In ceea ce priveste alternativele la reprezentarea in contabilitate a contractelor de fiducie, se poate ilustra, in cadrul regulilor de contabilizare, o posibilitate care priveste aceste conditii la constitutor. Astfel, in situatia mentionata, constitutorul pastreaza controlul asupra activelor transferate in cazul in care este unicul beneficiar, iar contractul este incheiat cu unul sau mai multi constitutori si fiecare dintre ei pastreaza cvasitotalitatea riscurilor si avantajelor cu privire la elementele transferate.
Aceeasi regula este valabila si in cazul in care se conserva beneficiul interesului rezidual asupra activului sau activelor care se intorc in plina proprietate la constitutor la sfarsitul contractului.
In cazul in care constitutorul pierde controlul, consecintele mentinerii sau pierderii controlului se reflecta in planul evaluarii elementelor transferate astfel ca elementele transferate din patrimoniul constitutorului in patrimoniul de afectatiune sunt evaluate la valoarea venala, iar activul sau pasivul financiar recunoscut de constitutor ca urmare a transferului este evaluat tot la valoarea venala.
Planul contabil francez defineste valoarea venala drept suma care ar putea fi obtinuta la data inchiderii din vanzarea unui activ in cadrul unei tranzactii incheiate in conditii normale de piata din care sunt deduse costurile de vanzare. Costurile de vanzare sunt costurile direct atribuibile vanzarii activului din care se scad cheltuielile financiare si cheltuiala cu impozitul pe profit (PCG - 322-1-10).
In schimb, in cazul in care constitutorul pastreaza controlul, elementele transferate in patrimoniul de afectatiune sunt evaluate la valoarea contabila din bilantul constitutorului, iar activul sau pasivul financiar inregistrat la constitutor in contrapartida este evaluat la aceeasi valoare. De asemenea, creanta sau datoria financiara rezultata din transferul elementelor este evaluata in bilantul constitutorului la valoarea de intrare a aporturilor initiale ajustata cu valoarea beneficiilor nedistribuite sau cu pierderile fiduciei (inclusiv cele ale ultimului exercitiu inainte de afectare).
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Contabilitatea organizatiilor non-profit
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Daca valoarea drepturilor asupra activelor in fiducie devine negativa, constitutorul apreciaza necesitatea de a constitui un provizion pentru pasivul net in fiducie in functie de obligatiile aflate in sarcina sa in virtutea contractului. in cazul in care se distribuie rezultate din fiducie, conturile de creante sau datorii financiare sunt afectate in contrapartida cu contul curent al beneficiarului rezultatului.
In schimb, la fiduciar, elementele in fiducie fac obiectul unei contabilitati autonome. Fiduciarul intocmeste situatii financiare separate pentru elementele in fiducie. Elementele transferate la fiduciar sunt contabilizate la fiducie, in bilantul unui patrimoniu de afectatiune distinct de bilantul fiduciarului. Elementele transferate sunt evaluate la valoarea contabila sau la valoarea venala de o maniera simetrica cu cea retinuta pentru contabilizarea transferului la constitutor. Evaluarea ulterioara se realizeaza dupa regulile generale de evaluare ale activelor si datoriilor.
In ceea ce priveste evaluarea elementelor returnate la constitutorul beneficiar, in cazul in care constitutorul a pastrat controlul pe perioada fiduciei, bunurile se intorc la el si sunt evaluate la valoarea contabila. Daca elementele au fost cesionate intre timp, constitutorul contabilizeaza castigul net din lichidarea fiduciei.
Daca constitutorul nu a pastrat controlul asupra elementelor transferate, acestea au facut obiectul unei evaluari la valoarea venala in momentul transferului in fiducie. Elementele returnate la incetarea fiduciei sunt evaluate tot la valoarea venala. Operatiunea de lichidare a fiduciei este inregistrata cu ajutorul conturilor 7742 - Operatii legate de lichidarea fiduciei si 6742 - Operatii legate de lichidarea fiduciei.
