Editorial - Criteriul constitutional de performanta

In fotbalul romanesc, se schimba antrenorii cam la fel de des ca… jambierele. Asta desi aproape fiecare intai statator pe banca de rezerve este adus, pus si uns cu surle si trambite si este vazut ca un salvator ultim, suprem al echipei.

Presedintele clubului si patronul/patronii acestuia il pupa pe antrenor pe frunte, pe portofel, pe bocancel iar jucatorii devin foarte optimisti. Brusc, desi echipa se scalda poate pe ultimele locuri din clasament, se stabilesc ca obiective "cupa si campionatul"…

Si vine si primul meci si poate si prima infrangere. Pana mai ieri providentialul antrenor este extras din schema si aruncat ca un dureros molar de minte. Altul la rand… care are “sanse” mari sa pateasca la fel. Cu toate acestea, este de laudat ca antrenorului i-au fost stabilite niste performante de atins constand in castigarea cupei si a campionatului. Ca nici macar nu a fost lasat sa antreneze mai mult de un meci, asta este altceva, ca in orice afacere, este treaba propritarilor clubului.

La fel cum unii isi desemneaza antrenorul, patronii de firme, actionarii, consiliile de administratie desemneaza, recruteaza, aduc la conducere un manager, director, CEO sau oricum i se poate spune unei persoane care va ghidona afacerea respectiva. Si acestei persoane i se stabilesc - asa cum este normal - niste performante de atins, in functie de care va fi platit si, probabil, in cele din urma, premiat. Cresterea vanzarilor, a cifrei de afaceri, a cotei de piata, profitului etc. Cam astea-s obiectivele oricarei firme, ca doar nu e vorba despre o ONG sau o institutie de caritate.

Se spune – si la unii chiar asa este – despre Constitutie ca este legea fundamentala dupa care se conduce un stat, o tara. Orice constitutie are niste prevederi, chiar daca de multe ori incalcate. De ce nu ar prevedea o constitutie, pe langa garantiile pe care trebuie sa le dea un stat, si criterii de performanta pentru cine conduce statul respectiv? Hai sa nu zicem performante neaparat de crestere dar unele care sa prevada masuri in caz de scaderi grave, palpabile, "resimtibile" de majoritate populatiei tarii respective. Caci - nu-i asa? - pentru cine "se guverneaza" daca nu pentru cetateni...

Asadar, au scazut produsul intern brut, salariul minim si cel mediu pe economie, nivelul de trai? Inflatia incepe sa o ia la trap intins spre galop? Creste somajul? Scad pensiile? Pai, atunci? Ce firma, ce companie si-ar permite sa pastreze o echipa manageriala care nu numai ca nu imbunatateste activitatea ci ii produce pierderi grave? 

Alexandra Stanescu