NOTA: Acest articol ne-a fost trimis zilele trecute de catre una dintre cititoare. N-am rezistat sa-l impartasim cu dumneavoastra.
Codul galben, portocaliu, viscolul si gerul m-au doborat in acest weekend. Sa va povestesc exact cum s-a intamplat. Sambata dimineata m-a apucat o dorinta subita de a ma tine de cuvant fata de un prieten caruia ii promisesem de ceva vreme ca-l vizitez. 80 de kilometri nu era totusi o distanta atat de mare incat sa ne desparta mai mult de un an. Auzisem eu ceva despre zapada si viscol, insa cand i-am spus fetei mele ca mergem "la nenea Aurica si la Iulia", fetita lor, era deja decis ca trebuie sa ne teleportam cat mai repede in gradina plina cu tot felul de oratanii (ne)cuvantatoare.
Asa ca am plecat, evident pe la pranz, caci intodeauna bagajele stii cand incepi sa le faci dar nu stii cand termini (asta in cazul sexului frumos, fara discutie). Pe drum am fost martorul schimbarilor climaterice prin care trece Terra in ultima vreme. Am plecat pe cer senin, am ajuns la kilometrul zero odata cu primii fulgi si pe la iesire din Bucuresti deja batea vantul schimbarii gata-gata sa ne scoata de pe sosea. Cu o oprire scurta pentru a cauta papusa fara de care fii'mea nu mai rezista pe bancheta din spate, operatiune fara succes de altfel, am reusit sa ajungem la destinatie atunci cand incepusem deja sa cred ca am gresit drumul si am apucat-o spre Siberia. Un peisaj lunar, cu nameti zburand efectiv peste si pe sub masina, ne speriase deja teribil.
In fine, am dat cateva minute la zapada pentru a deschide poarta si iata-ne cu cana de ceai cald in mana. Insa abia acum incepea epopeea. In loc sa discutam despre ale noastre ne-am asezat strategic cu fata la geam si am inceput sa urmarim cum creste mormanul de zapada si cum se muta de pe o parte pe alta a drumului. Totul pana cand Realitatea ne-a anuntat in mod oficial: drumul s-a inchis. Gazdele au zambit condescendent si au mers sa ne pregateasca asternuturile pentru o noapte lunga. Norocul meu a fost ca luasem de acasa un CD,
TVA 67 studii de caz, pe care inca il mai studiem. Excelent realizat, pentru ca am ajuns la numarul 43 si inca nu ne-am plictisit.
Asta pentru ca, da din pacate, va scriu din aceeasi minunata locatie. Este luni dimineata si drumul a ramas inchis. Inca nu am ajuns sa topim zapada pentru a avea ce bea dar nici mult nu cred ca mai avem. Abia acum apreciez cat de bine se descurcau Ciresarii in astfel de situatii. Noi nu cred ca am fi reusit. Noroc cu minunantul nostru "
TVA 67 studii de caz", altfel viata ar fi fost foarte anosta. Sper insa ca macar marti sa ne intoarcem si noi la viata de zi cu zi. Tineti-mi pumnii.
Manual de politici contabile - Stick USB
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
UPDATE:
Nelinistiti, am reusit sa luam astazi legatura cu cititoarea noastra si am rasuflat usurati. Dumnezeul transporturilor a ajuns cu echipajele de deszapezit si a redat drumul civilizatiei cotidiene.
