Intrebare:
Doua persoane sunt asociati, si 2 firme. Se poate ca una din societati sa o crediteze pe cealalta fara sa se prevada dobanda? Contractul dintre cele doua societati, poate sa nu prevada dobanda?
Raspuns:
Problema imprumutului in afara creditului bancar este una controversata. Textul legal de la care pornesc toate discutiile legate de acest subiect este art. 100 din Titlul VI Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea 99/1999. Potrivit acestui text, in intelesul titlului respectiv, orice persoana poate vinde pe credit sau poate acorda imprumuturi daca nu primeste depozite.
In acelasi sens, dispozitiile OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului interzic numai activitatea de atragere de depozite, iar nu si activitatea de creditare.
Pe de alta parte, exista reglementari care se ocupa de entitatile care pot acorda credite, desi nu au calitatea de institutii financiare bancare (Legea 240/2005 privind societatile de microfinantare si OG 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale). Ceea ce este specific acestora este faptul ca activitatea de creditare este o activitate desfasurata cu titlu profesional, ca principala activitate economica, aducatoare de profit, orice alte activitati ale entitatii in cauza fiind conexe si desfasurate in sprijinul activitatii de creditare.
Registrul de Evidenta Fiscala PFA
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Daca imprumutul este intamplator, nefiind o activitate curenta a imprumutatorului, tinand seama de reglementarile legale la care ne-am referit mai sus, ar rezulta ca nu este prohibit de lege. Insa, mai trebuie observate si dispozitiile Decretului 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, care instituie principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice. Acest principiu presupune ca persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi, deci nu poate incheia decat acele contracte, care corespund scopului pentru care a fost infiintata. Prin urmare, daca persoana juridica acorda un imprumut, trebuie ca acest imprumut sa-si aiba o justificare in ansamblul activitatii acesteia. O astfel de situatie poate surveni, de pilda, in cazul in care o societate comerciala (client), angajata in relatii indelungate cu o alta societate comerciala (furnizor), intelege sa acorde un imprumut furnizorului pentru ca acesta sa-si deblocheze activitatea si pentru a putea continua astfel relatiile comerciale reciproc avantajoase. Asadar, cauza juridica a imprumutului este dorinta de a stabiliza activitatea unui partener contractual, pentru a putea continua in viitor relatiile comerciale avantajoase. Tocmai de aceea, sunt admise in practica, de multa vreme, creditarile inauntrul grupului sau intre societate si asociat: intrucat ele vin sa sprijine direct activitatea principala a societatii comerciale, care nu consta in acordarea de imprumuturi.
Acordarea de credite este o fapta de comert, implicit se subintelege ca scopul este remunerarea creditului cu o dobanda, insa putem interpreta si acordarea unui credit fara dobanda acordat unui partener comercial aflat in dificultate, ca un ajutor, fapt ce nu ar trebui sa fie fapta de comert, tinand cont de precizarea din intrebare ca nu se impune o dobanda.
