O firma persoana juridica romana, inregistrata in scopuri de TVA, contribuabil mijlociu avand ca obiect principal de activitate achizitii intracomunitare de produse alimentare ambalate, inregistreaza la 31.12.2009 o pierdere contabila in suma de 4139374 lei (pierdere fiscala 2815816 lei) aferenta ultimilor 3 ani, iar pana la 31.12.2010 va inregistra o pierdere totala aferenta anului 2010 undeva intre 1000000-1500000 lei.
De asemenea, firma inregistreaza datorii comerciale intarziate la plata (facturi de marfa neachitate)Â de circa 6600000 lei, restul datoriilor (stat, furnizori de utilitati, prestatori de serv., angajati etc.) sunt in termenele legale.
Asociati in firma sunt: doua persoane juridice nerezidente (doua firme poloneze care inpreuna totalizeaza 99% din capitalul social) si o persoana fizica romana care detine 1% din capitalul social.
Datoriile comerciale sus mentionate (6600000 lei) sunt fata de cele 2 firme poloneze asociati in firma romaneasca.
S-a hotarat cesionarea (sau vanzarea) partilor sociale ale firmei romanesti (al carei capital social este de 1000000 lei) catre o alta persoana fizica romana, dar cu conditia acoperirii pierderilor, pentru aceasta firmele poloneze (proprietari in firma romaneasca) fiind dispuse sa renunte la a mai incasa o parte din cei 6600000 lei.
Â
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Manual de politici contabile - Stick USB
1. Care este forma legala prin care se poate renunta la o parte din acea datorie comerciala? Hotararea ascociatilor, act aditional la contractul de distributie?
2. Care sunt implicatiile fiscale? Trec pe venituri impozabile 50000000-6000000 lei, colectez TVA din sumele astea etc.?
3. Care sunt inregistrarile contabile aferente?
Raspuns:
Renuntarea la o parte din datoriile comerciale se face pe baza unei declaratii de renuntare data de catre reprezentantii legali ai societatilor comerciale furnizoare, fara sa fie necesara incheierea unui act aditional la contractul de distributie intrucat renuntarea este un act juridic unilateral din partea creditorului obligatiei comerciale. Hotararea asociatilor societatii comerciale romanesti poate fi luata in considerare in situatia in care aceasta societate ar renunta ea insasi la incasarea unor creante comerciale de la proprii clienti, ceea ce nu este cazul in situatia prezentata.
In baza declaratiei de renuntare, societatea va proceda la inregistrarea in contabilitate a datoriei anulate, prin formula contabila 401 "Furnizori” = 7588 „Alte venituri din exploatare". Veniturile astfel inregistrate intra in masa profitului impozabil, in conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 din Codul fiscal si pct. 12 din Normele metodologice si vor conduce la diminuarea/recuperarea pierderii contabile/fiscale, dupa caz.
In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, anularea datoriei catre furnizori nu implica colectarea taxei doarece nu este vorba de o operatiune impozabila, in sfera taxei, respectiv o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuata cu plata sau asimilata acestora.
Totusi, daca anularea partiala a datoriilor comerciale imbraca, in fapt ,forma unei reduceri de pret devin aplicabile prevederile art. 138 din Codul fiscal referitoare la ajustarea bazei de impozitare, care, in cazul achizitiilor intracomunitare de bunuri de la firmele poloneze, implica diminuarea taxei deductibile concomitent cu diminuarea taxei colectate, prin aplicarea mecanismului taxarii inverse.
