Declaratia 216 si taxa pe lux [Ghid practic]: Cine datoreaza impozitul special, cum se calculeaza si exemple de aplicare

Ce este taxa pe lux

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce este taxa pe lux

„Taxa pe lux” este un concept fiscal care se refera la impozitarea bunurilor sau serviciilor considerate de lux, adica acele produse si servicii care nu sunt esentiale pentru viata de zi cu zi si care sunt, de obicei, achizitionate de catre persoanele cu venituri mai mari. Scopul acestei taxe este de a obtine venituri suplimentare la bugetul de stat si, in acelasi timp, de a descuraja consumul ostentativ.

Impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare, denumit popular „taxa pe lux”, a fost introdus prin Legea nr. 296/2023 si este aplicabil incepand cu 1 ianuarie 2024. Acesta vizeaza, in principal, persoanele fizice care detin locuinte si autoturisme de mare valoare, precum si persoanele juridice care detin autoturisme de mare valoare.

Titlul XI din Codul fiscal, referitor la „Impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare”, introduce un impozit suplimentar pentru proprietarii de anumite cladiri rezidentiale si autoturisme care depasesc anumite praguri valorice.

Ce reprezinta impozitul special si cine este vizat?

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce reprezinta impozitul special si cine este vizat?

ChatGPT pentru contabili Ghid Practic cu prompturi si aplicatii reale

Vreau acest produs →

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2026

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Cladiri rezidentiale: Se aplica persoanelor fizice care detin cladiri rezidentiale cu o valoare impozabila mai mare de 2.500.000 lei (aproximativ 500.000 de euro). Organul fiscal local va notifica aceste persoane cu privire la obligatia de plata a impozitului special. (art. 5001 alin. (1) lit. a) Codul fiscal)

Autoturisme: Se aplica atat persoanelor fizice, cat si celor juridice care detin autoturisme a caror valoare de achizitie depaseste 375.000 lei (aproximativ 75.000 de euro). Impozitul se aplica pe o perioada de 5 ani de la data achizitiei autoturismului. (art. 5001 alin. (1) lit. b) Codul fiscal)

Cota de impozitare incepand cu data de 1 ianuarie 2026

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Cota de impozitare incepand cu data de 1 ianuarie 2026

Cladiri rezidentiale: 0,9% aplicat asupra diferentei dintre valoarea impozabila a cladirii comunicata de catre organul fiscal si plafonul de 2.500.000 lei. (art. 5002 lit. a) Codul fiscal)

Autoturisme: 0,9% aplicat asupra diferentei dintre valoarea de achizitie a autoturismului si plafonul de 375.000 lei. (art. 5002 lit. b) Codul fiscal)

Termene pentru declarare si plata

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Termene pentru declarare si plata

Cladiri rezidentiale: Declaratia trebuie depusa pana la 30 septembrie, iar plata impozitului trebuie efectuata pana la aceeasi data. (art. 5003 alin. (2) lit. a), art. 5003 alin. (3) Codul fiscal)

Autoturisme: Declaratia trebuie depusa pana la 31 decembrie, iar plata impozitului trebuie efectuata pana la aceeasi data. (art. 5003 alin. (2) lit. b), art. 5003 alin. (3) Codul fiscal)

Administrare si destinatie:

Impozitul special este colectat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) si constituie venit la bugetul de stat. (art. 5003 alin. (4) Codul fiscal)

Aceasta reglementare are scopul de a impozita suplimentar bunurile de mare valoare, considerate un simbol al luxului, si de a aduce venituri suplimentare la bugetul de stat. De asemenea, se urmareste o redistribuire fiscala mai echitabila prin impunerea unei sarcini fiscale mai mari asupra persoanelor care detin bunuri cu valoare ridicata.

Important!

Conform articolelor 5001 si 5002 din Codul fiscal, impozitul special pe bunurile imobile de valoare mare („taxa pe lux”) se aplica doar pentru cladirile rezidentiale care au o valoare impozabila calculata potrivit dispozitiilor art. 457 si care depaseste pragul de 2.500.000 lei. In contextul acestei reglementari, nu se face referire la cladiri cu destinatie mixta sau nerezidentiala.

1. Cladiri rezidentiale:

• Impozitul special se aplica numai cladirilor rezidentiale, asa cum sunt definite la art. 453 lit. f) din Codul fiscal, daca valoarea impozabila a acestora depaseste 2.500.000 lei.
• In cazul cladirilor cu destinatie mixta sau nerezidentiala, aceste categorii de imobile nu sunt mentionate explicit in articolul 5001, ceea ce sugereaza ca impozitul special nu se aplica pentru aceste tipuri de cladiri.

2. Lipsa de aplicabilitate pentru cladirile mixte sau nerezidentiale:

• Deoarece articolul 5001 se refera strict la cladirile rezidentiale, se poate interpreta ca impozitul special nu se aplica cladirilor cu destinatie mixta sau exclusiv nerezidentiala.
• Pentru aceste cladiri, se aplica alte reglementari fiscale specifice, cum ar fi cele privind impozitul pe cladiri nerezidentiale, dar nu „taxa pe lux”.

3. Formularul 216 si cladirile mixte:

Instructiunile pentru completarea Formularului 216, care reglementeaza declaratia privind impozitul special pe bunurile imobile de valoare mare, nu prevad specificatii pentru cladirile cu destinatie mixta. Acest fapt intareste ideea ca impozitul special nu se aplica acestora.

Concluzie:

Impozitul special pe bunurile imobile de valoare mare, conform reglementarilor actuale, se aplica doar cladirilor rezidentiale care depasesc valoarea impozabila de 2.500.000 lei. Cladirile cu destinatie mixta sau nerezidentiala nu sunt incluse in sfera de aplicare a acestui impozit, ceea ce sugereaza ca acestea nu sunt supuse „taxei pe lux”.

Impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare, „Taxa pe lux”, se declara prin Declaratia privind impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare (Formular 216).

Depunerea declaratiei fiscale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Depunerea declaratiei fiscale

Cladiri rezidentiale: Persoanele fizice care detin cladiri rezidentiale cu valoare impozabila de peste 2.500.000 lei la 31 decembrie a anului anterior trebuie sa depuna declaratia si sa plateasca impozitul pana la 30 septembrie a anului curent.

Autoturisme: Persoanele fizice si juridice care detin autoturisme cu valoare de achizitie peste 375.000 lei trebuie sa depuna declaratia si sa plateasca impozitul pana la 31 decembrie a anului curent.

Te confrunti cu neclaritati fiscal-contabile? Cei mai buni specialisti sunt acum la dispozitia ta, pregatiti sa iti raspunda la intrebari! In platforma domeniulcontabil.ro gasesti atat informatii complete si permanent actualizate despre orice subiect fiscal-contabil, cat si servicii prompte de consultanta, care iti ofera posibilitatea de a discuta telefonic in detaliu spetele tale cu specialisti de top si de a primi pe loc raspunsurile optime, excelent argumentate cu temeiuri legale.

Prevederi privind Formularul 216 si exemple de calcul

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Prevederi privind Formularul 216 si exemple de calcul

Declaratia trebuie completata si depusa la organul fiscal central competent. Formularul 216 poate fi corectat prin depunerea unei declaratii rectificative.
Formularul este disponibil pe portalul ANAF si trebuie completat in functie de specificatiile oferite pentru cladiri si autoturisme.
Exemplu de calcul:

Calculul impozitului pentru un autoturism:

Valoarea autoturismului: 500.000 lei
Plafonul neimpozabil: 375.000 lei
Diferenta peste plafon: 500.000 lei – 375.000 lei = 125.000 lei
Cota de impozitare: 0,9%
Impozitul datorat: 125.000 lei × 0,9% = 1.125 lei

Calculul impozitului pentru o locuinta:

Valoarea locuintei: 5.000.000 lei
Plafonul neimpozabil: 2.500.000 lei
Diferenta peste plafon: 5.000.000 lei – 2.500.000 lei = 2.500.000 lei
Cota de impozitare: 0,9%
Impozitul datorat: 2.500.000 lei × 0,9% = 22.500 lei

Rezumat:

Pentru un autoturism cu o valoare de 500.000 lei, impozitul special va fi de 1.125 lei.
Pentru o locuinta cu o valoare de 5.000.000 lei, impozitul special va fi de 22.500 lei.

Situatii speciale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Situatii speciale

1. Coproprietatea

In contextul coproprietatii, regulile aplicabile pentru determinarea impozitului pe cladiri se bazeaza pe cotele-parti detinute de fiecare coproprietar. Aceleasi principii se aplica si in cazul impozitului special pe bunurile imobile de valoare mare, cunoscut sub denumirea de „taxa pe lux”.

Principalele reguli aplicabile in cazul coproprietatii:

Cotele-parti:

• Egalitate prezumata: In lipsa unei dovezi contrare, se prezuma ca cotele-parti sunt egale. Fiecare coproprietar va plati un impozit proportional cu cota sa parte din valoarea cladirii.
• Cote determinate: Daca cotele-parti sunt stabilite in mod clar (de exemplu, in actul de proprietate), fiecare coproprietar va plati impozitul corespunzator cotei-parti detinute.

Determinarea impozitului:

Impozitul pe cladiri: Fiecare coproprietar datoreaza un impozit proportional cu cota sa parte din cladire. Aceasta se aplica atat in cazul impozitului pe cladiri obisnuit, cat si in cazul impozitului special pe bunurile imobile de valoare mare.

Taxa pe cladiri: Daca cladirea este folosita in scopuri economice si este supusa taxei pe cladiri, taxa este calculata si datorata in functie de destinatia cladirii, conform cotelor-parti.

Organizarea evidentei fiscale:

Organul fiscal reflecta dreptul de proprietate in cote-parti in evidentele fiscale, pe baza actelor doveditoare. Cu toate acestea, aceste inregistrari nu afecteaza obligatiile de plata ale fiecarui coproprietar.

In cazul impozitului special pe bunurile imobile de valoare mare, fiecare coproprietar va fi responsabil pentru declararea si plata impozitului corespunzator cotei-parti detinute. Daca valoarea totala a cladirii depaseste plafonul de 2.500.000 lei, impozitul special va fi calculat si distribuit proportional intre coproprietari, conform cotelor detinute.

Instructiunile de completare ale formularului 216 confirma aceasta abordare in ceea ce priveste coproprietatea si impozitul special pe bunurile imobile de valoare mare.

Conform instructiunilor de completare a Formularului 216:

• Cotele-parti si determinarea impozitului: Instructiunile din formularul 216 precizeaza ca impozitul special se calculeaza in functie de cota-parte detinuta din imobil. In mod explicit, se mentioneaza la Rd. 3 „Cota de detinere” ca baza de impozitare se determina prin aplicarea cotei de detinere asupra diferentei pozitive dintre valoarea impozabila a cladirii si plafonul neimpozabil.
   
• Distribuirea impozitului intre coproprietari: Fiecare coproprietar va fi responsabil pentru declararea si plata impozitului corespunzator cotei-parti detinute. Instructiunile sugereaza ca, in caz de coproprietate, impozitul este distribuit proportional intre coproprietari, conform cotelor detinute, iar fiecare coproprietar trebuie sa declare si sa plateasca impozitul in functie de partea sa.

Exemple de aplicare:

Daca cladirea este detinuta de doi coproprietari cu cote egale (50%-50%): Fiecare coproprietar va declara si va plati impozitul pentru jumatate din diferenta dintre valoarea impozabila a cladirii si plafonul neimpozabil.

Daca cotele-parti sunt diferite (de exemplu, 60%-40%): Impozitul special va fi calculat pentru intreaga cladire, iar fiecare coproprietar va plati impozitul corespunzator procentului sau de proprietate.

2. Leasingul

Principiul legalitatii impunerii (Nullum tributum sine lege) poate fi invocat pentru a argumenta ca utilizatorul (locatarul) nu poate fi obligat sa plateasca impozitul special pe bunuri imobile sau mobile de valoare mare in lipsa unei prevederi exprese care sa stabileasca aceasta obligatie. Potrivit acestui principiu, orice impunere fiscala trebuie sa fie clar prevazuta de lege, si fara o asemenea prevedere, obligatia fiscala nu poate fi atribuita locatarului.

Daca nu exista o prevedere expresa in legislatia fiscala (in Titlul XI al Codului fiscal) care sa transfere in mod clar obligatia de plata a impozitului special pe bunuri imobile si mobile de valoare mare catre utilizatorul (locatarul) in cazul bunurilor aflate in leasing financiar, atunci principiul legalitatii impunerii (Nullum tributum sine lege) sugereaza ca impozitul nu poate fi impus utilizatorului.

Practic responsabilitatea pentru plata impozitului special ramane in sarcina proprietarului de drept al bunului (de obicei compania de leasing), nu in sarcina locatarului (utilizatorului), in lipsa unei prevederi legale clare care sa indice altfel.

Deci, in lipsa unei prevederi legale explicite, impozitul special nu poate fi in mod automat impus utilizatorului (locatarului) bunului aflat in leasing, si ramane la discretia interpretarii legii daca acest impozit ar trebui platit de proprietarul legal al bunului.

Art. 5001 identifica clar contribuabilii ca fiind persoanele fizice sau juridice care detin (au in proprietate) bunuri imobile (cladiri rezidentiale) si bunuri mobile (autoturisme) cu valori ce depasesc pragurile stabilite (2.500.000 lei pentru cladiri si 375.000 lei pentru autoturisme).

In textul specificat, nu se face nicio mentiune explicita despre leasing sau despre locatarul (utilizatorul) unui bun aflat in leasing ca fiind responsabil pentru plata acestui impozit special.

Conform principiului legalitatii impunerii (Nullum tributum sine lege), obligatia de plata a unui impozit nu poate fi impusa decat in baza unei prevederi legale clare. Intrucat textul art. 5001 mentioneaza doar persoanele care detin in proprietate bunurile respective, fara a include utilizatorii de bunuri in leasing, obligatia de plata a impozitului special ar trebui sa cada pe umerii proprietarului legal al bunului, si nu ai locatarului.

In cuprinsul Ordinului nr. 3.738 din 9 iulie 2024, prin care se aproba modelul si continutul formularului 216 „Declaratie privind impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare”, precum si procedura de colaborare intre organele fiscale locale si centrale, nu se face referire la utilizatorii in leasing.

In mod explicit, contribuabilii mentionati sunt cei care detin in proprietate bunurile respective la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Nu se mentioneaza nimic despre utilizatorii bunurilor aflate in leasing financiar, ceea ce intareste ideea ca obligatia de plata revine proprietarului legal.

Concluzie:

In lipsa unei prevederi exprese care sa stabileasca faptul ca utilizatorul (locatarul) unui bun aflat in leasing este responsabil pentru plata impozitului special, cea mai corecta abordare din punct de vedere legal ar fi sa se considere ca proprietarul de drept al bunului (compania de leasing) este cel care datoreaza impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare.

Aceasta este abordarea care respecta principiul legalitatii impunerii si evita interpretarile arbitrare, asigurandu-se astfel ca obligatiile fiscale sunt clare si previzibile pentru toti contribuabilii.

Exemplu:

Daca o persoana utilizeaza un autoturism aflat in leasing financiar, dar nu detine proprietatea legala asupra acestuia, obligatia de plata a impozitului special ramane la proprietarul legal (compania de leasing), nu la utilizator, in lipsa unei prevederi legale clare care sa indice altfel.

3. Vanzarea bunurilor in cursul anului fiscal

In cazul vanzarii bunurilor (atat imobile, cat si mobile) in cursul anului fiscal, exista cateva aspecte importante de retinut privind impozitul special pe bunurile de valoare mare, desi aceste aspecte nu sunt detaliate explicit in instructiunile pentru formularul 216 sau in prevederile din Titlul XI al Codului fiscal.

Important!

Conform Codului fiscal, obligatia de plata a impozitului pe bunurile de valoare mare se stabileste pe baza situatiei existente la 31 decembrie a anului fiscal anterior. Astfel, persoana care detine bunul la aceasta data este responsabila pentru plata impozitului pe intregul an fiscal urmator. (articolul 5001 din Codul fiscal)

In general, obligatiile fiscale de natura anuala (cum ar fi impozitul pe cladiri sau autoturisme) sunt determinate pe baza situatiei existente la sfarsitul anului anterior, iar transferul de proprietate nu afecteaza obligatiile fiscale deja stabilite pentru anul in curs.

Daca un bun este vandut in cursul anului fiscal, impozitul pentru acel an ramane in sarcina persoanei care a fost proprietar la data de 31 decembrie a anului anterior.

Cumparatorul nu va avea obligatia de a plati impozitul pentru acel an, ci va deveni responsabil pentru plata impozitului incepand cu anul fiscal urmator, daca detine bunul la data de 31 decembrie a anului respectiv.

De retinut!

Impozitul pe fractiuni de an:

In legislatia fiscala romaneasca nu exista o prevedere care sa permita recalcularea sau impartirea impozitului special pe fractiuni de an in cazul vanzarii bunului. Prin urmare, impozitul special se plateste integral de catre persoana care detinea bunul la inceputul anului.

Concluzie:

Obligatia de plata a impozitului special pe bunuri imobile si mobile de valoare mare este determinata in functie de proprietarul bunului la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Daca bunul este vandut in cursul anului, vanzatorul ramane responsabil pentru impozitul aferent acelui an fiscal, iar cumparatorul va prelua aceasta obligatie incepand cu anul urmator, daca detine bunul la data de 31 decembrie.

Exemplu:

Daca o persoana vinde o locuinta de 5.000.000 lei in cursul lunii iunie, impozitul pe acel an fiscal ramane in sarcina vanzatorului, chiar daca locuinta nu mai este in proprietatea sa la sfarsitul anului.

4. Cladiri rezidentiale detinute in coproprietate de persoane fizice si juridice

In situatia in care o cladire rezidentiala este detinuta in coproprietate de persoane fizice si persoane juridice, si valoarea acesteia depaseste pragul de 2.500.000 lei, apare o situatie particulara in aplicarea impozitului special pe bunurile imobile de valoare mare, cunoscut si sub denumirea de „taxa pe lux”.

Reguli aplicabile:

• Impozitul special se aplica exclusiv asupra cotei-parti detinute de persoanele fizice. Codul fiscal, la articolul 5001, specifica faptul ca impozitul special se aplica numai persoanelor fizice care detin cladiri rezidentiale cu valoare impozabila mai mare de 2.500.000 lei. Aceasta inseamna ca, daca o cladire este detinuta in comun de o persoana fizica si o persoana juridica, doar partea detinuta de persoana fizica va fi supusa acestui impozit special.
   
• Cota detinuta de persoanele juridice nu este supusa acestui impozit special. Partea cladirii detinuta de persoana juridica va fi supusa regimului obisnuit de impozitare pe cladiri, care poate fi rezidential, nerezidential sau mixt, in functie de utilizarea cladirii, dar nu va intra sub incidenta „taxei pe lux”.

Exemplu:

Daca o cladire rezidentiala cu o valoare de 3.000.000 lei este detinuta in coproprietate de o persoana fizica (care detine 60%) si o persoana juridica (care detine 40%), impozitul special se va calcula doar asupra cotei de 60% din valoarea impozabila a cladirii. Aceasta inseamna ca impozitul special va fi aplicat doar asupra sumei de 1.800.000 lei (60% din 3.000.000 lei), in cazul in care aceasta valoare depaseste plafonul neimpozabil de 2.500.000 lei.

Concluzie:

In cazurile de coproprietate intre persoane fizice si juridice, numai persoanele fizice vor fi supuse impozitului special pe bunuri imobile de valoare mare.

Alte situatii speciale relevante pentru impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare („Taxa pe lux”)

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Alte situatii speciale relevante pentru impozitul special pe bunurile imobile si mobile de valoare mare („Taxa pe lux”)

• Mostenirea in cursul anului fiscal: Daca un bun imobil sau mobil este mostenit in cursul anului fiscal, mostenitorul nu este responsabil pentru impozitul special pe anul in curs. Mostenitorul va fi responsabil pentru impozit doar incepand cu anul fiscal urmator, daca bunul mostenit depaseste pragul valoric de 2.500.000 lei pentru imobile sau 375.000 lei pentru autoturisme.
   
• Cladiri in constructie la 31 decembrie: Daca o cladire rezidentiala este in curs de constructie la 31 decembrie si nu este finalizata sau locuibila, nu intra sub incidenta impozitului special. Imobilul va fi supus impozitului special doar dupa finalizare si inregistrarea sa ca locuinta, cu conditia ca valoarea sa depaseasca pragul de 2.500.000 lei.
   
• Imobile achizitionate la licitatie publica: In cazul achizitionarii unui imobil de valoare mare prin licitatie publica, noul proprietar este responsabil pentru impozitul special incepand cu anul fiscal urmator, daca valoarea imobilului depaseste pragul de 2.500.000 lei. Valoarea de adjudecare poate fi considerata valoarea impozabila pentru determinarea impozitului.
   
• Cladiri cu destinatie schimbata in cursul anului: Daca destinatia unei cladiri se schimba de la rezidentiala la nerezidentiala sau invers in cursul anului, impozitul special se aplica in functie de destinatia de la 31 decembrie a anului anterior. Schimbarile ulterioare nu afecteaza impozitul pentru anul in curs, dar vor fi luate in considerare in anul urmator.
   
• Autoturisme de colectie: Daca un autoturism de colectie este detinut de o persoana fizica sau juridica si depaseste valoarea de 375.000 lei, acesta este supus impozitului special. Autoturismele de colectie nu sunt exceptate de la „taxa pe lux” daca indeplinesc criteriile valorice.
   
• Autoturisme utilizate exclusiv in scopuri comerciale: Autoturismele care sunt utilizate exclusiv in scopuri comerciale si depasesc valoarea de 375.000 lei sunt supuse impozitului special. Desi folosite in scopuri comerciale, aceste autoturisme nu sunt exceptate de la impozitul special.
   
• Imobile aflate sub sechestru: Daca un imobil rezidential de valoare mare este pus sub sechestru, obligatia de plata a impozitului special ramane la proprietarul legal, pana la finalizarea procedurilor judiciare. Sechestrul nu suspenda obligatia de plata a impozitului special.
   
• Cladiri dobandite prin donatie: Daca o cladire rezidentiala este dobandita prin donatie si depaseste valoarea de 2.500.000 lei, noul proprietar devine responsabil pentru impozitul special de la 1 ianuarie a anului urmator. Donatorul nu mai este responsabil pentru impozitul pe anul urmator.

Doresti ca toate deciziile tale profesionale sa fie intotdeauna corecte, dincolo de orice dubiu, si sa ai permanent sentimentul foarte linistitor ca solutiile pe care aplici sunt fara cusur, la adapost de orice „punct de vedere diferit” al organelor fiscale? Ei bine, te anuntam ca tocmai a fost lansata platforma digitala DomeniulContabil.ro, o adevarata enciclopedie contabila, dedicata profesionistilor care au nevoie de claritate, corectitudine si rapiditate in decizii. Click aici >>