In cazul de mai jos avem o societate cu raspundere limitata cu doua magazine prin care efectueaza comert cu echipamente atat cu amanuntul, cat si cu ridicata (gestiuni separate) si care are patru gestiuni.
Atunci cand se face achizitia echipamentelor de societate acestea sunt alocate:
- pe gestiunea "depozit", caz in care sunt inregistrate la costul de achizitie, iar la descarcarea din gestiune se foloseste metoda FIFO;
- pe gestiunea "magazin", caz in care sunt inregistrate la cost de vanzare cu amanuntul iar la descarcarea din gestiune se foloseste coeficientul de repartizare K.
- Noi 29100 locuri
disponibileVideo Trainingul legislativ Declaratia 112
2024, www.webinar.rs.roVezi detaliiInscriere - Dec 0635 locuri
disponibileSeminarul National de Fiscalitate si Contabilitate, 6 si 7 decembrie 2024, Poiana Brasov
2024, Hotel Sport****, Poiana BrasovVezi detaliiInscriere - Dec 0635 locuri
disponibileSeminarul National de Legislatia Muncii, 6 si 7 decembrie 2024, Poiana Brasov
2024, Hotel Sport****, Poiana BrasovVezi detaliiInscriere - Dec 0635 locuri
disponibileSeminarul National de Salarizare si Contributii, 6 si 7 decembrie 2024, Poiana Brasov
2024, Hotel Sport****, Poiana BrasovVezi detaliiInscriere - Dec 0635 locuri
disponibileSeminarul National de Sanatate si Securitate in Munca, 6 si 7 decembrie 2024, Poiana Brasov
2024, Hotel Sport****, Poiana BrasovVezi detaliiInscriere
Cu toate acestea, in cazul in care se fac transferuri de la gestiunea "magazin" la gestiunea "depozit", marfa trece de la pret de vanzare cu amanuntul la pret de achizitie. Nu se aplica coeficientul K privind descarcarea din gestiune, ci se elimina prin identificare directa adaosul si TVA-ul neexigibila inregistrat odata cu intrarea in gestiune a produselor.
Vom raspunde, prin cele de mai jos, urmatoarelor intrebari:
Cand se face transferul intre gestiunile "magazin" pentru a nu se denatura rulajele? Se merge pe acelasi principiu in sensul in care din gestiunea din care marfa este descarcata se inlatura adaosul si TVA neexigibila inregistrata odata cu intrarea in gestiune a produselor urmand ca in gestiunea care se transfera acestea sa fie reintroduse?
Sunt corecte aceste operatii daca se prevad in manualul de politici contabile ale societatii sau este obligatoriu ca orice descarcare de gestiune (gestiunea "magazin" se descarca in cazurile prezentat mai sus, fiind incarcata gestiunea "depozit" respectiv a doua gestiune "magazin") sa se faca exclusiv pe baza coeficientului de repartizare K?
Potrivit pct. 286 alin. 4 din Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, aprobate prin OMFP 1802/2014 coeficientul de repartizare K se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, nedistingandu-se daca este vorba de iesiri din gestiune prin vanzari, lipsuri in gestiune ori transfer intre gestiuni. Pe de alta parte, conform pct. 286 alin. 8 din aceleasi reglementari in comertul cu amanuntul costul bunurilor vandute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare a stocurilor, astfel ca orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.
Daca in manualul de politici contabile adoptat de conducerea societatii in temeiul pct. 60-61 din reglementarile contabile, transferurile intre gestiuni (depozite cu ridicata, alt/alte magazine) nu sunt asimilate iesirilor, atunci societatea poate proceda la recalcularea marjei brute prin identificarea directa a adaosului (plus TVA neexigibila aferenta) cu prilejul transferurilor, urmand ca utilizarea coeficientului K sa se faca doar pentru iesirile din gestiune prin care marfurile nu se mai regasesc in patrimoniul societatii (adica iesire definitiva prin vanzare, lipsuri in gestiune din diverse cauze – furturi, calamitati, degradari etc.).
Totul depinde de conventiile, regulile si practicile specifice stabilite de societate prin manualul de politici contabile, scopul acestora fiind prezentarea cat mai fidela a situatiei financiare a societatii. Trebuie tinut cont ca pretul cu amanuntul este o metoda de determinare a costului stocurilor care sunt fungibile in cadrul comertului cu amanuntul, iar prin aplicarea coefientului de repartizare K trebuie sa se obtina un cost al stocurilor cat mai aproape de costul de achizitie/de productie al fiecarui bun luat individual si agregat la nivelul unei gestiuni.
Este indicat si util ca societatea sa detina seturi de date pentru o anumita perioada (luna, trimestru ori semestru) care ar rezulta din aplicarea coeficientului K in cele doua variante, astfel incat regulile si procedurile adoptate prin manual sa fie justificate in sensul ca prin aplicarea lor se asigura obtinerea unui cost al stocurilor mai corect decat s-a fi obtinut prin aplicarea coeficientului K la toate miscarile, inclusiv transferuri interne, din gestiunile cu amanuntul.
Manual de politici contabile - Stick USB
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Cartea verde a Contabilitatii varianta online
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist