concluzie generala:

Toate drumurile duc la …. norma de consum, care trebuie revizuita / modificata / completata, avand in vedere schimbarile permanente care au loc, subiective (gen lipsa articol de pe stoc) sau obiective (gen interzicerea consumului de zahar tos, acesta fiind inlocuit cu zahar de cocos sau adaptarea pentru crearea de produse vegane).

Evident, softul de contabilitate trebuie adaptat, astfel incat sa aiba variante de alegere a materiilor prime si materialelor alternative.

 

Raspuns oferit de catre specialistii site-ului PortalContabilitate.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti. 

Foto: pixabay.com