Bine v-am gasit,
  Editoriale de weekend                                                                                 Â
Tramvaiul de poveste…
Pentru ca ma consider un antitalent innascut in ale sofatului, sunt in tramvai.
De cum am urcat, am simtit mirosul ascutit de aurolac. Patru baieti stau pe scaune. Sunt aparent normali, vorbesc, rad, povestesc, se distreaza pe seama altora.
Multi tineri fac asta, fara sa fie homeless. Doar ca, la un moment dat, unul dintre ei cauta in sacosa unei bunici. Brusc, isi schimba incredibil tonalitatea vocilor. Recunosc cuvintele si accentul celor care cersesc mai peste tot in oras.
Cand eram in facultate, acum 10 ani, le spuneam “aurolaci”, acum nu mai stiu care este terminologia pentru ei. Cate s-au schimbat oare de atunci? Ce a facut societatea pentru ei? Aud pe unul injurand in italiana, nu m-as mira sa fi petrecut un timp pe acolo. Eu insami am intalnit intr-o statie de tramvai, la Viena, pe unii ca ei, dar asta este o poveste separata.
Batrana, pe jumatate speriata, pe jumatate amuzata, se lasa devalizata de doi cartofi si coboara, probabil, cu trei statii mai devreme.
Asta facem cu totii, nu-i asa? Ne prefacem ca nu vedem, nu auzim, nu avem nicio posibilitate sa ripostam. Un cutit, o seringa infectata se pot ascunde oricand in buzunarele lor. Noi nu putem face nimic fara sa ne punem viata la bataie. Dar autoritatile, politia comunitara?
De ce trebuie sa merg cu tramvaiul si sa respir aurolac? Vreau sa traiesc intr-un oras normal, decent, dar Bucurestiul nu este asa, din pacate.
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Cobor din tramvai si ma intreb ce se va intampla peste cativa ani, cand voi fi batrana si voi merge la piata sa cumpar cativa cartofi. Sa sper, nu-i asa, ca ne vom hrani atunci cu pastile minuscule si nu va fi nevoie sa mai ies din cutia mea de chibrituri?!
Liliana Grigore
Â
Si am gasit femeia mai dulce decat viata…
"Si am gasit femeia mai amara decat moartea, pentru ca ea este o cursa, inima ei este un lat si mainile ei sunt catuse. Cel ce este bun inaintea lui Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins.
Iata ce-mi cauta si acum sufletul, si n-am gasit. Am gasit insa un om la o mie, dar n-am gasit nici o femeie din toate cate sunt."- Ecclesiastul
Nu stiu daca frumusetea „Cantarii Cantarilor” compenseaza suficient uratenia acestor spuse. Oribila traditia aceasta cu origine in toate religiile lumii, traditia de a blama femeia, de a o minimaliza, de a o blestema, de a-i refuza dezvoltarea si libertatea de a decide cu privire la propriul ei destin, de a o ucide, de a o scuipa, de a-i aduce injurii, de a o transforma in sclava! Nimic mai groaznic decat ceea ce a inteles barbatul din femeie, decat ce a facut barbatul cu femeia prin veacuri.
Ai, poate, dreptul de a fi suparat pe femeia care, sa zicem, te-a inselat, dar ar trebui sa mori de rusine daca ai constientiza ca ti-a scapat, la suparare, o afirmatie precum aceasta: „Am gasit insa un om la o mie, dar n-am gasit nici o femeie din toate cate sunt.”! Nu e vorba despre „desertaciunea desertaciunilor”, ci „uratenia urateniilor” defineste atare ganduri, siroinde in josul zidurilor mintii autodesemnatului intelept. La naiba cu toti inteleptii, daca asa le porunceste intelepciunea lor sa glasuiasca! Prefer de o mie de ori sa stau la masa cu nebunul, cu cel „fara de minte”, care isi saruta, cu drag, sotia, decat sa beau nisip din cupa inteleptului cu otrava nerusinata-n glas si vesnici spini in priviri. Prefer de un milion de ori compania „pacatosului” celei a „sfantului” pentru care scurtimea unei haine este un motiv suficient pentru a-l deterermina sa blesteme si sa arunce buzduganul.
Liviu Plesoianu
   Stiri de weekend                                                                                            Â
In cautarea diamantului interior
Un om avea un diamant, despre care isi amintea ca o data a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atata praf si mizerie incat acum arata ca o piatra oarecare. Si atat de urat i se parea, ca nu-l arata nimanui. Dar intr-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastra si a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea sa l-arate in public! Bine, nu avea nici cea mai mica stralucirea, dar cel mai putin nu mai arata asa de urat… Si noi avem un diamant. E partea cea mai buna din noi, cea mai autentica, libera, cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Si diamantul nostru este acoperit de indoieli, frici, gelozii, credinte gresite, comprtamente impuse, si cand ne uitam la el nu ne place, si ne e rusine sa-l aratam...
Lumina este probabil elementul de baza in designul de orice fel. Datorita ei putem vedea spectrul culorilor si ansamblul formelor. Tot lumina formeaza diverse stari de spirit prin cantitatea si orientarea sa intr-un spatiu interior, si ajuta la functionalitatea acestuia. In aceasta mini-serie de doua articole care face trecerea dintre ani, vom vorbi despre iluminatul natural si artificial.
Biblioteca maharajahului – carti pentru tine
Profita de ultima aparitie in materie de contracte comerciale: „Modele de contract in engleza”. Vizand domenii variate, blindate cu cele mai „tari” clauze, contractele prezentate sustin competent orice relatie intre partenerii unei afaceri, indiferent de numarul continentelor ce-i despart...
Weekend placut!
