Creantele, ce sunt, tipuri de creante si modalitati de stingere a creantelor

Legislatia din domeniu este intr-o continua schimbare, prin urmare gestionarea creantelor este un proces foarte important pentru orice afacere. Perioada actuala marcata de schimbari legislative genereaza dificultati la nivelul tuturor operatorilor economici. Asa cum se cunoaste deja, majoritatea problemelor ajung spre rezolvare la departamentul finaciar-contabil sau la profesionistul contabil care gestioneaza aceasta activitate.

Ce sunt creantele unei firme?

Pe intelesul tuturor, creanta reprezinta o anumita suma de bani pe care firma trebuie sa o incaseze. Atunci cand o societate are de dat bani, spunem ca societatea are o datorie. Cand are de luat bani spunem ca societatea are o creanta. De aceea, termenul de creanta poate fi tradus ca fiind inversul datoriei.

Acum ca am aflat ce inseamna creanta unei firme, ne propunem sa aflam ce tipuri de creante exista, cum le inregistram in contabilitate, cand apare un drept de creanta si care sunt modalitatile de stingere a lor.

Ce tipuri de creante exista?

Cele mai intalnite tipuri de creante in practica sunt:

Creante civile

In aceasta categorie sunt cuprinse sumele colectate in urma contractelor incheiate intre persoane fizice.

Creante comerciale

Dca te intrebi ce sunt creantele comerciale, ei bine, trebuie sa stii ca acestea iau nastere in urma unui contract incheiat fie intre doua firme comerciale, fie intre un comerciant si un alt contractant. Contractul stipuleaza obligativitatea achitarii unei sume de bani in urma prestarii diverselor tipuri de servicii sau livrarii de bunuri. Prin urmare, creanta comerciala este realizata in urma vanzarii.

Creante bancare

Acestea apar in momentul in care o firma/ persoana fizica doreste sa imprumute bani de la banca. Astfel, se incheie un contract de credit bancar prin care creditorul il obliga pe debitor sa restituie suma imprumutata si dobanzile aferente. Si penalitatile acumulate de firma debitor se inscriu in obligativitatea platii.

Creante fiscale

Acestea reprezinta dreptul la incasarea oricarei sumei care se cuvine bugetului general consolidat.

Exista doua tipuri de creante fiscale si anume: creante fiscale principale si creante fiscale accesorii.

Creanta fiscala principala reprezinta dreptul la perceperea impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, precum si dreptul contribuabilului la restituirea sumelor platite fara a fi datorate si la rambursarea sumelor cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege.

Creanta fiscala accesorie reprezinta dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor sau majorarilor aferente unor creante fiscale principale, precum si dreptul contribuabilului de a primi dobanzi, in conditiile legii.

Creante salariale

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Abonament PortalContabilitate ro - abonament 12 luni

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Sunt definite prin lege drept creante ce izvorasc din raporturi de munca si raporturi asimilate intre debitor si angajatii acestuia.

Care sunt conditiile de existenta pentru creante?

Fiecare tip de creanta trebuie sa indeplineasca 3 conditii principale pentru a exista: sa aiba caracter cert, sa fie lichida si exigibila.

a) Creanta certa rezulta din realizarea unui act care sa-i ateste existenta. Actul respectiv poate fi chiar actul de creanta sau alte documente atestate de debitor. Printre exemplele de astfel de documente se numara orice act recunoscut de cel care va achita creantele:

-contract;

-facturi;

-angajamente de plata.

Astfel, debitorul nu poate contrazice existenta creantelor si obligatia de plata pe care si-a asumat-o prin semnatura.

b) O creanta poate fi lichida in momentul in care poate fi cuantificabila. Astfel, creditorul stie cu exactitate ce suma va fi incasata de la debitor. Documentele care atesta lichiditatea unei creante sunt:

-actul de creanta;

-dovezi de plata;

-fise de sold, s.a.

c) Exigibilitatea unei creante consta in data scadenta stabilita pentru plata sumei indatorate. Creditorul va emite data respectiva, iar debitorul va fi obligat sa o respecte. In caz ca nu va fi onorata, se vor aplica penalitati sau sanctiuni (in functie de gravitatea situatiei).

Totusi, exista situatii in care instanta judecatoreasca prelungeste termenul de achitare la cererea debitorului.

Exista cazuri specifice pentru fiecare tip de creanta in parte, insa cele mai grave scenarii apar la creantele bancare si creantele fiscale. Motivul este legat de faptul ca autoritatile implicate dispun de o putere imensa, iar debitorul depinde de fiecare decizie stabilita.

In cazul creantelor bancare, sanctiunile difera de la un caz la altul. De obicei, lipsa efectuarii platilor stabilite pentru creditul efectuat atrage penalitati procentuale din suma totala cu fiecare zi care trece. In cazul in care debitorul repeta si se sustrage total de la plata va fi sesizat Biroul de de Credit. Scopul principal al Biroului este de a observa si analiza comportamentul si activitatile debitorului. In momentul in care banca in cauza sesizeaza Biroul de Credite, debitorului i se va construi o fisa personalizata. Toate informatiile negative acumulate pe respectivul raport il vor conduce pe debitor in imposibilitatea de a mai accesa alt credit.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) este institutia care se ocupa de incasarea creantelor fiscale de la fiecare firma. Intr-o prima faza, se stabileste un titlu de creanta care are ca scop reglementarea si identificarea obligatiilor fiecarui debitor.

In momentul in care debitorul nu isi respecta indatoririle de plata, titlul de creanta este modificat in titlu executoriu. Procedura de executare silita va fi comunicata debitorului respectiv. In caz ca dupa 15 zile suma nu este platita, debitorul este instiintat ca procesul de executare va fi efectuat. De la inceperea procesului, banca va stopa orice fel de actiune bancara a debitorului pana cand suma este recuperata.

Daca suma nu poate fi recuperata, se apeleaza la valorificarea bunurilor si veniturilor debitorului. Printre bunurile vizate se numara:

-bunuri mobile si imobile care ajuta la desfasurarea activitatii debitorului;

-masini;

-utilaje;

-produse finite, s.a.

Evidenta creantelor si inregistrarea in contabilitate

In vederea recuperarii creantelor este deosebit de importanta mentinerea comunicarii cu debitorul. Aceasta se poate realiza prin orice mijloc insa este preferata realizarea acesteia intr-un mod cat mai oficial pentru a asigura comunicarea informatiei catre organele de conducere ale debitorului.

Pe langa utilitatea transmiterii unor mesaje permanente care in practica determina cresterea gradului de conformare voluntara a debitorilor, obtinerea unui raspuns poate reprezenta un act de recunoastere a datoriei care are rolul de a extinde termenul de prescriptie a dreptului de a trece la executare silita.

Recuperare creante: somatia de plata

Somatia de plata este considerata o etapa premergatoare initierii procedurilor de recuperare a crentelor prin intermediul mecanismelor legale de constrangere. Din acest motiv, spre deosebire de notificare, tonul somatiei trebuie sa fie ferm si sa contina informarea debitorului asupra unei succesiuni de etape si masuri ce vor fi in mod precis indeplinite. Aceasta are in vedere faptul ca orice masura anuntata si neindeplinita va reprezenta un semnal de slabiciune, ezitare si lipsa de fermitate care semnifica pentru debitor posibilitatea de a se mentine in aceeasi pozitie pasiva. Termenele avansate in mod ultimativ in somatie trebuie sa fie scurte in masura sa nu ii permita debitorului sa efectueze operatiuni destinate sa zadarniceasca procedurile viitoare de recuperare a creantelor.

Din punctul de vedere al continutului, somatia va putea sa avertizeze debitorul asupra consecintelor la care se expune prin neindeplinirea obligatiei de plata, asupra costurilor ce se vor acumula prin angajarea unor cheltuieli pentru recuperarea creantei pe care tot acesta va trebui sa le acopere, precum si informarea referitoare la obligatia de a organiza evidenta obligatiilor de plata pe termene scadente.

Din perspectiva inregistrarii in contabilitate trebuie subliniat faptul ca situatia creantelor prescrise trebuie sa faca obiectul inventarierii.

Asadar, creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorica in totalul soldurilor acestor conturi, potrivit extrasului de cont sau punctajelor reciproce scrise.

In urma constatarii prescriptiei, comisia de inventariere trebuia sa stabileasca persoanele responsabile cu pierderea posibilitatii stingerii creantelor, iar in cazul in care nu exista astfel de persoane carora sa li se transfere obligatia, prin decizia administratorului se va trece la scoaterea lor din evidenta.

Pentru a nu incalca prevederile Legii Contabilitatii si angaja o eventuala raspundere contraventionala, desigur in cadrul termenului de prescriptie a acesteia, trebuie probata parcurgerea procedurilor de mai sus, asadar inclusiv cu o cercetare disciplinara a persoanelor responsabile cu nerecuperarea creantelor.

Modalitati de stingere a creantelor

Creantele fiscale se sting prin trei modalitati si anume: plata, compensare si restituire.

Plata creantelor fiscale

Platile catre organul fiscal se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central debitorii efectueaza plata acestora intr-un cont unic. Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile fiscale datorate. In cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea in cadrul fiecarui buget sau fond se face in urmatoarea ordine:

-pentru toate impozitele si contributiile sociale cu retinere la sursa;

-pentru toate celelalte obligatii fiscale principale;

-pentru obligatiile fiscale accesorii.

Compensarea creantelor fiscale

Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia. Prin sume de plata de la buget se inteleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritoriala trebuie sa le plateasca unei persoane, inclusiv cele care rezulta din raporturi juridice contractuale, daca acestea sunt stabilite prin titluri executorii. Creantele debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

Restituirea creantelor fiscale

In situatia in care s-a facut o plata fara a fi datorata, cel pentru care s-a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Spre deosebire de creantele fiscale administrate de ANAF care pot fi stinse prin plata, compensare si restituire , stingerea creantelor comerciale se poate face cu ajutorul altor instrumente de plata. Tipurile de instrumente de plata pe care le au la dispozitie firmele sunt cecul (la purtator, barat, certificat si de calatorie), ordinul de plata, cambia, biletele la ordin, plata in avans, contul deschis, incasso-ul documentar si acreditivul documentar.

Datorii si creante comerciale: ce conturi folosim pentru inregistrarea in contabilitate

Contabilitatea furnizorilor si clientilor, a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica. In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clientii se grupeaza astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de incasare.

In cadrul conturilor de furnizori si clienti, se grupeaza distinct datoriile si creantele rezultate din tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate.

In cazul marfurilor returnate de clienti in acelasi exercitiu financiar in care a avut loc operatiunea de vanzare, se corecteaza conturile 411 „Clienti”, 707 „Venituri din vanzarea marfurilor”, 607 „Cheltuieli privind marfurile” si 371 „Marfuri”.

In cazul in care marfurile returnate se refera la o vanzare efectuata in exercitiul financiar precedent, corectia se inregistreaza la data bilantului in contul 418 „Clienti – facturi de intocmit”, respectiv contul 408 „Furnizori – facturi nesosite” si se reflecta in situatiile financiare ale exercitiului pentru care se face raportarea daca sumele respective se cunosc la data bilantului.

Tratamentul TVA in aceste situatii este cel prevazut de legislatia in domeniu.

Aceste prevederi se aplica si in cazul returului de produse finite vandute, corectandu-se conturile corespunzatoare, respectiv 7015 „Venituri din vanzarea produselor finite”, 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” si 345 „Produse finite”.

Alte creante decat clientii

Creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (contul 4118„Clienti incerti sau in litigiu” sau in conturi analitice ale conturilor decreante, pentru alte creante decat clientii).

In scopul prezentarii in situatiile financiare anuale, creantele se evalueaza la valoarea probabila de incasat.

In situatia entitatilor care efectueaza decontarea creantelor si obligatiilor pe baza de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate decatre parteneri, aceste documente pot tine locul extraselor de cont confirmate.

Pentru creantele incerte ori in litigiu se intocmesc liste de inventariere distincte sau situatii analitice separate, dupa caz. Raspunderea gestionarii bunurilor, respectiv a urmaririi decontarii creantelor.

Pe baza explicatiilor primite si a documentelor analizate, comisia de inventariere stabileste natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si natura plusurilor, propunand, in conformitate cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate in urma inventarierii.

Atunci cand se estimeaza ca o creanta nu se va incasa integral, in contabilitate se inregistreaza ajustari pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
 

Foto: unsplash.com