OUG 102/2022 modifica Codul de procedura fiscala prin introducerea unor noi obligatii. Actul normativ a aparut in Monitorul Oficial nr. 654 din 30 iunie 2022.
Mai exact, OUG-ul stabileste obligatia ca Institutiile Financiare Raportoare sa furnizeze organului fiscal central informatii cu privire la conturile financiare ale contribuabililor ce sunt rezidenti ai statelor terte cu care Romania are incheiat un instrument juridic de drept international.
Reamintim ca Directiva 107/2014 (DAC2) a fost transpusa in legislatia nationala prin intermediul Legii nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscala. Acest demers a avut ca scop extinderea domeniului schimbului automat de informatii la conturile financiare detinute de nerezidenti astfel incat administratiile fiscale ale statelor membre sa beneficieze de un nou instrument prin care:
- sa identifice in mod corect contribuabilii care incearca sa ascunda capitaluri reprezentate de venituri sau active pentru eludarea obligatiilor fiscale;
- sa isi administreze si sa asigure punerea in aplicare a legislatiei lor fiscale in situatii transfrontaliere; - sa evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale; si
- sa evite investigatii suplimentare care presupun costuri administrative foarte mari. Prin intermediul acestui act unional se stabileste relatia de schimb de informatii privind conturile financiare intre statele membre.
Directiva 107/2014 reprezinta punerea in aplicare in Uniune a SCR, iar la momentul transpunerii, statele membre trebuiau sa tina cont si sa utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord intre autoritatile competente si a Standardului comun de raportare elaborate de OCDE in vederea asigurarii unei aplicari consecvente si eficiente. De asemenea, normele de raportare si de precautie pe care trebuie sa le aplice Institutiile Financiare Raportoare, stabilite in directiva, trebuie sa fie pe deplin compatibile cu cele prevazute in Standardul comun de raportare elaborat de OCDE.
SCR a fost transpus la nivelul legislatiei nationale prin intermediul OMFP nr. 1939/2016 privind stabilirea institutiilor financiare care au obligatia de declarare, categoriile de informatii privind identificarea contribuabililor, precum si informatiile de natura financiara referitoare la conturile deschise si/sau inchise de acestia la institutiile financiare, institutiile financiare nonraportoare din Romania si conturile excluse de la obligatia de declarare, regulile de conformare aplicabile de catre aceste institutii in vederea identificarii conturilor raportabile de catre acestea, precum si procedura de declarare a acestor informatii si a normelor si procedurilor administrative menite sa asigure punerea in aplicare si respectarea procedurilor de raportare si diligenta fiscala prevazute in instrumentele juridice de drept international la care Romania s-a angajat (OMFP nr. 1939/2016). Acest standard stabileste relatia de schimb de informatii privind conturile financiare dintre statele membre cu statele terte.
In nota de fundamentare a proiectului de OUG se precizeaza ca “in cadrul evaluarilor facute de expertii Forumului Mondial privind implementarea SCR, ratingul de tara acordat Romaniei a fost ”neconform cu standardul”. In acest sens, expertii OCDE au formulat o serie de recomandari care vizeaza, in principiu, aceleasi aspecte sesizate de COM, solicitand conformarea legislatiei nationale cu SCR pentru ca raportarea privind conturile financiare si schimburile de informatii cu tarile terte si cu statele membre in acest domeniu sa fie eficiente. In prezent, cadrul legislativ al Romaniei ce transpune SCR este evaluat de catre expertii Forumului Mondial pentru care vor elabora un nou raport de tara. In vederea includerii modificarilor legislative facute de Romania in noul raport si pentru schimbarea ratingului de tara in atributul ”conform cu standardul”, expertii FM au solicitat ca aceste modificari sa fie comunicate pana cel tarziu la 30.06.2022.
In cazul in care Romania nu face demersurile necesare pentru conformarea normelor nationale cu prevederile SCR pana la termenul stabilit de FM, in noul raport de tara expertii FM vor atribui din nou un rating negativ. In aceasta situatie, Comisia Europeana va considera ca problemele legate de implementarea SCR pot indica o punere in aplicare potential incorecta sau incompleta a DAC2 si va face demersurile necesare declansarii actiunii de neindeplinire a obligatiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Comisia Europeana poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu privire la faptul ca Romania nu si-a indeplinit obligatia de a comunica masurile de transpunere a unei directive in conformitate cu o procedura legislativa, avand in vedere Comunicarea C(2016)8600 potrivit careia Comisia Europeana va solicita Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa aplice statelor membre care depasesc termenul de transpunere a directivelor, atat o suma forfetara care, in cazul Romaniei, potrivit Comunicarii COM [(2022) C 74/ 02] va fi de minim 1 692 000 euro, cat si penalitati cu titlu cominatoriu intre 2045 euro si 122 670 euro/zi.
Noutati in Codul de procedura fiscala - OUG 102/2022
Prin OUG 102/2022 care modifica Codul de procedura fiscala se asigura implementarea in legislatia nationala a recomandarilor expertilor Forumului Mondial privind transparenta si schimburile de informatii in scopuri fiscale din cadrul OECD cu privire la implementarea Standardului Comun de Raportare, precum si cele ale expertilor Comisiei Europene referitoare la transpunerea corecta si completa a Directivei 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE in ceea ce priveste schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal. Modificarea articolului 62 din Codul de procedura fiscala:
- in vederea stabilirii obligatiei Institutiilor Financiare Raportoare de a furniza organului fiscal central informatii cu privire la conturile financiare ale contribuabililor ce sunt rezidenti ai statelor terte cu care Romania are incheiat un instrument juridic de drept international;
Ce NU vrea ANAF sa stii Piruete LEGALE in aspecte fiscale
Registrul de Evidenta Fiscala PFA
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Manual de politici contabile - Stick USB
- se instituie un termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta, pentru aprobarea, prin ordin al presedintelui ANAF, a formularului prin intermediul caruia Institutiile Financiare Raportoare isi vor indeplini obligatiile de raportare; - se stabileste obligatia publicarii, de catre ANAF, intr-o sectiune dedicata pe pagina de internet proprie a listei Jurisdictiilor Participante, respectiv a listei Jurisdictiilor care fac obiectul raportarii;
- se instituie in sarcina Institutiilor Financiare Raportoare a obligatiei de pastrare a tuturor inregistrarilor obtinute prin aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare, precum si a oricaror probe pe care s-au bazat in vederea conformarii cu prevederile stabilite in Anexa 1 si Anexa 2, pentru o perioada de 10 ani de la data raportarii informatiilor;
- se instituie in sarcina Institutiilor Financiare Raportoare obligatia de a furniza, la cererea organului fiscal central, in cadrul termenului de pastrare, informatii si documente referitoare la masurile, precum si la orice probe pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si pentru conformarea cu normele prevazute de Legea nr. 233/2015 privind ratificarea Acordului dintre Romania si Statele Unite ale Americii pentru imbunatatirea conformarii fiscale internationale si pentru implementarea FATCA;
- se stabileste ca ANAF nu va lua in considerare orice demers sau o serie de demersuri efectuate de o Institutie Financiara Raportoare ce au ca principal scop neconformarea cu procedurile de diligenta si de raportare stabilite prin ordonanta de urgenta;
- se stabileste in sarcina ANAF, obligatia de a emite si publica pe pagina de internet proprie a unui ghid prin care sa detalieze aspecte referitoare la modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 233/2015 , a articolului 62 din Codul de procedura fiscala, precum si a anexelor nr. 1 si 2, cu luarea in considerare a comentariilor la standardul comun de raportare, publicate de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si a altor clarificari aduse de autoritatile fiscale americane in ceea ce priveste Legea nr. 233/2015. Modificarea articolului 71 din Codul de procedura fiscala:
- se prevede ca ANAF va colabora cu celelalte state terte in baza instrumentelor juridice de drept international, nu doar in baza conventiilor, astfel incat sa fie cuprins orice acord sau conventie incheiate cu un stat tert;
- se stabileste cu claritate care sunt tipurile de schimb de informatii pe care ANAF le poate face cu statele terte in baza instrumentelor juridice de drept international, mai exact, informatiile se transmit, dupa caz, automat, spontan sau la cererea autoritatii solicitante;
Modificarea articolului 291 din Codul de procedura fiscala:
- in vederea stabilirii claritatii textului de lege, la alineatul (3) a fost inlocuita trimiterea la Romania cu termenul ”autoritatea competenta din Romania” astfel sa se inteleaga in mod clar cui ii revine obligatia de a informa Comisia Europeana cu privire la categoriile de venituri si de capital despre care exista date disponibile in vederea realizarii schimbului de informatii; - in vederea pastrarii uniformitatii textului de lege in tot cuprinsul Codului de procedura fiscala, la alineatul (4) sintagma ”norme de raportare si de diligenta fiscala” a fost inlocuita cu sintagma ”proceduri de raportare si de diligenta fiscala”;
Modificarea articolului 294 din Codul de procedura fiscala:
- din cadrul alineatului (2) a fost eliminata sintagma ”In masura in care acest lucru este permis potrivit legislatiei din Romania” deoarece nu ofera claritate textului de lege tinand seama de faptul ca tocmai Codul de procedura fiscala este actul normativ in baza caruia se stabileste sfera de aplicare si conditiile de realizare a cooperarii administrative prin prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative a functionarilor din alte state membre;
Modificarea articolului 336 din Codul de procedura fiscala:
- in cadrul alineatelor (1) si (2) au fost introduse noi contraventii si s-a stabilit cuantumul sanctiunilor referitoare la:
1. neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea incorecta ori incompleta de catre Institutiile Financiare Raportoare a informatiilor prevazute la art. 62 alin. (1) - (3) si art. 291 alin. (4);
2. neaplicarea de catre Institutiile Financiare Raportoare a procedurilor de diligenta fiscala, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2 la Codul de procedura fiscala sau a procedurilor de conformare prevazute de Legea nr. 233/2015 privind ratificarea Acordului dintre Romania si Statele Unite ale Americii pentru imbunatatirea conformarii fiscale internationale si pentru implementarea FATCA;
3. nepastrarea de catre entitatile raportoare a tuturor inregistrarilor obtinute prin aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2 la Codul de procedura fiscala, precum si a oricaror probe pe care s-au bazat in vederea conformarii cu prevederile stabilite in anexele nr. 1 si 2 la Codul de procedura fiscala pentru o perioada de 10 ani de la data raportarii informatiilor;
4. obligatia Institutiilor Financiare Raportoare de a furniza, la solicitarea ANAF, informatii si documente referitoare la masurile si probele pe care s-au bazat pentru conformarea cu procedurile de diligenta si de raportare prevazute anexele 1 si 2 din Codul de procedura fiscala.
In ceea ce priveste modificarea anexelor nr. 1 si 2 din Codul de procedura fiscala, acestea au fost completate cu Comentariile asupra Modelului de acord intre autoritatile competente si cu cele ale Standardului Comun de Raportoare, elaborate de OCDE, astfel incat normele nationale sa fie conforme cu prevederile DAC2 si SCR.
De asemenea, includerea comentariilor in anexe are ca scop preluarea in legislatia nationala a recomandarilor formulate de expertii FM cu privire la implementarea standardului, precum si transpunerea completa si corecta a DAC2.
In acest sens, prevederile din cadrul anexelor sunt mai detaliate, astfel incat entitatile raportoare sa poata aplica in mod eficient procedurile de raportare si de diligenta fiscala fara a se crea sarcini administrative mari si fara a fi create situatii juridice incerte. Prin intermediul ordonantei de urgenta este abrogat OMFP nr. 1939/2016 deoarece prevederile referitoare la procedurile de diligenta si de raportare privind SCR au fost preluate in integralitate in Codul de procedura fiscala si in anexele nr. 1 si 2.
In ceea ce priveste normele ce aveau in vedere procedurile de diligenta si de raportare pentru FACTA, acestea se regasesc in Legea nr. 233/2015.
De asemenea, prin intermediul ordonantei de urgenta au fost stabilite sanctiuni si pentru cazurile de neconformare cu prevederile Legii nr.233/2015.
OUG 120/2022: textul actului normativ
Articolul I
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Articolul 62 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Articolul 62
Obligatia institutiilor financiare raportoare de a furniza informatii privind conturile financiare ale contribuabililor nerezidenti
(1) In scopul realizarii schimbului de informatii in temeiul instrumentelor juridice de drept international la care Romania este parte si pentru imbunatatirea conformarii fiscale, institutiile financiare raportoare au obligatia sa raporteze anual A.N.A.F. informatii referitoare la conturile financiare.
(2) Dispozitiile art. 291 alin. (4), cu exceptia normei de trimitere la prevederile art. 291 alin. (6) lit. b), se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbului de informatii prevazut la alin. (1).
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul schimbului de informatii cu privire la contribuabilii nerezidenti, efectuat in temeiul Acordului dintre Romania si Statele Unite ale Americii pentru imbunatatirea conformarii fiscale internationale si pentru implementarea FATCA, semnat la Bucuresti la 28 mai 2015, ratificat prin Legea nr. 233/2015, denumit in continuare Acordul FATCA, institutiile financiare raportoare raporteaza informatiile si aplica procedurile de conformare prevazute de acest acord.
(4) Prin ordin al presedintelui A.N.A.F. se aproba formularul utilizat de institutiile financiare raportoare in vederea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1), respectiv a obligatiei prevazute la art. 291 alin. (4).
(5) Prin ordin al presedintelui A.N.A.F. se elaboreaza proceduri administrative pentru verificarea respectarii de catre institutiile financiare raportoare a procedurilor de raportare si de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2 si a procedurilor de conformare prevazute in anexa I la Acordul FATCA, precum si proceduri administrative pentru a monitoriza institutiile financiare raportoare in cazul in care sunt raportate conturi nedocumentate.
(6) Prin ordin al presedintelui A.N.A.F. se elaboreaza proceduri administrative pentru a se asigura ca institutiile financiare nonraportoare si, respectiv, conturile excluse, astfel cum sunt definite in anexele nr. 1 si 2, precum si in Acordul FATCA, prezinta, in continuare, un risc scazut de a fi utilizate pentru evaziune fiscala.
(7) Raportarea informatiilor prevazute la alin. (1), inclusiv a celor prevazute la art. 291 alin. (4), se face pana la data de 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informatiile aferente anului calendaristic precedent.
(8) A.N.A.F. stabileste si publica intr-o sectiune dedicata pe pagina de internet proprie lista jurisdictiilor participante, respectiv lista jurisdictiilor care fac obiectul raportarii, conform definitiilor prevazute in anexa nr. 1
(9) Informatiile prevazute la alin. (1) obtinute de organul fiscal din cadrul A.N.A.F. se utilizeaza de catre acesta doar in scopul prevazut la alin. (1) si cu respectarea dispozitiilor art. 11.
(10) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1) si (11), fiecare institutie financiara raportoare informeaza fiecare persoana care face obiectul raportarii cu privire la faptul ca informatiile care o vizeaza, prevazute la alin. (1), sunt prelucrate in conformitate cu prevederile prezentei legi si ale Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificarile ulterioare, in timp util, dar nu mai tarziu de momentul deschiderii contului.
(11) Institutiile financiare raportoare au obligatia de a pastra in format electronic si/sau letric toate inregistrarile obtinute prin aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si a oricaror probe pe care s-au bazat in vederea conformarii cu prevederile stabilite in anexele nr. 1 si 2 pentru o perioada de 10 ani de la implinirea termenului prevazut la alin. (7). Dispozitiile prezentului alineat se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarilor obtinute in temeiul Acordului FATCA.
(12) Institutiile financiare raportoare care intra sub incidenta prezentului articol, art. 291 alin. (4) si a Acordului FATCA, furnizeaza la cererea A.N.A.F., in cadrul termenului de pastrare, prevazut la alin. (11), informatii si documente referitoare la:
a) masurile pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si pentru conformarea cu normele prevazute de Acordul FATCA;
b) orice dovezi pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligenta si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si pentru conformarea cu normele prevazute de Acordul FATCA.
(13) In vederea indeplinirii obligatiei de raportare de catre institutiile financiare raportoare, A.N.A.F. nu ia in considerare un demers sau o serie de demersuri care, avand in vedere toate faptele si circumstantele relevante, au drept scop principal evitarea obligatiilor si procedurilor prevazute de prezentul articol, art. 291 alin. (4), anexele nr. 1 si 2, precum si de Acordul FATCA.
(14) A.N.A.F. emite si publica pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliaza aspectele referitoare la Acordul FATCA, la prezentul articol si la anexele nr. 1 si 2, cu luarea in considerare a comentariilor la standardul comun de raportare publicate de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si a altor clarificari aduse de autoritatile fiscale americane in ceea ce priveste Acordul FATCA.
(15) Dispozitiile art. 286 lit. i) pct. 3 referitoare la orice termen scris cu initiala majuscula se aplica in mod corespunzator inclusiv prevederilor prezentului articol.
2. Articolul 71 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Articolul 71
Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice
(1) In temeiul instrumentelor juridice de drept international, A.N.A.F. colaboreaza cu autoritatile fiscale din alte state.
(2) In absenta unui instrument juridic de drept international in vigoare, A.N.A.F. poate accepta sau poate solicita colaborarea cu alte autoritati fiscale pe baza de reciprocitate.
(3) In calitatea sa de reprezentant autorizat al Ministerului Finantelor, A.N.A.F. este autoritatea competenta din Romania pentru exercitarea tuturor drepturilor si indeplinirea tuturor obligatiilor cu privire la schimbul de informatii in scopuri fiscale in relatia cu statele cu care Romania s-a angajat printr-un instrument juridic de drept international, altele decat statele membre ale Uniunii Europene.
(4) Informatiile se transmit, dupa caz, automat, spontan sau la cererea autoritatii solicitante din statele cu care Romania s-a angajat printr-un instrument juridic de drept international, altele decat statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevazute la art. 290, art. 291 alin. (6) lit. b), art. 291^1, 291^3 si 293 pentru transmiterea informatiilor se aplica si pentru schimbul de informatii prevazut de prezentul articol, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic de drept international sunt prevazute alte termene.
(5) Informatiile obtinute de A.N.A.F. in conformitate cu prezentul articol sunt utilizate doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice ale organului fiscal central, cu respectarea regulilor prevazute de instrumentul juridic de drept international in temeiul caruia sunt obtinute si cu respectarea prevederilor art. 11.
(6) Toate schimburile de informatii efectuate in temeiul prezentului articol se realizeaza cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificarile ulterioare.
3. La articolul 291, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
(3) Autoritatea competenta din Romania poate notifica autoritatii competente a oricarui alt stat membru faptul ca nu doreste sa primeasca informatii referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri si de capital prevazute la alin. (1), informand Comisia Europeana in acest sens. In cazul in care autoritatea competenta din Romania nu informeaza Comisia Europeana despre oricare dintre categoriile de venituri si de capital, prevazute la alin. (1), cu privire la care detine informatii disponibile, atunci Romania poate fi considerata drept stat care nu doreste sa primeasca informatii potrivit alin. (1).
(4) Institutiile financiare raportoare sunt obligate sa aplice procedurile de raportare si de diligenta fiscala incluse in anexele nr. 1 si 2. In temeiul procedurilor de raportare si de diligenta fiscala aplicabile, prevazute in anexele nr. 1 si 2, autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, in termenul prevazut la alin. (6) lit. b), urmatoarele informatii aferente perioadelor impozabile care incep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportarii:
a) numele, adresa, numarul (numerele) de identificare fiscala (NIF), precum si data si locul nasterii (in cazul unei persoane fizice) ale fiecarei persoane care face obiectul raportarii si care este titular de cont al contului respectiv si, in cazul unei entitati care este titular de cont si care, dupa aplicarea procedurilor de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2, este identificata ca avand una sau mai multe persoane care exercita controlul si care este o persoana care face obiectul raportarii, numele, adresa si NIF ale entitatii, precum si numele, adresa, NIF si data si locul nasterii fiecarei persoane care face obiectul raportarii;
b) numarul de cont (sau echivalentul sau functional in absenta unui numar de cont);
c) numele si numarul de identificare, daca este cazul, al institutiei financiare raportoare;
d) soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de rascumparare in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, la sfarsitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate sau, in cazul in care contul a fost inchis in cursul anului sau al perioadei respective, inchiderea contului;
e) in cazul oricarui cont de custodie:
(i) cuantumul brut total al dobanzilor, cuantumul brut total al dividendelor si cuantumul brut total al altor venituri generate in legatura cu activele detinute in cont, in fiecare caz platite sau creditate in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont, in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
(ii) incasarile brute totale din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare a actionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;
f) in cazul oricarui cont de depozit, cuantumul brut total al dobanzilor platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
g) in cazul oricarui alt cont decat cele prevazute la lit. e) sau f), cuantumul brut total platit sau creditat titularului de cont in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare este debitoare, inclusiv suma agregata a oricaror rascumparari platite titularului de cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate. In scopul schimbului de informatii in temeiul prezentului alineat, in absenta unor dispozitii contrare prevazute la prezentul alineat sau in anexele nr. 1 si 2, cuantumul si descrierea platilor efectuate in legatura cu un cont care face obiectul raportarii se stabilesc in conformitate cu legislatia nationala a statului membru care comunica informatiile. Primul si al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate fata de alin. (1) lit. c) sau fata de orice alt instrument juridic al Uniunii Europene, in masura in care schimbul de informatii in cauza ar intra sub incidenta alin. (1) lit. c) sau a oricarui alt instrument juridic al Uniunii Europene.
4. La articolul 294, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(2) Acordul mentionat la alin. (1) poate prevedea ca, atunci cand functionarii autoritatii solicitante din alt stat membru sunt prezenti in timpul anchetelor administrative, acestia pot intervieva diverse persoane si pot examina diverse registre. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta masurile de control luate de functionarii autoritatii solicitante din alt stat membru este tratat de catre autoritatea solicitata din Romania drept un refuz impotriva propriilor sai functionari.
5. La articolul 336 alineatul (1), litera t) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
t) neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea incorecta ori incompleta de catre institutiile financiare raportoare a informatiilor prevazute la art. 62 alin. (1)-(3) si art. 291 alin. (4);
6. La articolul 336 alineatul (1), dupa litera t) se introduc trei noi litere, literele t^1)-t^3), cu urmatorul cuprins:
t^1) neaplicarea de catre institutiile financiare raportoare a procedurilor de diligenta fiscala, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2 sau a procedurilor de conformare prevazute in anexa I la Acordul FATCA, dupa caz;
t^2) nerespectarea de catre institutiile financiare raportoare a obligatiei prevazute la art. 62 alin. (11);
t^3) nerespectarea de catre institutiile financiare raportoare a obligatiei prevazute la art. 62 alin. (12);
7. La articolul 336 alineatul (2), litera d) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
d) cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. a), b) si i)-m);
8. La articolul 336 alineatul (2), dupa litera k) se introduc patru noi litere, literele k^1)-k^4), cu urmatorul cuprins:
k^1) cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportarii, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t);
k^2) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportarii, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t^1);
k^3) cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t^2);
k^4) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportarii, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t^3);
9. Articolul 339 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Articolul 339
Dispozitii aplicabile
(1) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicarea sanctiunii amenzii pentru contraventiile prevazute in prezentul titlu se prescrie in termen de 5 ani de la data savarsirii faptei.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
10. Anexele nr. 1 si 2 se modifica si se inlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 la prezenta ordonanta de urgenta.
Articolul II
(1) Reglementarile emise in aplicarea prevederilor art. 62 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv si cu cele aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prevederilor din prezenta ordonanta de urgenta, in masura in care nu contravin prevederilor acesteia.
(2) Prevederile art. I, pct. 5, 6, 7 si 8 intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala prevazut la art. 62 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv si cu cele aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se aproba in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(4) Ghidul prevazut la art. 62 alin. (14) din Legea nr. 207/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv si cu cele aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se emite si se publica in termen de 150 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Articolul III
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.939/2016 privind stabilirea institutiilor financiare care au obligatia de declarare, categoriile de informatii privind identificarea contribuabililor, precum si informatiile de natura financiara referitoare la conturile deschise si/sau inchise de acestia la institutiile financiare, institutiile financiare nonraportoare din Romania si conturile excluse de la obligatia de declarare, regulile de conformare aplicabile de catre aceste institutii in vederea identificarii conturilor raportabile de catre acestea, precum si procedura de declarare a acestor informatii si a normelor si procedurilor administrative menite sa asigure punerea in aplicare si respectarea procedurilor de raportare si diligenta fiscala prevazute in instrumentele juridice de drept international la care Romania s-a angajat, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 648 din 24 august 2016.
*
Prezenta ordonanta de urgenta transpune art. 1 pct. 2 lit. (a) si lit. (b), precum si sectiunea IX din anexa I din Directiva 2014/107 UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE in ceea ce priveste schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 359 din 16 decembrie 2014.
Anexa nr. 1
(Anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015)
PROCEDURI
de raportare si de diligenta fiscala pentru schimbul de informatii referitoare la conturile financiare
Sectiunea I Proceduri generale de raportare
A. Sub rezerva dispozitiilor subsectiunilor C-E ale prezentei sectiuni, fiecare institutie financiara raportoare trebuie sa raporteze autoritatii competente din Romania urmatoarele informatii cu privire la fiecare cont care face obiectul raportarii al respectivelor institutii financiare raportoare:
1. In cazul unei persoane fizice care este o persoana care face obiectul raportarii si care este titular de cont al respectivului cont: numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta, numarul/numerele de identificare fiscala si data si locul nasterii.
In cazul unei entitati care este titular de cont si o persoana care face obiectul raportarii: denumirea, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala.
In cazul unei entitati care este titular de cont si care, dupa aplicarea procedurilor de diligenta fiscala in conformitate cu sectiunile V, VI si VII este identificata ca avand una sau mai multe persoane care exercita controlul si care sunt persoane care fac obiectul raportarii: numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala ale entitatii, precum si numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala si data si locul nasterii a fiecarei persoane care face obiectul raportarii;
2. numarul de cont sau echivalentul sau functional in absenta unui numar de cont;
3. numele si numarul de identificare, daca este cazul, al institutiei financiare raportoare;
4. soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de rascumparare in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, valabil/a la sfarsitul anului calendaristic relevant sau la sfarsitul altei perioade de raportare adecvate sau inchiderea contului in cazul in care contul a fost inchis in cursul anului calendaristic relevant;
5. in cazul oricarui cont de custodie:
a) cuantumul brut total al dobanzilor, cuantumul brut total al dividendelor si cuantumul brut total al altor venituri generate in legatura cu activele detinute in cont, in fiecare caz platite sau creditate in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate; si
b) incasarile brute totale din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, in legatura cu care institutia financiara raportoare a actionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;
6. in cazul oricarui cont de depozit, cuantumul brut total al dobanzilor platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate; si
7. in cazul oricarui cont care nu este descris la pct. 5 sau la pct. 6, cuantumul brut total platit sau creditat titularului de cont in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare este debitoare sau datoare sa il plateasca, inclusiv cuantumul agregat al oricaror rambursari platite titularului de cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate.
B. Informatiile trebuie raportate in moneda in care este exprimat contul, iar informatiile raportate trebuie sa identifice moneda in care este exprimata fiecare suma. In cazul unui cont exprimat in mai multe monede, institutia financiara raportoare poate alege sa raporteze informatiile intr-o moneda in care este exprimat contul si este obligata sa identifice moneda in care este raportat contul.
Daca soldul sau valoarea unui cont financiar sau orice alta suma este exprimata intr-o moneda diferita de moneda utilizata de catre Romania, in scopul stabilirii pragurilor si al limitelor, institutiile financiare raportoare din Romania trebuie sa calculeze soldul sau valoarea prin aplicarea cursului zilnic de referinta, valabil in ultima zi a anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvata pentru care contul respectiv este raportat, pentru a transforma soldul sau valoarea in moneda echivalenta.
C. Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A, cu privire la fiecare cont care face obiectul raportarii care este un cont preexistent:
1. Nu este obligatorie raportarea numarului/numerelor de identificare fiscala sau a datei nasterii in cazul in care:
a) acestea nu figureaza in registrele institutiei financiare raportoare; si
b) nu exista o alta cerinta care sa impuna respectivei institutii financiare raportoare sa colecteze aceste informatii in temeiul normelor legale in vigoare.
2. In situatia in care institutia financiara raportoare nu detine numarul/numerele de identificare fiscala sau data nasterii ale titularului de cont preexistent in evidentele sale si nu este obligata sa obtina aceste informatii in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene, institutia financiara raportoare are obligatia sa depuna eforturi rezonabile pentru a obtine numarul/numerele de identificare fiscala si data nasterii in ceea ce priveste conturile preexistente pana la sfarsitul celui de al doilea an calendaristic care urmeaza anului in care respectivele conturi preexistente au fost identificate drept conturi care fac obiectul raportarii.
3. In situatia prevazuta la pct. 1 lit. b), numarul/numerele de identificare fiscala sau data nasterii trebuie sa fie raportate daca:
a) acestea figureaza in evidentele institutiei financiare raportoare; sau
b) acestea nu figureaza in evidentele institutiei financiare raportoare, dar sunt colectate de catre institutia financiara raportoare in alt mod sau in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene.
4. Termenul „evidentele“ institutiei financiare raportoare include dosarul principal al clientului si informatiile disponibile in format electronic.
5. Termenul „dosar principal al clientului“ include dosarele institutiei financiare raportoare care contin informatiile despre titularul contului, precum informatiile utilizate pentru contactarea titularilor de cont sau pentru aplicarea masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului.
6. Prin „eforturi rezonabile“ se intelege incercarile reale de a obtine numarul/numerele de identificare fiscala si data nasterii titularului de cont care face obiectul raportarii. Astfel de eforturi rezonabile trebuie facute cel putin o data pe an pana la termenul prevazut la art. 62 alin. (7). Eforturile rezonabile pot fi continuate si dupa acest termen.
D. Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A, nu exista obligatia raportarii numarului/numerelor de identificare fiscala pentru titularul conturilor noi si pentru titularul conturilor preexistente in cazul in care:
1. nu este emis de catre jurisdictia care face obiectul raportarii sau de alta jurisdictie de rezidenta;
2. nu este impusa obtinerea acestor informatii in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene;
3. numarul/numerele de identificare fiscala este/sunt considerat(e) a nu fi emis(e) de jurisdictia de rezidenta daca:
a) jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta nu emite un numar/numere de identificare fiscala si niciun echivalent functional in absenta acestuia; sau
b) jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta nu a emis un numar/numere de identificare fiscala pentru o anumita persoana fizica sau entitate;
4. in cazul in care jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta incepe sa emita numar/numere de identificare fiscala in general sau pentru anumite persoane care fac obiectul raportarii, exceptiile prevazute la pct. 1-3 nu se mai aplica si institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze numarul/numerele de identificare fiscala al/ale persoanei care face obiectul raportarii daca obtine o declaratie pe propria raspundere care contine numarul/numerele de identificare fiscala sau obtine aceasta informatie in alt mod.
E. Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A:
1. Nu exista obligatia raportarii locului nasterii in ceea ce priveste conturile preexistente si conturile noi, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare este obligata, in orice mod, sa obtina si sa raporteze aceasta informatie in temeiul normelor legale in vigoare; si
b) informatia este disponibila si poate fi cautata in evidenta electronica pastrata de institutia financiara raportoare.
2. Termenul „informatii/date din evidenta sa electronica“ se refera la informatiile pe care o institutie financiara raportoare le pastreaza in dosarele sale de raportare in scopuri fiscale in dosarele principale ale clientilor sau in alte asemenea dosare, care sunt stocate sub forma unei baze de date electronice asupra carora se ruleaza cereri in limbaje de programare (de exemplu: Structured Query Language etc.).
Sectiunea II Proceduri generale de diligenta fiscala
A. Un cont este considerat drept cont care face obiectul raportarii incepand de la data la care este identificat ca atare in conformitate cu procedurile de diligenta fiscala prevazute in sectiunile II-VII.
Cu exceptia cazului in care se prevede altfel, informatiile cu privire la un cont care face obiectul raportarii trebuie raportate anual, in anul calendaristic urmator anului la care se refera informatiile. Din momentul in care un cont este considerat un cont care face obiectul raportarii, acesta isi mentine aceasta functie pana la data la care inceteaza a mai fi un cont care face obiectul raportarii, chiar daca soldul sau valoarea contului este egala cu zero sau este negativa sau nu exista nicio suma platita sau creditata in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont.
Atunci cand un cont este identificat ca fiind un cont care face obiectul raportarii, in functie de situatia acestuia la sfarsitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, informatiile in legatura cu acest cont trebuie raportate ca si cand ar fi fost un cont care face obiectul raportarii pe tot parcursul anului calendaristic sau al alte perioade de raportare adecvate in care a fost identificat ca atare.
Cand un cont care face obiectul raportarii este inchis, informatiile raportate cu privire la acel cont trebuie sa acopere perioada in care acesta a fost deschis.
B. Soldul sau valoarea unui cont se stabileste ca fiind cel/cea valabil/valabila in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare.
In cazul in care soldul sau pragul valorii urmeaza sa se stabileasca in ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea in cauza trebuie stabilit(a) in ultima zi a perioadei de raportare care se incheie cu sau in anul calendaristic respectiv.
C. Institutiile financiare raportoare pot sa utilizeze prestatori de servicii, in scopul indeplinirii obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala.
In situatia prevazuta la primul paragraf, responsabilitatea pentru respectivele obligatii revine in continuare institutiilor financiare raportoare, inclusiv pentru obligatiile lor cu privire la respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor), cu modificarile ulterioare, ale Legii nr. 190/2018 privind masuri de punere in aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE, cu modificarile ulterioare, Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 363/2018 privind protectia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre autoritatile competente in scopul prevenirii, descoperirii, cercetarii, urmaririi penale si combaterii infractiunilor sau al executarii pedepselor, masurilor educative si de siguranta, precum si privind libera circulatie a acestor date.
D. Institutiile financiare raportoare pot aplica urmatoarele proceduri in ceea ce priveste conformarea cu procedurile generale de diligenta fiscala.
1. Institutiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile noi in cazul conturilor preexistente. Procedurile specifice conturilor preexistente trebuie aplicate in continuare.
2. Institutiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile cu valoare mare in cazul conturilor cu valoare mai mica.
3. Institutiile financiare raportoare pot aplica prevederile pct. 1 si 2 in legatura cu toate conturile preexistente relevante sau separat, in legatura cu orice grup clar identificat de astfel de conturi, in functie de domeniul de activitate sau de locatia unde conturile sunt mentinute, cum ar fi linia de activitate sau locul unde este mentinut contul.
4. O institutie financiara raportoare poate aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile noi fara a renunta la aplicarea exceptiilor care se aplica conturilor preexistente, precum cele de la subsectiunea C din sectiunea I, subsectiunea A din sectiunea III si de la subsectiunea A din sectiunea V. De asemenea, in concordanta cu subsectiunea B din sectiunea III, raportarea unei singure adrese de rezidenta pentru un cont de persoana fizica preexistent este suficienta pentru conformarea cu procedurile de raportare din sectiunea I.
Sectiunea III Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de persoana fizica preexistente
A. Urmatoarele proceduri de diligenta fiscala se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de persoana fizica preexistente.
1. Institutia financiara raportoare nu trebuie sa verifice, sa identifice sau sa raporteze conturile de persoana fizica preexistente ce reprezinta contracte de asigurare cu valoare de rascumparare si contracte de renta viagera, cu conditia ca institutiei financiare raportoare sa ii fie strict interzis prin lege sa vanda astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii.
2. In cazul in care legea nu interzice direct institutiei financiare raportoare sa vanda contracte de asigurare sau de renta viagera, dar ii impune indeplinirea unor conditii prealabile posibilitatii de a vinde astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii, precum obtinerea unei autorizatii si inregistrarea contractelor, institutia financiara raportoare care nu a indeplinit aceste conditii, conform normelor legale in vigoare, este considerata drept institutie careia „legea ii interzice strict“ sa vanda astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii.
B. Conturi cu valoare mai mica. In cazul conturilor cu valoare mai mica se aplica urmatoarele proceduri.
1. institutiile financiare raportoare aplica:
a) testul adresei de rezidenta prevazut la pct. 2-11 sau cautarea in evidenta electronica prevazuta la pct. 12-20;
b) cautarea in evidenta electronica prevazuta la pct. 12-20.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa aplice testul adresei de rezidenta, aceasta trebuie sa aplice testul cu privire la fiecare cont cu valoare mai mica.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa nu aplice testul adresei de rezidenta sau una sau mai multe cerinte ale testului nu sunt indeplinite, atunci trebuie sa efectueze cautarea in evidenta electronica cu privire la respectivul cont cu valoare mai mica.
2. Testul adresei de rezidenta. Pentru a stabili daca titularul de cont persoana fizica este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare poate considera titularul de cont persoana fizica ca avand rezidenta fiscala in jurisdictia in care este situata adresa, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare detine in evidentele sale adresa de rezidenta pentru titularul de cont persoana fizica;
b) acea adresa de rezidenta este actuala; si
c) acea adresa de rezidenta se bazeaza pe documente justificative.
3. O casuta postala poate sa fie considerata in general o adresa de rezidenta daca face parte dintr-o adresa care cuprinde, de exemplu, o strada, un numar de apartament sau camera, sau un drum de tara si identifica in mod clar astfel rezidenta actuala a titularului de cont.
4. Adresa de rezidenta este considerata a fi „actuala“ in cazul in care este adresa de rezidenta cea mai recenta care a fost inregistrata de catre institutia financiara raportoare cu privire la titularul de cont persoana fizica. Cu toate acestea, adresa de rezidenta nu este considerata a fi „actuala“ daca a fost folosita pentru corespondenta, iar aceasta a fost returnata cu mentiunea „adresa necunoscuta din alt motiv decat o eroare“. O adresa de rezidenta asociata cu un cont care este inactiv este considerata „actuala“ pe durata inactivitatii.
Un cont, altul decat un contract de renta viagera, este „un cont inactiv“ daca:
a) titularul de cont nu a realizat nicio tranzactie in legatura cu acel cont sau cu orice alt cont detinut de titularul de cont la institutia financiara raportoare in ultimii trei ani;
b) titularul de cont nu a comunicat cu institutia financiara raportoare la care este deschis respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare in ultimii sase ani; si
c) in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare, institutia financiara raportoare nu a comunicat cu titularul de cont care detine respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare in ultimii sase ani.
In mod alternativ, un cont, altul decat un contract de renta viagera, poate de asemenea fi considerat un „cont inactiv“ in temeiul normelor legale in vigoare sau normelor sau procedurilor de operare obisnuite ale institutiei financiare raportoare care sunt aplicate in mod consecvent pentru toate conturile pastrate de respectiva institutie, cu conditia ca aceste norme legale, regulamente sau proceduri sa contina prevederi substantial similare celor din paragraful anterior.
Un cont inceteaza sa mai fie considerat drept un cont inactiv atunci cand:
(i) titularul de cont initiaza o tranzactie cu privire la contul respectiv sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare;
(ii titularul de cont comunica cu institutia financiara raportoare care pastreaza un astfel de cont cu privire la acesta sau la orice alt cont detinut de titularul de cont la institutia financiara raportoare; sau
(iii) contul inceteaza sa mai fie considerat drept un cont inactiv in temeiul normelor legale in vigoare sau in temeiul procedurilor de operare obisnuite ale institutiei financiare raportoare.
5. In ceea ce priveste cerinta de la pct. 2 lit. c), aceasta se considera a fi indeplinita in urmatoarele situatii:
a) politicile si procedurile institutiei financiare raportoare asigura ca adresa de rezidenta actuala din registrele sale este aceeasi adresa sau in acelasi stat cu cea din documentele justificative; sau
b) politicile si procedurile institutiei financiare raportoare asigura ca in cazul in care detine documente justificative emise de o autoritate publica, dar aceste documente justificative nu contin adresa de rezidenta recenta sau nu contin nicio adresa, adresa de rezidenta actuala din registrele Institutiei financiare raportoare este aceeasi adresa sau in aceeasi jurisdictie cu cea din documentele recente emise de o autoritate publica sau de o companie de utilitati sau dintr-o declaratie a titularului contului de persoana fizica preexistent, data sub sanctiunea falsului in declaratii;
c) politicile si procedurile sale asigura ca jurisdictia mentionata in adresa de rezidenta corespunde jurisdictiei care a emis documentele justificative emise de autoritatea publica.
6. Cu titlu de exemplu pot fi considerate documente justificative cartea de identitate, certificatul de rezidenta fiscala, pasaportul, permisul de conducere auto sau orice alt document emis de catre o autoritate publica.
Documentele acceptabile emise de o autoritate publica includ, spre exemplu, notificari oficiale sau decizii ale unei administratii fiscale. Documentele acceptabile emise de companiile de utilitati se refera la utilitatile unei anumite proprietati si includ factura pentru apa, electricitate, telefon fix, gaze sau combustibil.
7. In cazul in care adresa de rezidenta nu poate fi confirmata prin documentele justificative sau se doreste confirmarea acestei adrese, institutiile financiare raportoare pot solicita o declaratie pe propria raspundere titularului contului de persoana fizica preexistent, sub sanctiunea falsului in declaratii.
8. Declaratia titularului contului de persoana fizica preexistent data sub sanctiunea falsului in declaratii este valabila doar daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare a trebuit sa obtina aceasta declaratie pentru mai multi ani la rand, conform normelor legale in vigoare;
b) contine adresa de rezidenta a titularului contului de persoana fizica preexistent; si
c) este datata si semnata de titularul contului de persoana fizica preexistent.
In aceste situatii, procedurile speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplica de asemenea si documentelor pe care institutia financiara raportoare se bazeaza.
9. Institutiile financiare raportoare au obligatia sa depuna eforturi rezonabile si sa isi contacteze clientii pentru a obtine documente justificative cu privire la conturile preexistente ce fac obiectul raportarii pentru care nu au fost aplicate masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului la momentul deschiderii unor astfel de conturi.
10. In situatia in care exista conturi deschise anterior introducerii in legislatia nationala a masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, iar institutia financiara raportoare nu a verificat documentele justificative de la momentul inregistrarii titularului contului de persoana fizica preexistent, cerinta reglementata la pct. 2 lit. c) se considera a fi indeplinita si daca procedurile si politicile institutiei financiare raportoare asigura faptul ca adresa de rezidenta actuala din evidentele sale se afla in aceeasi jurisdictie:
a) ca si cea unde se afla adresa din cel mai recent document obtinut de institutia financiara raportoare, de exemplu, factura de utilitati, contract de inchiriere spatiu sau declaratia titularului contului de persoana fizica, sub sanctiunea falsului in declaratii; si
b) ca si cea raportata de catre institutia financiara raportoare in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent in temeiul altor cerinte de raportare in scop fiscal aplicabile, daca exista.
11. In vederea indeplinirii cerintei de la pct. 2 lit. c), in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare, institutia financiara raportoare se poate baza pe adresa de rezidenta actuala din registrele sale pana la momentul la care:
a) intervine o modificare a circumstantelor care determina institutia financiara raportoare sa cunoasca sau sa aiba motive sa cunoasca ca acea adresa de rezidenta este incorecta ori nu mai este de incredere; sau
b) intervine plata totala sau partiala sau scadenta contractului de asigurare cu valoare de rascumparare. Plata sau scadenta unui astfel de contract constituie modificarea circumstantelor si determina aplicarea procedurilor reglementate la pct. 1 din anexa nr. 2.
12. Cautarea in evidenta electronica. In cazul in care o institutie financiara raportoare nu se bazeaza pe o adresa actuala de rezidenta a titularului de cont persoana fizica pe baza unor documente justificative, astfel cum este prevazut la pct. 2, institutia financiara raportoare trebuie sa examineze datele accesibile in evidenta electronica cu privire la urmatoarele indicii, aplicand dispozitiile de la pct. 14-19:
a) identificarea titularului de cont drept rezident al unei jurisdictii care face obiectul raportarii;
b) adresa de corespondenta sau de rezidenta actuala, inclusiv o casuta postala, dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
c) unul sau mai multe numere de telefon dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si niciun numar de telefon in Romania;
d) instructiunile permanente, altele decat cele privind un cont de depozit, de a transfera fonduri intr-un cont administrat intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
e) o imputernicire sau o delegare de semnatura valabila, acordata unei persoane cu adresa intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
f) o adresa purtand mentiunea „post-restant“ sau „in atentia“ intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in cazul in care institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent.
13. Indiciul prevazut la pct. 12 lit. b) este indeplinit daca informatiile accesibile pentru cautarea electronica contin o referire la titularul contului de persoana fizica preexistent ca avand rezidenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii.
In cazul in care institutia financiara raportoare a inregistrat doua sau mai multe adrese de corespondenta sau de rezidenta in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent si una dintre aceste adrese este cea a unui furnizor de servicii al acestuia, institutia financiara raportoare nu trebuie sa considere adresa furnizorului de servicii ca indiciu privind rezidenta titularului contului de persoana fizica preexistent. Numarul/Numerele de telefon dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii sunt considerate indicii in sensul pct. 12 lit. c) numai atunci cand este/sunt numar/numere de telefon „actual“/„actuale“ dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii. Un numar/numere de telefon este/sunt considerat/e a fi „actual“/„actuale“ daca este/sunt ultimul numar/ultimele numere inregistrat/e de Institutia Financiara Raportoare in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent. In cazul in care institutia financiara raportoare a inregistrat doua sau mai multe numere de telefon in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent si unul dintre aceste numere de telefon este al unuia dintre prestatorii de servicii ai titularului contului de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare nu trebuie sa considere numarul de telefon al furnizorului de servicii drept un indiciu privind rezidenta titularului contului de persoana fizica preexistent.
Termenul „instructiuni permanente de a transfera fonduri“ in sensul pct. 12 lit. d) se refera la instructiunile de plati curente furnizate de titularul contului de persoana fizica preexistent sau de un reprezentant al acestuia, care raman in vigoare fara instructiuni suplimentare din partea titularului contului de persoana fizica preexistent.
Indiciile prevazute la pct. 12 lit. f) se refera la adresele purtand mentiunea „post-restant“ sau „in atentia“ intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in cazul in care institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent. Mentiunea „post-restant“ este o instructiune curenta a titularului contului de persoana fizica preexistent sau a unui reprezentant al acestuia, de a pastra corespondenta pana la modificarea unei astfel de instructiuni. In cazul in care exista o astfel de instructiune si institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent, indiciul este realizat. Instructiunea de a trimite toata corespondenta „electronic“ nu este o mentiune „post-restant“. In cazul in care institutia financiara raportoare detine o adresa „in atentia“ intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent, indiciul este realizat.
14. In cazul in care nu se descopera in urma cautarii electronice niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12, nu se impune nicio masura suplimentara pana in momentul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca fie la asocierea unuia sau mai multor indicii cu contul de persoana fizica preexistent, fie la transformarea contului intr-un cont cu valoare mare.
15. In cazul in care oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a)-e) este descoperit in evidenta sa electronica sau in cazul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare trebuie sa considere titularul contului de persoana fizica preexistent drept rezident fiscal in fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 si, cu privire la respectivul cont, se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
16. In cazul modificarii circumstantelor, institutia financiara raportoare poate considera titularul contului de persoana fizica preexistent ca avand aceeasi situatie ca cea anterioara modificarii circumstantelor pana cel mai tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori in 90 de zile calendaristice de la data la care indiciul a fost descoperit ca urmare a modificarii circumstantelor.
17. In cazul in care o adresa purtand mentiunea „post-restant“ sau „in atentia“ este descoperita in urma cautarii electronice si nicio alta adresa si niciunul dintre celelalte indicii enumerate la pct. 12 lit. a)-e) nu sunt identificate cu privire la titularul contului de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare trebuie, in ordinea cea mai adecvata circumstantelor, sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie prevazut la pct. 2, subsectiunea C din prezenta sectiune sau sa incerce sa obtina din partea titularului contului de persoana fizica preexistent o declaratie pe propria raspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale respectivului titular de cont de persoana fizica preexistent. In cazul in care in urma cautarii in dosar nu se constata niciun indiciu, iar incercarea de a obtine declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative nu da rezultate, institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze contul autoritatii competente din Romania drept cont nedocumentat.
18. In momentul in care institutia financiara raportoare stabileste ca un cont cu valoare mai mica este un cont nedocumentat, institutia financiara raportoare nu trebuie sa aplice din nou procedura prevazuta la pct. 17 aceluiasi cont cu valoare mai mica in anii urmatori, pana cand nu intervine o modificare a circumstantelor care sa aiba ca rezultat unul sau mai multe indicii asociate cu respectivul cont sau transformarea contului intr-un cont cu valoare mare. Institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze contul cu valoare mai mica drept un cont nedocumentat pana acest cont inceteaza sa mai fie un cont nedocumentat.
19. Prevederile acestui punct reprezinta o procedura de clarificare in urma identificarii unor indicii in temeiul pct. 12.
Sub rezerva identificarii unor indicii in temeiul pct. 12, institutia financiara raportoare nu este obligata sa considere un titular de cont drept rezident al unei jurisdictii care face obiectul raportarii in cazul in care:
a) informatiile referitoare la titularul contului de persoana fizica preexistent contin o adresa de corespondenta sau de rezidenta actuala in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii, unul sau mai multe numere de telefon in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii si niciun numar de telefon in Romania sau instructiuni permanente cu privire la conturi financiare, altele decat conturile de depozit, de a transfera fonduri intr-un cont administrat intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, iar institutia financiara raportoare obtine sau a examinat anterior si pastreaza evidenta urmatoarelor informatii:
(i) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent privind jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta care nu include/includ jurisdictia/jurisdictiile care face/fac obiectul raportarii; si
(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii.
b) informatiile referitoare la titularul contului de persoana fizica preexistent contin o imputernicire sau o delegare de semnatura valabila, acordata unei persoane cu adresa in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii, iar institutia financiara raportoare obtine sau a examinat anterior si pastreaza evidenta urmatoarelor informatii:
(i) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent privind jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta care nu include/includ jurisdictia/jurisdictiile care face/fac obiectul raportarii; sau
(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii.
O declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent sau documentele justificative care au fost examinate anterior pot fi luate in considerare in scopurile procedurii de clarificare, cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare afla ca declaratia pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
20. Declaratia pe propria raspundere care este parte din procedura de clarificare nu trebuie sa contina o confirmare expresa ca titularul contului de persoana fizica preexistent nu este rezident intr-o anumita jurisdictie care face obiectul raportarii, daca titularul contului de persoana fizica preexistent confirma faptul ca aceasta contine toate jurisdictiile sale de rezidenta, cum ar fi, spre exemplu, faptul ca informatiile despre jurisdictiile de rezidenta ale titularului contului de persoana fizica preexistent sunt corecte si complete. Documentele justificative sunt suficiente pentru a stabili statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii, daca documentele justificative:
a) confirma ca titularul contului de persoana fizica preexistent este rezident intr-o alta jurisdictie decat cea care face obiectul raportarii;
b) contin o adresa de rezidenta actuala in afara jurisdictiei respective care face obiectul raportarii; sau
c) sunt emise de o autoritate publica a unei jurisdictii, alta decat jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii.
C. Proceduri de examinare aprofundata pentru conturile cu valoare mare. Pentru conturile cu valoare mare se aplica urmatoarele proceduri de examinare aprofundata.
1. Cautarea in evidenta electronica. Examinarea datelor accesibile pentru cautarea in evidenta electronica trebuie efectuata pentru toate conturile cu valoare mare, iar institutia financiara raportoare trebuie sa examineze datele accesibile pentru cautarea in evidenta electronica cu privire la oricare dintre indiciile descrise la pct. 12 al subsectiunii B.
2. Cautarea in registrul pe suport hartie. In cazul in care baza de date accesibila pentru cautare electronica a institutiei financiare raportoare include domenii destinate tuturor informatiilor prevazute la pct. 3 si toate informatiile respective, nu este necesara cautarea suplimentara in registrul pe suport hartie.
In cazul in care evidenta electronica a institutiei financiare raportoare nu cuprinde toate informatiile prevazute la pct. 3, atunci aceasta este obligata sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie doar cu privire la informatiile de la pct. 3 ce nu sunt disponibile electronic.
In cazul in care evidenta electronica nu cuprinde toate informatiile respective, atunci, in ceea ce priveste conturile cu valoare mare, institutia financiara raportoare trebuie sa examineze registrul pe suport hartie. In masura in care informatiile respective nu sunt cuprinse in registrul pe suport hartie institutia financiara raportoare trebuie sa examineze urmatoarele documente asociate contului si obtinute de aceasta in cursul ultimilor 5 ani pentru oricare dintre indiciile prevazute la pct. 12 al subsectiunii B:
a) cele mai recente documente justificative colectate cu privire la contul respectiv;
b) cel mai recent contract sau cea mai recenta documentatie cu privire la deschiderea contului;
c) cea mai recenta documentatie obtinuta de institutia financiara raportoare in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei prevazute de legislatia specifica prevenirii si combaterii spalarii banilor si finantarii terorismului sau in alte scopuri de reglementare;
d) orice formulare de imputernicire sau de delegare de semnatura valabile; si
e) orice instructiuni permanente in vigoare, altele decat cele referitoare la un cont de depozit, de a transfera fonduri.
3. O institutie financiara raportoare nu este obligata sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie prevazut la pct. 2, in masura in care informatiile disponibile in evidenta electronica a institutiei financiare raportoare includ:
a) statutul titularului contului de persoana fizica preexistent in ceea ce priveste rezidenta;
b) adresa de rezidenta si adresa de corespondenta ale titularului contului de persoana fizica preexistent, aflate in prezent la dosarul institutiei financiare raportoare;
c) numarul/numerele de telefon al/ale titularului de cont de persoana fizica preexistent, aflat/aflate in prezent la dosarul institutiei financiare raportoare, daca este cazul;
d) in cazul conturilor financiare, altele decat conturile de depozit, daca exista instructiuni permanente pentru a transfera fonduri din respectivul cont intr-un alt cont, inclusiv un cont aflat la o alta sucursala a institutiei financiare raportoare sau la o alta institutie financiara;
e) daca exista in prezent o mentiune „post-restant“ sau „in atentia“ pentru titularul de cont de persoana fizica preexistent; si
f) daca exista orice imputernicire sau delegare de semnatura pentru contul respectiv.
4. Consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii in scopul obtinerii de informatii concrete. In afara de cautarea in evidenta electronica si in registrul pe suport hartie prevazute la pct. 1 si 2, institutia financiara raportoare trebuie sa considere drept cont care face obiectul raportarii orice cont cu valoare mare incredintat unui responsabil pentru relatii cu clientii, inclusiv orice conturi financiare agregate respectivului cont cu valoare mare, in cazul in care responsabilul pentru relatii cu clientii detine informatii concrete conform carora titularul contului de persoana fizica preexistent este o persoana care face obiectul raportarii. In vederea indeplinirii acestei obligatii, institutia financiara raportoare desemneaza o persoana/persoane responsabila/responsabile pentru relatii cu clientii doar in acest scop in legatura cu contul care are un sold sau o valoare agregata de mai mult de 1.000.000 USD, avand in vedere agregarea conturilor si regulile de conversie a monedei prevazute la subsectiunea C din sectiunea VII.
5. Efectele identificarii unor indicii:
a) Daca, in urma examinarii aprofundate a conturilor cu valoare mare, prevazuta la punctele anterioare, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12 al subsectiunii B, iar contul nu este identificat ca fiind detinut de o persoana care face obiectul raportarii, astfel cum e descris la pct. 4, atunci nu sunt necesare actiuni suplimentare pana in momentul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.
b) In cazul in care, in urma examinarii aprofundate a conturilor cu valoare mare, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a)-e) din subsectiunea B sau in cazul in care intervine ulterior o modificare a circumstantelor care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii in fiecare jurisdictie pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B si, cu privire la respectivul cont, se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
Indiciul identificat cu ocazia procedurii de examinare (de exemplu: cautarea in registrul pe suport hartie sau consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii) nu poate fi folosit pentru a clarifica un indiciu identificat cu ocazia altei proceduri de examinare (de exemplu: cautarea in evidenta electronica).
c) In cazul in care, in urma examinarii aprofundate, este descoperita o adresa purtand mentiunea „post-restant“ sau „in atentia“ si pentru titularul contului de persoana fizica preexistent nu sunt identificate nicio alta adresa si niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsectiunea B pct. 12 lit. a)-e), institutia financiara raportoare trebuie sa obtina din partea titularului contului de persoana fizica preexistent respectiv o declaratie pe propria raspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale respectivului titular de cont. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate obtine declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative respective, aceasta trebuie sa raporteze contul autoritatii competente din Romania drept cont nedocumentat.
6. In cazul in care un cont de persoana fizica preexistent nu este un cont cu valoare mare la data de 31 decembrie 2015, dar devine un cont cu valoare mare incepand cu ultima zi a anului calendaristic urmator, institutia financiara raportoare trebuie sa finalizeze procedurile de examinare aprofundata cu privire la respectivul cont in anul calendaristic urmator anului in care contul devine un cont cu valoare mare. Daca, pe baza acestei examinari, respectivul cont este identificat drept cont care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare are obligatia de a raporta, anual, informatiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul in care acesta este identificat drept cont care face obiectul raportarii si pentru anii urmatori, cu exceptia cazului in care titularul contului de persoana fizica preexistent inceteaza sa mai fie o persoana care face obiectul raportarii.
7. Atunci cand institutia financiara raportoare aplica procedurile de examinare aprofundata pentru un cont cu valoare mare, institutia financiara raportoare nu este obligata sa aplice din nou respectivele proceduri, in afara de consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii prevazuta la pct. 4, cu privire la acelasi cont cu valoare mare in orice an ulterior, cu exceptia cazului in care contul este nedocumentat, caz in care institutia financiara raportoare ar trebui sa aplice din nou, anual, respectivele proceduri, pana in momentul in care respectivul cont inceteaza sa mai fie nedocumentat.
8. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor privind un cont cu valoare mare care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii, prevazute la pct. 12 al subsectiunii B, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii in legatura cu fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B si cu privire la respectivul cont se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
9. Institutia financiara raportoare trebuie sa puna in aplicare proceduri prin care sa se asigure ca un responsabil pentru relatii cu clientii identifica orice modificare a circumstantelor referitoare la un cont. De exemplu, in cazul in care responsabilului pentru relatii cu clientii i se comunica faptul ca titularul de cont are o noua adresa de corespondenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare are obligatia de a considera noua adresa drept o modificare a circumstantelor si, in cazul in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B, este obligata sa obtina documentele adecvate din partea titularului contului de persoana fizica preexistent.
D. Examinarea conturilor de persoana fizica cu valoare mare preexistente trebuie finalizata pana la 31 decembrie 2016. Examinarea conturilor de persoana fizica cu valoare mai mica preexistente trebuie finalizata pana la 31 decembrie 2017.
E. Orice cont de persoana fizica preexistent, care a fost identificat drept cont ce face obiectul raportarii in temeiul prezentei sectiuni, trebuie considerat drept cont care face obiectul raportarii in toti anii urmatori, cu exceptia cazului in care titularul contului de persoana fizica preexistent inceteaza sa mai fie o persoana care face obiectul raportarii.
Sectiunea IV Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de persoana fizica noi
A. Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de persoana fizica noi.
1. In ceea ce priveste conturile de persoana fizica noi, in momentul deschiderii contului, institutia financiara raportoare trebuie:
a) sa obtina o declaratie pe propria raspundere, care poate face parte din documentatia de deschidere a contului, care permite institutiei financiare raportoare sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou; si
b) sa confirme caracterul rezonabil al respectivei declaratii pe propria raspundere pe baza informatiilor obtinute de institutia financiara raportoare in legatura cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului.
B. In cazul in care prin declaratia pe propria raspundere se stabileste ca titularul contului de persoana fizica nou este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii.
1. Declaratia pe propria raspundere trebuie sa permita stabilirea rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou.
2. Declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou este declaratia care furnizeaza statutul acestuia si orice alta informatie care poate sa fie solicitata in mod rezonabil de catre institutia financiara raportoare pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, de exemplu, daca titularul contului de persoana fizica nou are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii.
3. Cu privire la conturile de persoana fizica noi, declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre acesta, este datata cel mai tarziu cu data primirii si contine urmatoarele date despre titularul contului de persoana fizica nou:
a) numele si prenumele;
b) adresa de rezidenta/domiciliu;
c) jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta pentru scopuri fiscale;
d) numarul/numerele de identificare fiscala cu privire la fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii; si
e) data nasterii.
Declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa cuprinda informatiile despre titularul contului de persoana fizica nou, cu exceptia jurisdictiilor in care isi are rezidentele fiscale, in afara de cele care exista deja in registrele acesteia.
4. Daca titularul contului de persoana fizica nou este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, declaratia pe propria raspundere trebuie sa includa:
a) numarul/numerele de identificare fiscala al/ale titularului contului de persoana fizica nou pentru fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii, sub rezerva pct. 1 din subsectiunea D din sectiunea I; si
b) data nasterii.
5. Declaratia pe propria raspundere poate sa fie furnizata in orice modalitate si sub orice forma (de exemplu, electronic, in format pdf. sau sub forma unui document scanat). Daca declaratia pe propria raspundere este furnizata electronic, sistemul electronic trebuie sa asigure faptul ca informatiile primite sunt informatiile trimise si trebuie sa documenteze toate sesiunile de acces ale utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reinnoirea sau modificarea declaratiei pe propria raspundere. In plus, designul si functionarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie sa asigure faptul ca persoana care acceseaza sistemul si furnizeaza declaratia pe propria raspundere este persoana mentionata in aceasta si trebuie sa fie capabila sa furnizeze, la cerere, o copie pe suport hartie a tuturor declaratiilor pe propria raspundere furnizate electronic.
6. Declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou poate fi semnata (sau confirmata in alt mod) de un reprezentant legal, imputernicit, curator, tutore sau in orice alta calitate legala a acestuia. Institutia financiara raportoare obtine si verifica informatiile si documentele corespunzatoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura si limitele reprezentarii.
C.
1. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de persoana fizica nou in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere initiala este incorecta sau nu mai este de incredere, institutia financiara raportoare nu se poate baza pe declaratia pe propria raspundere initiala. In acest caz, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina:
a) fie o declaratie pe propria raspundere valabila, care sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou;
b) fie o explicatie rezonabila si documente aferente (daca este cazul) care sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere initiala. Institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicatii si a documentelor aferente.
2. Institutia financiara raportoare trebuie sa detina procedurile necesare prin care sa se asigure ca orice modificare, care reprezinta o modificare a circumstantelor, este identificata de institutia financiara raportoare.
3. Institutia financiara raportoare trebuie sa notifice orice persoana care furnizeaza o declaratie pe propria raspundere asupra obligatiei acestei persoane de a instiinta institutia financiara raportoare asupra oricarei modificari de circumstante.
4. O modificare a circumstantelor inceteaza valabilitatea declaratiei pe propria raspundere cu privire la informatiile care nu mai sunt corecte sau nu mai sunt de incredere, pana cand respectivele informatii sunt actualizate.
5. Declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea la data la care institutia financiara raportoare care detine declaratia cunoaste sau are motive sa cunoasca ca circumstantele s-au schimbat. Institutia financiara raportoare poate sa decida sa considere ca o persoana are acelasi statut pe care l-a avut inainte de modificarea circumstantelor pana la expirarea a 90 de zile calendaristice de la data la care declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea ca urmare a modificarii circumstantelor, pana la data la care valabilitatea declaratiei este confirmata sau pana la data la care se obtine o noua declaratie.
6. Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou fara sa fie obligata sa examineze posibilele modificari de circumstante care pot afecta valabilitatea declaratiei, in afara de situatia in care se afla in posesia unor documente care o pot face sa cunoasca sau sa aiba motive sa cunoasca faptul ca aceste circumstante s-au schimbat.
7. Daca institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o confirmare a valabilitatii declaratiei initiale sau o declaratie valabila in termenul de 90 de zile calendaristice de la data la care declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea ca urmare a modificarii circumstantelor, institutia financiara raportoare trebuie sa considere titularul contului de persoana fizica nou ca fiind rezident al jurisdictiei in care acesta a declarat ca este rezident in declaratia initiala si in jurisdictia in care acesta ar putea fi rezident ca urmare a modificarii circumstantelor.
8. Institutia financiara raportoare poate sa retina declaratia pe propria raspundere in original, in copie certificata sau copie simpla (inclusiv microfisa, document scanat electronic sau alte metode similare de stocare electronica), conform procedurilor interne proprii.
9. Orice document care este stocat electronic trebuie sa fie disponibil pe suport hartie, la cerere.
10. Institutia financiara raportoare poate sa considere o declaratie pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou ca fiind valabila, chiar daca acea declaratie contine o eroare neimportanta, daca institutia financiara raportoare detine suficiente documente la dosar pentru a acoperi informatiile lipsa din declaratia pe propria raspundere.
11. Institutia financiara raportoare poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere furnizata de client fie pentru toate conturile, fie pentru fiecare cont in parte, in scopul indeplinirii procedurilor speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII. Cu toate acestea, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe declaratia pe propria raspundere furnizata de un client pentru un alt cont daca ambele conturi sunt considerate un singur cont in scopul indeplinirii procedurilor speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII.
12. Institutiile financiare raportoare pot sa utilizeze prestatori de servicii in scopul indeplinirii obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala. Institutia financiara raportoare poate sa foloseasca documentele obtinute de prestatorii de servicii pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, iar obligatiile de raportare si de diligenta fiscala raman in sarcina institutiei financiare raportoare.
13. Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele colectate de un agent, inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investitii al institutiei financiare raportoare.
14. Institutia financiara raportoare care obtine un cont de la un predecesor sau cedent in cazul unei fuziuni sau absorbtii de conturi cu titlu oneros trebuie sa se bazeze in general pe documentele valabile, inclusiv pe o declaratie pe propria raspundere valabila, sau pe copii de pe aceste documente valabile obtinute de predecesor sau cesionar.
15. Institutia financiara raportoare care obtine un cont printr-o fuziune sau absorbtie de conturi cu titlu oneros de la o alta institutie financiara raportoare care a finalizat toate procedurile de diligenta fiscala prevazute la sectiunile II-VII cu privire la conturile cesionate trebuie sa se bazeze, in general, pe documentatia de stabilire a statutului titularului contului de persoana fizica nou apartinand predecesorului sau cesionarului pana la momentul in care cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere initiala este incorecta sau a intervenit o modificare a circumstantelor, potrivit pct. 1 din anexa nr. 2.
16. La deschiderea contului, odata ce institutia financiara raportoare a obtinut declaratia pe propria raspundere care ii permite sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou, trebuie sa confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declaratii, pe baza unor informatii obtinute la deschiderea contului, inclusiv orice documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, acestea reprezentand „testul de rezonabilitate“.
17. Caracterul rezonabil al declaratiei pe propria raspundere este confirmat daca pe parcursul procedurilor de deschidere de cont si cu ocazia examinarii informatiilor obtinute la momentul deschiderii contului, inclusiv orice documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, institutia financiara raportoare nu cunoaste sau nu are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere este incorecta sau nu este de incredere.
18. In cazul unei declaratii pe propria raspundere care nu trece testul de rezonabilitate, institutia financiara raportoare face demersuri ca, pe parcursul procedurilor de deschidere de cont, sa obtina o declaratie pe propria raspundere valabila sau o explicatie rezonabila si documentele aferente, daca este cazul, care sa confirme caracterul rezonabil al declaratiei pe propria raspundere, situatie in care trebuie sa pastreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicatii si a documentelor aferente.
Sectiunea V Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de entitate preexistente
Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de entitate preexistente.
A. Conturi de entitate care nu fac obiectul obligatiei de examinare, identificare sau raportare. Cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare decide altfel, fie cu privire la toate conturile de entitate preexistente, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un cont de entitate preexistent cu un sold agregat sau o valoare agregata a contului care nu depaseste, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul in lei a 250.000 USD nu face obiectul obligatiei de examinare, identificare sau raportare drept un cont care face obiectul raportarii, pana in momentul in care soldul agregat sau valoarea agregata a contului depaseste cuantumul respectiv in ultima zi din orice an calendaristic ulterior.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa nu aplice exceptia prevazuta in paragraful anterior, atunci toate conturile de entitate preexistente trebuie examinate in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D.
B. Conturi de entitate care fac obiectul examinarii. Conturile de entitate preexistente care trebuie examinate in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D sunt:
a) un cont de entitate preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste echivalentul in lei a 250.000 USD la data de 31 decembrie 2015; si
b) un cont de entitate preexistent care nu depaseste echivalentul in lei a 250.000 USD, la data de 31 decembrie 2015, dar cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste acest cuantum in ultima zi din orice an calendaristic ulterior.
C. Conturi de entitate care fac obiectul obligatiei de raportare. In ceea ce priveste conturile de entitate preexistente prevazute la subsectiunea B, sunt considerate drept conturi care fac obiectul raportarii numai:
a) conturile care sunt detinute de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii; sau
b) conturile care sunt detinute de una sau mai multe entitati care sunt ENF (entitate nonfinanciara) pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Un cont de entitate preexistent detinut de o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii trebuie considerat un cont care face obiectul raportarii, chiar daca entitatea insasi nu este o persoana care face obiectul raportarii sau niciuna dintre persoanele care exercita controlul asupra ENF pasiva nu este rezidenta a aceluiasi stat ca si ENF pasiva.
D. Proceduri de examinare pentru identificarea conturilor de entitate care fac obiectul obligatiei de raportare. Pentru conturile de entitate preexistente prevazute la subsectiunea B, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice procedurile de examinare, prevazute la pct. 1 si la pct. 6, pentru a stabili daca contul este detinut de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii sau de una sau mai multe entitati care sunt ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
1. Sa stabileasca daca entitatea este o persoana care face obiectul raportarii, dupa cum urmeaza:
a) sa examineze informatiile pastrate in scopuri de reglementare sau de relatii cu clientii, inclusiv informatii colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, pentru a stabili daca informatiile indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii. In acest scop, informatiile care indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii includ:
(i) un loc de inregistrare ori de constituire intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii; sau
(ii) o adresa intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii; sau
(iii) o adresa a unuia sau mai multor fiduciari ai fiduciei/trustului, dupa caz, intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in masura in care aceasta informatie este disponibila.
Cu toate acestea, existenta unui sediu permanent, inclusiv o adresa a unui sediu permanent sau o sucursala, intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii nu indica in sine rezidenta in scopul raportarii.
b) Daca informatiile indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care aceasta obtine o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau stabileste, in mod rezonabil, pe baza informatiilor aflate in posesia sa sau care sunt disponibile public, ca titularul contului de entitate preexistent nu este o persoana care face obiectul raportarii.
2. Informatiile „disponibile public“ includ informatiile publicate de catre o autoritate publica dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, cum ar fi informatiile publicate sub forma de lista care contine numele si numerele de identificare ale institutiilor financiare, informatiile dintr-un registru disponibil public, informatiile raportate pe o piata reglementata, orice clasificare accesibila public in legatura cu titularul contului de entitate preexistent stabilita pe baza codurilor standardizate ale activitatilor economice. In acest scop, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze o consemnare a tipului de informatie examinata si data la care acea informatie a fost examinata.
3. Declaratia pe propria raspundere este declaratia data de titularul contului de entitate preexistent care furnizeaza statutul acestuia si orice alta informatie care poate sa fie solicitata in mod rezonabil de institutia financiara raportoare pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, cum ar fi, daca titularul contului de entitate preexistent are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii sau daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva.
4. Declaratia pe propria raspundere este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre reprezentantul legal, imputernicitul, curatorul, tutorele sau in orice alta calitate legala al titularului contului de entitate preexistent, este datata cel mai tarziu in ziua primirii si contine informatiile despre titularul contului de entitate preexistent referitoare la:
a) nume;
b) adresa;
c) rezidenta fiscala/rezidentele fiscale; si
d) numarul/numerele de identificare fiscala din fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii.
Declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa includa informatiile despre titularul contului de entitate preexistent, cu exceptia rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale, in masura in care acestea sunt deja disponibile in registrele sale. Institutia financiara raportoare obtine si verifica informatiile si documentele corespunzatoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura si limitele reprezentarii.
5. O declaratie pe propria raspundere cu privire la conturile preexistente ale entitatii poate, de asemenea, sa contina statutul titularului contului de entitate preexistent. In acest caz, statutul acestuia poate sa fie unul dintre urmatoarele:
a) institutie financiara:
(i) entitate de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17, subsectiunea A din sectiunea VIII;
(ii) alta institutie financiara.
b) ENF:
(i) societate care este pe o piata reglementata sau un afiliat al unei societati care este pe o piata reglementata;
(ii) entitate guvernamentala;
(iii) organizatie internationala;
(iv) ENF activa, alta decat cea prevazuta la pct. (i)-(iii) de mai sus;
(v) ENF pasiva, in afara de entitatea de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17, subsectiunea A din sectiunea VIII.
6. Sa stabileasca daca entitatea este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Cu privire la titularul contului de entitate preexistent, inclusiv o entitate care este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. In cazul in care oricare dintre persoanele care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportarii, chiar daca persoana care exercita controlul este rezidenta in aceeasi jurisdictie ca ENF pasiva. In cursul stabilirii acestor elemente, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte urmatoarele orientari in ordinea cea mai adecvata a circumstantelor:
a) sa stabileasca daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva. In scopul de a stabili daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent pentru a stabili statutul acestuia, cu exceptia cazului in care exista informatii aflate in posesia sa sau disponibile public, pe baza carora poate stabili in mod rezonabil ca titularul contului de entitate preexistent este o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta; sau
b) sa stabileasca persoanele care exercita controlul asupra titularului contului de entitate preexistent. In scopul stabilirii persoanelor care exercita controlul asupra titularului contului de entitate preexistent, institutia financiara raportoare se poate baza pe informatiile colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului;
c) sa stabileasca daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii. Pentru a stabili daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare se poate baza pe:
(i) informatii colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, in cazul contului de entitate preexistent detinut de una sau mai multe ENF cu un sold sau o valoare agregata care nu depaseste echivalentul in lei a 1.000.000 USD; sau
(ii) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau a persoanei care exercita controlul, care poate fi furnizata in aceeasi declaratie a titularului contului de entitate preexistent privind statutul sau, referitoare la jurisdictia/jurisdictiile in care persoana care exercita controlul are rezidenta fiscala.
7. Declaratia pe propria raspundere este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre persoana care exercita controlul sau de catre reprezentantul legal, imputernicitul, curatorul, tutorele sau in orice alta calitate legala al titularului contului de entitate preexistent sau al persoanei care exercita controlul, este datata cel mai tarziu in ziua primirii si contine urmatoarele informatii despre fiecare persoana care exercita controlul:
a) nume;
b) adresa;
c) rezidenta fiscala/rezidentele fiscale;
d) numarul/numerele de identificare fiscala cu privire la fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii; si
e) data nasterii.
8. Cerintele pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi, prevazute la pct. 3-6 subsectiunea B si la pct. 4-9 subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de entitate preexistente.
Cerintele privind procedura de remediere a erorilor din declaratiile pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi si cerinta de a obtine declaratii pe propria raspundere pentru fiecare cont in parte si documentele colectate de alte persoane, prevazute la pct. 10-14 de la subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru declaratiile referitoare la conturile de entitate preexistente.
9. Daca exista cerinta obtinerii unei declaratii pe propria raspundere si aceasta nu este obtinuta in legatura cu o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive, institutia financiara raportoare trebuie sa se bazeze pe indiciile prevazute la pct. 12 de la subsectiunea B din sectiunea III, pe care le detine in evidentele sale pentru persoanele care exercita controlul, pentru a determina daca sunt persoane care fac obiectul raportarii.
10. Daca institutia financiara raportoare nu are niciunul dintre aceste indicii in evidentele sale, atunci nu se impune nicio actiune suplimentara pana cand nu intervine o modificare a circumstantelor care sa aiba ca rezultat unul sau mai multe indicii cu privire la persoana care exercita controlul si care are legatura cu respectivul cont.
E. Calendarul punerii in aplicare a examinarii si procedurile suplimentare aplicabile conturilor de entitate preexistente
1. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul in lei a 250.000 USD trebuie finalizata pana la data de 31 decembrie 2017.
2. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregata a contului care nu depaseste la data de 31 decembrie 2015 echivalentul in lei a 250.000 USD, dar depaseste cuantumul respectiv la data de 31 decembrie a unui an ulterior, trebuie finalizata in anul calendaristic urmator anului in care soldul sau valoarea agregata a contului depaseste acest cuantum.
3. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de entitate preexistent in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau alte documente asociate cu un cont sunt incorecte sau nu sunt de incredere, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca din nou statutul contului in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D din prezenta sectiune. Procedurile speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplica, de asemenea, si oricarei alte documentatii pe care se bazeaza procedurile prevazute la subsectiunea D.
4. Institutia financiara raportoare trebuie sa aplice urmatoarele proceduri cel tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate sau cel tarziu in 90 de zile calendaristice de la descoperirea modificarii circumstantelor cu privire la contul de entitate preexistent:
a) pentru a determina daca titularul contului de entitate preexistent este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina fie o declaratie pe propria raspundere, fie documente care sa dovedeasca valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale. De asemenea, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze noua declaratie pe propria raspundere sau documentele noi in copie certificata sau copie simpla, conform procedurilor interne proprii. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere noua sau sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale, trebuie sa trateze titularul contului de entitate preexistent ca fiind rezident al jurisdictiei care face obiectul raportarii in care titularul contului de entitate preexistent a declarat ca este rezident in declaratia initiala, dar si in jurisdictia care face obiectul raportarii in care titularul contului de entitate preexistent ar putea fi rezident ca urmare a modificarii circumstantelor;
b) pentru a determina daca titularul contului de entitate preexistent este o institutie financiara, o ENF activa sau o ENF pasiva, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina documente suplimentare sau o declaratie pe propria raspundere pentru a stabili statutul titularului contului de entitate preexistent drept o ENF activa sau o institutie financiara. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina documentele suplimentare sau declaratia pe propria raspundere, trebuie sa trateze titularul contului de entitate preexistent drept ENF pasiva;
c) pentru a determina daca persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina fie o declaratie pe propria raspundere noua, fie documente care sa dovedeasca valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale. De asemenea, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze noua declaratie pe propria raspundere sau documentele noi, in copie certificata sau copie simpla, conform procedurilor interne proprii. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere noua sau sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale, aceasta trebuie sa se bazeze pe indiciile descrise la pct. 12 subsectiunea B din sectiunea III pe care le detine in registrele sale pentru o astfel de persoana care exercita controlul pentru a determina daca este o persoana care face obiectul raportarii.
Sectiunea VI Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de entitate noi
Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de entitate noi.
Pentru conturile de entitate noi, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice urmatoarele proceduri de examinare, prevazute la pct. 1 si pct. 2, pentru a stabili daca contul este detinut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportarii sau de ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii:
1. sa stabileasca daca entitatea este o persoana care face obiectul raportarii, sens in care institutia financiara trebuie:
a) sa obtina o declaratie pe propria raspundere, care poate face parte din documentatia de deschidere a contului, care permite institutiei financiare raportoare sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de entitate nou si sa confirme caracterul rezonabil al respectivei declaratii pe propria raspundere pe baza informatiilor obtinute de institutia financiara raportoare in legatura cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului. In cazul in care entitatea certifica faptul ca nu are rezidenta fiscala, institutia financiara raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al entitatii pentru a stabili rezidenta titularului contului de entitate nou;
b) sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii daca declaratia pe propria raspundere indica faptul ca titularul contului de entitate nou este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care aceasta stabileste in mod rezonabil, pe baza informatiilor aflate in posesia sa sau care sunt disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsectiunea D din sectiunea V, ca titularul contului de entitate nou nu este o persoana care face obiectul raportarii in legatura cu respectiva jurisdictie care face obiectul raportarii;
2. sa stabileasca daca entitatea este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. Cu privire la titularul contului de entitate nou, inclusiv o entitate care este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca daca titularul contului de entitate nou este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. In cazul in care oricare dintre persoanele care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportarii. In cursul stabilirii acestor elemente, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte orientarile de la lit. a)-c) in ordinea cea mai adecvata circumstantelor:
a) sa stabileasca daca titularul contului de entitate nou este o ENF pasiva. In acest scop, institutia financiara raportoare trebuie sa se bazeze pe o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate nou pentru a stabili statutul acestuia, cu exceptia cazului in care exista informatii aflate in posesia sa sau disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsectiunea D din sectiunea V, pe baza carora poate stabili in mod rezonabil ca titularul contului de entitate nou este o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate determina statutul titularului contului de entitate nou ca fiind o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta, atunci institutia financiara raportoare trebuie sa il considere pe acesta drept o ENF pasiva;
b) sa stabileasca persoanele care exercita controlul asupra titularului contului de entitate nou. In acest scop, institutia financiara raportoare se poate baza pe informatiile colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului;
c) sa stabileasca daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii. In acest scop, institutia financiara raportoare se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate nou sau a respectivei persoane care exercita controlul, in conformitate cu prevederile de la lit. c), pct. 6, subsectiunea D din sectiunea V;
3. pentru a stabili daca un cont de entitate nou este detinut de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa urmeze procedurile de examinare de la pct. 1 in ordinea cea mai adecvata circumstantelor. In cazul in care un cont de entitate nou este detinut de mai multe entitati, iar oricare dintre aceste entitati este o persoana care face obiectul raportarii atunci contul trebuie tratat drept cont care face obiectul raportarii;
4. prevederile referitoare la declaratia pe propria raspundere aplicabile conturilor de entitate preexistente prevazute la sectiunea V, subsectiunea D, pct. 3 sunt aplicabile si declaratiilor pe propria raspundere prevazute de aceasta sectiune.
De asemenea, institutia financiara raportoare in cadrul procedurii de deschidere a unui cont se poate baza pe declaratia pe propria raspundere furnizata de un client pentru un alt cont al sau, astfel cum este prevazut la pct. 11, subsectiunea C din sectiunea IV;
5. la deschiderea contului, odata ce institutia financiara raportoare a obtinut declaratia pe propria raspundere care ii permite sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale ale titularului de cont, institutia financiara raportoare trebuie sa confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declaratii in conformitate cu prevederile de la pct. 16-18, subsectiunea C din sectiunea IV;
6. declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa includa informatiile despre titularul contului de entitate nou, cu exceptia rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale, in masura in care acestea sunt deja in registrele sale;
7. cerintele pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi, prevazute la pct. 3-6, subsectiunea B si la pct. 4-9, subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de entitate noi.
Cerintele privind procedura de remediere a erorilor din declaratiile pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi si cerinta de a obtine declaratii pe propria raspundere pentru fiecare cont in parte si documentele colectate de alte persoane, prevazute la pct. 10-14 de la subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru declaratiile referitoare la conturile de entitate noi;
8. in cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de entitate nou in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau alte documente asociate contului sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca din nou statutul contului in conformitate cu procedurile prevazute la pct. 3 si pct. 4, subsectiunea E de la sectiunea V.
Sectiunea VII Proceduri speciale de diligenta fiscala
Prezenta sectiune contine proceduri speciale de diligenta fiscala pe care institutiile financiare raportoare trebuie sa le aplice in plus fata de procedurile generale de diligenta fiscala prevazute in sectiunea II si fata de oricare alte proceduri specifice de diligenta fiscala aplicabile conturilor pastrate de acestea. Aceste proceduri reprezinta masurile de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere si documentelor justificative, o procedura de diligenta fiscala alternativa pentru contractele de asigurare cu valoare de rascumparare si pentru contractele cu renta viagera detinute de beneficiarii persoane fizice si, pentru agregarea conturilor, si normele de conversie a monedei.
A. Utilizarea declaratiilor pe propria raspundere si a documentelor justificative. Prezenta subsectiune contine masurile de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere si documentelor justificative.
1. Institutia financiara raportoare nu se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere sau pe documente justificative in cazul in care institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
2. Institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere daca detine date cu privire la faptele sau afirmatiile dintr-o declaratie pe propria raspundere sau din alte documente, inclusiv informatiile detinute de responsabilul pentru relatia cu clientii, daca este cazul, care sunt de natura sa determine institutia financiara raportoare sa nu mai considere de incredere informatiile primite. Institutia financiara raportoare nu se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere a titularului de cont, daca declaratia sau documentele justificative sunt incorecte sau contrazic declaratia persoanei care face obiectul raportarii cu privire la statutul acesteia.
3. Masuri de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere:
a) institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca o declaratie pe propria raspundere furnizata de o persoana este incorecta sau nu mai este de incredere daca:
(i) declaratia este incompleta cu privire la oricare dintre elementele declaratiei pe propria raspundere care sunt relevante pentru afirmatiile facute de persoana respectiva;
(ii) declaratia contine orice informatii contradictorii cu afirmatiile persoanei respective; sau
(iii) institutia financiara raportoare detine informatii aferente altui cont care difera de afirmatiile persoanei respective.
b) institutia financiara raportoare care recurge la un furnizor de servicii pentru examinarea si pastrarea declaratiilor pe propria raspundere este considerata a cunoaste sau a avea motive sa cunoasca faptele cunoscute de furnizorul de servicii.
4. Masuri de incredere aplicabile documentelor justificative:
a) institutia financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative furnizate de o persoana daca documentele justificative nu stabilesc in mod rezonabil identitatea persoanei care prezinta documentele justificative;
b) institutia financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative daca:
(i) acestea contin informatii care se contrazic cu afirmatiile persoanei cu privire la statutul acesteia;
(ii) institutia financiara raportoare are informatii provenite de la alt cont care sunt in contradictie cu statutul persoanei; sau
(iii) documentele justificative nu contin informatiile necesare pentru a stabili statutul unei persoane.
c) institutia financiara raportoare nu este obligata sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili daca un titular de cont realizeaza un anumit prag de active. Daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe situatia financiara, aceasta cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca statutul declarat nu mai este de incredere sau este incorect doar daca activele totale din situatia financiara a titularului de cont nu se incadreaza in pragurile admise sau notele explicative la situatia financiara arata ca titularul contului nu este eligibil pentru statutul declarat;
d) daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili daca titularul de cont este o ENF activa, trebuie sa examineze bilantul si contul de profit si pierdere pentru a determina daca titularul contului realizeaza pragurile de venit si de active prevazute la lit. a), pct. 9, subsectiunea D din sectiunea VIII si notele explicative la situatiile financiare pentru a descoperi daca exista vreun criteriu care sa indice faptul ca titularul contului este o institutie financiara;
e) daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili statutul titularului de cont care nu presupune indeplinirea de catre titularul de cont a unui anumit prag de venituri sau de active, aceasta trebuie sa examineze doar notele explicative la situatia financiara pentru a determina daca aceasta justifica statutul declarat. Daca institutia financiara raportoare nu alege sa se bazeze pe o situatia financiara auditata pentru a stabili statutul titularului de cont (spre exemplu, pentru ca detine alte documente care stabilesc statutul titularului de cont), institutia financiara raportoare nu trebuie sa efectueze o analiza independenta a situatiei financiare doar pentru ca a obtinut situatia financiara auditata in cursul procedurii de deschidere de cont sau al altor proceduri.
f) institutia financiara raportoare nu este obligata sa se bazeze pe actele de constituire pentru a stabili daca entitatea are un anume statut. Cu toate acestea, daca institutia financiara raportoare alege sa faca acest lucru, aceasta trebuie sa examineze actele de constituire in masura in care este necesar pentru a stabili daca cerintele aplicabile unui anumit statut sunt indeplinite si daca aceste acte sunt valabile, fara a fi nevoita sa analizeze si restul actelor de constituire.
5. Limite de a cunoaste sau a avea motive sa cunoasca:
a) pentru a stabili daca institutia financiara raportoare care pastreaza un cont de entitate preexistent cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca statutul aplicat entitatii este incorect sau nu este de incredere, aceasta trebuie sa verifice doar informatiile care contrazic statutul declarat, daca aceste informatii sunt cuprinse in dosarul principal al clientului, in cele mai recente declaratii pe propria raspundere, in documentele justificative, in cel mai recent contract de deschidere de cont si in cea mai recenta documentatie cu privire la masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului sau cu privire la alte scopuri de reglementare;
b) institutia financiara raportoare care pastreaza mai multe conturi pentru o singura persoana cunoaste sau are motive sa cunoasca daca statutul persoanei respective este incorect in baza informatiilor detinute pentru un alt cont al persoanei respective, doar in masura in care conturile trebuie sa fie agregate in temeiul subsectiunii C din prezenta sectiune sau sa fie considerate drept un singur cont in scopul indeplinirii procedurilor de la pct. 1-4 din prezenta subsectiune;
c) institutia financiara raportoare nu considera o declaratie pe propria raspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru ca a intervenit o schimbare de adresa in cadrul aceleiasi jurisdictii care face obiectul raportarii, fata de prima adresa;
d) institutia financiara raportoare nu considera o declaratie pe propria raspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru ca descopera oricare dintre indiciile prevazute la lit. b)-d), pct. 12, subsectiunea B din cadrul sectiunii III, iar aceste indicii contrazic declaratia sau documentele justificative.
B. Proceduri alternative pentru conturile financiare detinute de beneficiari persoane fizice ai unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau ai unui contract de renta viagera si pentru contractele de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau pentru contractele de renta viagera de grup.
1. Institutia financiara raportoare poate considera ca un beneficiar persoana fizica (altul decat detinatorul) al unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera care beneficiaza de o indemnizatie de deces nu este o persoana care face obiectul raportarii si poate considera un astfel de cont financiar ca nefiind un cont care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare are informatii concrete sau are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul este o persoana care face obiectul raportarii.
2. Institutia financiara raportoare are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera este o persoana care face obiectul raportarii daca informatiile colectate si asociate respectivului beneficiar contin indicii conform celor prevazute la pct. 12, subsectiunea B din sectiunea III. In cazul in care o institutie financiara raportoare detine informatii concrete sau are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte procedurile de la subsectiunea B din sectiunea III.
3. Institutia financiara raportoare poate considera un cont financiar care consta in participatia de care beneficiaza un membru in cadrul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau al unui contract de renta viagera de grup drept un cont financiar care este un cont care nu face obiectul raportarii, pana la data la care suma respectiva trebuie platita angajatului/detinatorului unui certificat sau beneficiarului, in cazul in care contul financiar care consta in participatia de care beneficiaza un membru in cadrul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau al unui contract de renta viagera de grup indeplineste urmatoarele cerinte:
a) contractul de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau contractul de renta viagera de grup ii este emis unui angajator si asigura cel putin 25 de angajati/detinatori de certificate;
b) angajatul/detinatorul/ii de certificate au dreptul sa beneficieze de orice valoare inscrisa in contract in legatura cu participatia lor si sa numeasca beneficiari pentru indemnizatia platibila la decesul angajatului; si
c) suma agregata platibila oricarui angajat/detinator de certificat sau beneficiar nu depaseste echivalentul in lei a 1.000.000 USD.
4. Termenul „Contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup“ inseamna un contract de asigurare cu valoare de rascumparare care:
a) asigura persoanelor fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizatii profesionale, al unui sindicat ori al altei asociatii sau grupari; si
b) impune plata unei prime pentru fiecare membru al grupului (sau membru al unei categorii din cadrul grupului), care este stabilita fara a lua in considerare caracteristicile individuale de sanatate, altele decat varsta, genul si obiceiurile legate de fumat ale respectivului membru al grupului (sau ale categoriei de membri).
5. Termenul „Contract de renta viagera de grup“ inseamna un contract de renta viagera in care creditorii sunt persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizatii profesionale, al unui sindicat ori al altei asociatii sau grupari.
C. Norme privind agregarea soldurilor conturilor si conversia monetara
1. Agregarea conturilor de persoana fizica si a conturilor de entitate se realizeaza astfel:
a) institutia financiara raportoare are obligatia de a agrega sau de a lua in considerare toate conturile financiare administrate de catre aceasta sau de o entitate afiliata, dar numai in masura in care sistemele informatice ale institutiei financiare raportoare arata o legatura intre conturile financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numarul de client sau numarul/numerele de identificare fiscala, si permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor;
b) fiecarui titular al unui cont financiar detinut in comun i se atribuie soldul sau valoarea integrala a contului financiar detinut in comun in scopul aplicarii cerintelor privind agregarea.
2. In scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a conturilor financiare detinute de o persoana, pentru a stabili daca un cont financiar este un cont cu valoare mare, institutia financiara raportoare are, de asemenea, obligatia ca, pe langa normele de agregare a conturilor prevazute mai sus, in cazul oricaror conturi financiare cu privire la care responsabilul pentru relatii cu clientii cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca sunt in mod direct sau indirect detinute, controlate sau instituite (altfel decat in capacitate fiduciara) de catre aceeasi persoana, de a agrega toate conturile respective. Aceasta cerinta prevede agregarea tuturor conturilor pe care responsabilul pentru relatii cu clientii le-a asociat intre ele prin intermediul unui nume, cod de relatie, numar de identificare client, numarul/numerele de identificare fiscala sau alt indicator similar sau pe care responsabilul pentru relatii cu clientii le-ar asocia in mod regulat intre ele in temeiul procedurilor institutiei financiare sau ale departamentului, diviziei sau unitatii cu care responsabilul pentru relatii cu clientii este asociat.
3. Institutiile financiare raportoare trebuie sa foloseasca sumele echivalente in lei pentru sumele exprimate in dolari SUA, in vederea stabilirii pragurilor de raportare din prezenta anexa. Institutiile financiare raportoare care functioneaza in mai multe state pot sa aplice sumele cu titlu de prag exprimate in dolari SUA, alaturi de sumele echivalente in alte monede nationale.
Sectiunea VIII Definitiile termenilor
Urmatorii termeni sunt definiti in continuare:
A. Institutie financiara raportoare
1. Termenul „institutie financiara raportoare“ inseamna orice institutie financiara care nu este o institutie financiara nonraportoare. Termenul „institutie financiara“ inseamna:
(i) orice institutie financiara care este rezidenta in Romania, dar exclude orice sucursala a respectivei institutii financiare care se afla in afara teritoriului Romaniei; si
(ii) orice sucursala a unei institutii financiare care nu este rezidenta in Romania, in cazul in care sucursala respectiva se afla in Romania.
2. Termenul „institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta“ inseamna:
a) orice institutie financiara care este rezidenta intr-o jurisdictie participanta, dar exclude orice sucursala a respectivei institutii financiare care se afla in afara teritoriului jurisdictiei participante; si
b) orice sucursala a unei institutii financiare care nu este rezidenta intr-o jurisdictie participanta, in cazul in care sucursala respectiva se afla intr-o jurisdictie participanta.
3. Institutia financiara dintr-o jurisdictie participanta, asa cum este definita la pct. 2, este „rezidenta“ intr-o jurisdictie participanta daca este supusa cadrului legal al respectivei jurisdictii participante.
4. In cazul in care o/un fiducie/trust, dupa caz, este o Institutie financiara, indiferent in ce jurisdictie participanta are rezidenta fiscala, fiducia/trustul este considerat(a) a se supune cadrului legal al respectivei jurisdictii daca unul sau mai multi fiduciari sunt rezidenti in respectiva jurisdictie, cu exceptia cazului in care fiducia/trustul raporteaza toate informatiile altei jurisdictii participante unde are rezidenta fiscala, in conformitate cu prezenta anexa cu privire la conturile care fac obiectul raportarii administrate de fiducie/trust.
5. In cazul in care o institutie financiara, alta in afara de fiducie/trust, dupa caz, nu are o rezidenta fiscala, fie pentru ca este considerata ca fiind transparenta din punct de vedere fiscal sau este localizata intr-o jurisdictie care nu impoziteaza veniturile, atunci aceasta institutie financiara este considerata ca fiind rezidenta a jurisdictiei participante si este, in consecinta, o institutie financiara a jurisdictiei respective daca:
a) este infiintata in baza legilor din jurisdictia participanta; sau
b) locul conducerii sale efective se afla in jurisdictia participanta; sau
c) se supune supravegherii financiare din jurisdictia participanta.
6. In cazul in care institutia financiara, alta decat o fiducie/un trust, dupa caz, are rezidenta in doua sau mai multe jurisdictii participante, aceasta institutie financiara se supune obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala din jurisdictia participanta in care isi administreaza contul/conturile financiar/e.
7. In scopul aplicarii procedurilor de diligenta fiscala si de raportare prevazute in prezenta anexa, termenul „sucursala“ inseamna un loc de afaceri sau un birou al unei institutii financiare care este considerat o sucursala in temeiul legislatiei privind infiintarea intr-o jurisdictie sau care este reglementat in alt mod de legislatia unei jurisdictii ca fiind diferita de alte locuri de afaceri sau birouri sau sucursale ale institutiei financiare. O sucursala include un loc de afaceri sau un birou al institutiei financiare situat intr-o jurisdictie in care institutia financiara este rezidenta si un birou al institutiei financiare situat intr-o jurisdictie in care institutia financiara este infiintata. Toate locurile de afaceri sau birourile institutiei financiare raportoare dintr-o singura jurisdictie vor fi considerate drept o singura sucursala.
8. Termenul „institutie financiara“ inseamna o institutie de custodie, o institutie depozitara, o entitate de investitii sau o companie de asigurari specificata.
9. Termenul „institutie de custodie“ inseamna orice entitate care detine, ca parte substantiala a activitatii sale, active financiare in contul unor terti. O entitate detine, ca parte substantiala a activitatii sale, active financiare in contul unor terti daca venitul brut al entitatii atribuibil detinerii de active financiare si serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entitatii pe perioada cea mai scurta dintre urmatoarele:
a) perioada de trei ani care se incheie la data de 31 decembrie sau in ultima zi a unei perioade contabile care nu este un an calendaristic dinaintea anului in care se efectueaza calculul; sau
b) perioada in cursul careia entitatea a existat.
10. Termenul „venit atribuibil detinerii de active financiare si servicii financiare conexe“ se refera la:
a) onorarii pentru custodia, administrarea contului si taxe de transfer;
b) comisioanele si taxele realizate din executarea si taxarea tranzactiilor de titluri cu privire la activele financiare detinute in custodie;
c) veniturile realizate din extinderea creditului catre clienti cu privire la activele financiare detinute in custodie sau obtinute printr-o extindere de credit;
d) venituri realizate pe o plaja de licitare a activelor financiare detinute in custodie;
e) onorarii pentru furnizarea consultatiilor financiare in legatura cu activele financiare detinute sau susceptibil sa fie detinute in custodie de entitate; si
f) pentru serviciile de compensare si decontare.
11. Entitatile care pastreaza si administreaza active financiare in numele unor terti, precum bancile de custodie, brokerii si depozitarii centrali de valori mobiliare, sunt considerate in general drept institutii de custodie. Entitatile care nu detin active financiare pentru terti nu sunt considerate institutii de custodie.
12. Termenul de „institutie depozitara“ inseamna orice entitate care atrage depozite in cadrul obisnuit al activitatii bancare sau al unei activitati similare.
13. O entitate este considerata a fi implicata in „activitati bancare sau alte activitati similare“ daca, in cadrul obisnuit al activitatii sale cu clientii, entitatea atrage depozite sau alte investitii similare de fonduri si se angajeaza in mod regulat intr-una sau multe dintre activitatile de mai jos:
a) acorda credite in cont propriu;
b) cumpara, vinde, reduce sau negociaza conturi de creante, obligatii de plata in transe, bilete la ordin, trate, cecuri, cambii, acceptari sau alte certificate de indatorare;
c) emite scrisori de credit si negociaza trate utilizate in temeiul acestora;
d) ofera fiducii si servicii fiduciare;
e) finanteaza tranzactii de schimb valutar; sau
f) incheie, cumpara sau vinde contracte de leasing financiar sau active luate in leasing.
14. Bancile, organizatiile cooperatiste de credit, bancile de economisire si creditare in domeniul locativ si bancile de credit ipotecar sunt considerate in general institutii depozitare. Cu toate acestea, daca o entitate desfasoara o activitate bancara sau similara, se stabileste in functie de caracterul real al acestor activitati ale entitatii.
15. In categoria institutiilor depozitare definite conform prezentei subsectiuni se incadreaza si casele de ajutor reciproc, reglementate potrivit legislatiei specifice.
16. O institutie nu este considerata a fi implicata intr-o activitate bancara sau in alte activitati similare daca institutia accepta depozite de la persoane, doar ca garantii aferente unei vanzari sau inchirieri de bunuri imobile sau conform unei alte conventii financiare incheiate intre institutie si persoana care detine depozitul la aceasta entitate.
17. Termenul „entitate de investitii“ inseamna orice entitate:
a) care desfasoara, ca activitate principala, una sau mai multe dintre urmatoarele activitati ori operatiuni pentru sau in numele unui client, fara a include oferirea de consultanta neobligatorie acestuia privind investitiile:
(i) tranzactii cu instrumente de piata monetara (cecuri, certificate de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente in materie de schimb valutar, rata dobanzii si indici bursieri; titluri de valoare transferabile sau tranzactii la termen cu marfuri;
(ii) administrarea individuala si colectiva a portofoliului; sau
(iii) investirea, administrarea sau gestionarea in alt mod de active financiare sau bani in numele altor persoane; sau
b) al carei venit brut provine in principal din activitati de investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare, in cazul in care entitatea este administrata de catre o alta entitate care este o institutie depozitara, o institutie de custodie, o companie de asigurari specificata sau o entitate de investitii, astfel cum sunt prevazute la lit. a).
18. O entitate este administrata de alta entitate daca entitatea care o administreaza desfasoara fie direct, fie prin intermediul unui furnizor de servicii, oricare dintre activitatile sau operatiunile prevazute la pct. 17 lit. a) in numele entitatii administrate.
Totusi, o entitate nu administreaza o alta entitate in cazul in care nu are competenta discretionara de a administra in tot sau in parte activele acelei entitati.
In cazul in care o entitate este administrata de un mix de institutii financiare, ENF sau de persoane fizice, entitatea este considerata a fi administrata de o alta entitate care este o institutie depozitara, o institutie de custodie, o companie de asigurari specificata sau o entitate de investitii, astfel cum sunt prevazute la pct. 17 lit. a), daca una dintre entitatile care o administreaza este o entitate de acest fel.
19. O entitate este considerata a desfasura ca activitate principala una sau mai multe dintre activitatile prevazute la pct. 17 lit. a), sau venitul brut al unei entitati este atribuibil in principal activitatilor de investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare in sensul pct. 17 lit. b), in cazul in care venitul brut al entitatii atribuibil activitatilor relevante este egal sau mai mare de 50% din venitul brut al entitatii pe perioada cea mai scurta dintre urmatoarele:
a) perioada de trei ani care se incheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului in care se efectueaza calculul; sau
b) perioada in cursul careia entitatea a existat.
Termenul „entitate de investitii“ nu include o entitate care este o ENF activa, intrucat entitatea respectiva indeplineste oricare dintre criteriile prevazute la pct. 9 lit. d)-g), subsectiunea D.
20. O entitate este considerata a fi o entitate de investitii daca functioneaza sau se declara drept un organism de plasament colectiv, fond mutual, fond tranzactionat la bursa, fond de capital privat, fond speculativ, fond cu capital de risc, fond pentru preluari realizate cu capital imprumutat sau orice alt organism de investitii similar infiintat in baza unei strategii de investitii pentru investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare.
Nu se considera entitate de investitii entitatea care se comporta ca o societate de investire, administrare sau gestionare a drepturilor asupra unor bunuri imobile care nu sunt titluri de datorie in numele altor persoane, precum o fiducie de investitii imobiliare.
21. Termenul de entitate de investitii trebuie interpretat intr-o maniera consecventa cu cea utilizata in definitia termenului „institutie financiara“ din recomandarile Grupului de actiune financiara.
22. Termenul „activ financiar“ include un titlu de valoare, de exemplu, actiuni in cadrul capitalului unei societati; participatii in capitalurile proprii sau dreptul la beneficii in cadrul unui parteneriat detinut de multi asociati sau cotat la bursa sau in cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligatiuni sau alte titluri de datorie. De asemenea, termenul „activ financiar“ include drepturi generate de un parteneriat, o marfa, un swap, de exemplu, swap pe rata dobanzii, swap valutar, swap de baza, rata de dobanda cu plafon maxim, rata de dobanda cu prag minim, swap pe marfuri, swap pe actiuni, swap pe indici bursieri si acorduri similare, un contract de asigurare sau un contract de renta viagera sau orice dobanda, inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o optiune in legatura cu un titlu de valoare, drepturi generate de un parteneriat, o marfa, un swap, un contract de asigurare sau un contract de renta viagera. Termenul activ financiar nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care sa nu fie titluri de datorie.
23. Titlurile de creanta negociabile care sunt tranzactionate pe o piata reglementata sau pe o piata extrabursiera si distribuite si detinute prin intermediul institutiilor financiare si actiunile sau titlurile la o fiducie de investitii imobiliare sunt considerate in general active financiare.
24. Termenul „companie de asigurari specificata“ inseamna orice entitate care este o companie de asigurari sau societatea holding a unei companii de asigurari reglementata ca o societate de asigurari in temeiul Legii nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, cu modificarile si completarile ulterioare, care emite sau este obligata sa efectueze plati cu privire la un contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau la un contract de renta viagera.
25. O companie de asigurari este o entitate:
a) al carei venit brut, spre exemplu, veniturile din primele brute si din investitiile brute, asociate cu asigurarea, reasigurarea, si contractul cu renta viagera, depaseste 50% din venitul total brut din anul calendaristic imediat precedent; sau
b) a carei valoare agregata a activelor asociate cu asigurarea, reasigurarea si contractele cu renta viagera depaseste 50% din totalul activelor in orice moment pe durata anului calendaristic anterior.
26. Majoritatea companiilor de asigurari de viata sunt considerate in general companii de asigurare specificate. Entitatile care nu emit contracte de asigurare cu valoare de rascumparare sau contracte cu renta viagera si nici nu sunt obligate sa faca plati cu privire la acestea nu sunt considerate a fi companii de asigurare specificate.
27. Activitatile de constituire de rezerve ale unei companii de asigurare nu determina considerarea companiei drept o institutie de custodie, o institutie depozitara sau o entitate de investitii.
B. Institutie financiara nonraportoare
1. Termenul „institutie financiara nonraportoare“ inseamna orice institutie financiara care este:
a) o entitate guvernamentala, o organizatie internationala sau o banca centrala, in afara de situatiile care se refera la o plata care deriva dintr-o obligatie care incumba in legatura cu o activitate financiara comerciala de tipul celor desfasurate de o companie de asigurari specificata, de o institutie de custodie sau de o institutie depozitara;
b) un fond de pensii cu participare larga; un fond de pensii cu participare restransa; un fond de pensii al unei entitati guvernamentale, al unei organizatii internationale sau al unei banci centrale; sau un emitent de carduri de credit calificat;
c) orice alta entitate care prezinta un risc scazut de a fi utilizata pentru evaziune fiscala care are caracteristici similare in mod substantial cu oricare dintre entitatile prevazute la lit. a) si b), cu conditia ca statutul respectivei entitati drept institutie financiara nonraportoare sa nu aduca atingere prevederilor art. 62 alin. (1) si (2) si art. 291 alin. (4);
d) un organism de plasament colectiv exceptat; sau
e) o fiducie, in masura in care fiduciarul este o institutie financiara raportoare si raporteaza toate informatiile in conformitate cu sectiunea I cu privire la toate conturile fiduciei care fac obiectul raportarii.
2. Termenul „entitate guvernamentala“ inseamna Guvernul Romaniei sau al unei alte jurisdictii, orice subdiviziune politica a Romaniei sau a unei alte jurisdictii care include un stat, o provincie, un judet sau o localitate. De asemenea, inseamna orice organism sau agentie detinut/a integral de Romania sau de o alta jurisdictie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-mentionate, fiecare reprezentand o entitate guvernamentala. Aceasta categorie este alcatuita din parti integrante, entitati controlate si subdiviziuni politice ale Romaniei sau ale unei alte jurisdictii:
a) O „parte integranta“ a Romaniei sau a unei alte jurisdictii inseamna orice persoana, organizatie, agentie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativa a Romaniei sau a unei alte jurisdictii. Veniturile nete ale autoritatii administrative trebuie sa fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale Romaniei sau al unei alte jurisdictii si nicio parte a acestora nu trebuie sa revina in beneficiul vreunei persoane private. O parte integranta nu include nicio persoana fizica ce este un membru al Guvernului, functionar sau administrator care actioneaza cu titlu privat sau personal;
b) O „entitate controlata“ inseamna o entitate care este, formal, separata de Romania sau de alta jurisdictie sau care constituie, in alt mod, o entitate juridica separata, cu conditia ca:
(i) entitatea sa fie detinuta si controlata, in totalitate, de una sau mai multe entitati guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entitati controlate;
(ii) veniturile nete ale entitatii sa fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale uneia sau ale mai multor entitati guvernamentale si nicio parte a acestora sa nu revina in beneficiul vreunei persoane private; si
(iii) activele entitatii sa revina uneia sau mai multor entitati guvernamentale in momentul dizolvarii acesteia.
c) Venitul nu revine in beneficiul persoanelor in cazul in care respectivele persoane sunt beneficiarii-tinta ai unui program guvernamental, iar activitatile din cadrul programului sunt desfasurate pentru publicul larg in interes general sau se refera la administrarea unei parti a Guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispozitiilor anterioare, se considera ca venitul revine in beneficiul persoanelor in cazul in care este obtinut din folosirea unei entitati guvernamentale pentru a desfasura o activitate comerciala, cum ar fi o activitate bancara comerciala, care furnizeaza servicii financiare persoanelor.
3. Termenul „organizatie internationala“ inseamna orice organizatie internationala ori agentie sau organism detinut in totalitate de aceasta. Aceasta categorie include orice organizatie interguvernamentala (inclusiv o organizatie supranationala) care:
(i) este alcatuita in primul rand din guverne;
(ii) are in vigoare un acord privind sediul sau un acord in mod fundamental similar cu Romania; si
(iii) al carei venit nu revine in beneficiul unor persoane private.
4. In Romania, termenul „banca centrala“ inseamna Banca Nationala a Romaniei, astfel cum este definita de prevederile art. 1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare.
5. Termenul „fond de pensii cu participare larga“ inseamna un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie, indemnizatii de invaliditate sau de deces sau orice combinatie a acestora catre beneficiari care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati ai unuia sau ai mai multor angajatori in schimbul unor servicii prestate, cu conditia ca fondul:
a) sa nu aiba un singur beneficiar cu dreptul la mai mult de 5% din activele fondului;
b) sa fie autorizat si sa raporteze informatii autoritatilor fiscale; si
c) sa indeplineasca cel putin una dintre urmatoarele cerinte:
(i) fondul este, in general, scutit de la plata impozitului pe veniturile din investitii sau impozitarea acestor venituri este amanata sau impozitata cu o cota redusa, datorita statutului sau de fond de pensii sau regim de pensii;
(ii) fondul primeste cel putin 50% din contributiile sale totale, altele decat transferurile de active de la alte regimuri prevazute la pct. 5-7 din prezenta subsectiune sau din conturile de pensii prevazute la lit. a), pct. 19 de la subsectiunea C, din partea angajatorilor care le finanteaza;
(iii) platile sau retragerile din fond sunt permise numai in cazul producerii unor evenimente determinate legate de pensionare, invaliditate sau deces, cu exceptia platilor periodice catre alte fonduri de pensii prevazute la pct. 5-7 din prezenta subsectiune si a conturilor de pensii prevazute la lit. a), pct. 19 de la subsectiunea C sau, in cazul efectuarii de plati sau de retrageri inainte de evenimentele determinate, se aplica sanctiuni; sau
(iv) contributiile angajatilor, altele decat anumite contributii autorizate la fond sunt limitate in functie de venitul castigat de angajat sau nu pot depasi, anual, echivalentul in lei a 50.000 USD, aplicand normele stabilite la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a privind agregarea soldurilor conturilor si conversia monetara.
6. Termenul „fond de pensii cu participare restransa“ inseamna un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizatii de invaliditate sau de deces catre beneficiari care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati ai unuia sau ai mai multor angajatori in schimbul unor servicii prestate, cu urmatoarele conditii:
a) fondul sa aiba mai putin de 50 de participanti;
b) fondul sa fie finantat de unul sau mai multi angajatori care nu sunt entitati de investitii sau ENF pasive;
c) contributiile angajatului si ale angajatorului la fond, altele decat transferurile de active din conturile de pensii prevazute la lit. a), pct. 20 de la subsectiunea C, sa fie limitate in functie de venitul castigat si, respectiv, de remunerarea angajatilor;
d) participantii care nu sunt rezidenti ai Romaniei sa nu aiba dreptul la mai mult de 20% din activele fondului; si
e) fondul sa faca obiectul normelor legale in vigoare si sa raporteze informatii autoritatilor fiscale.
7. Termenul „fond de pensii al unei entitati guvernamentale, al unei organizatii internationale sau al unei banci centrale“ inseamna un fond instituit de o entitate guvernamentala, o organizatie internationala sau o banca centrala pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizatii de invaliditate sau de deces catre beneficiari sau participanti care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati sau care nu sunt actuali sau fosti angajati, daca respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanti in schimbul unor servicii personale prestate pentru entitatea guvernamentala, organizatia internationala sau banca centrala respectiva.
8. Termenul „emitent de carduri de credit calificat“ inseamna o institutie financiara care indeplineste urmatoarele cerinte:
a) institutia financiara este o institutie financiara doar pentru ca este un emitent de carduri de credit care atrage depozite numai atunci cand un client face o plata care depaseste soldul datorat cu privire la card si platile in exces nu sunt restituite imediat clientului; si
b) anterior datei de 1 ianuarie 2016 sau incepand cu aceasta data, institutia financiara pune in aplicare politici si proceduri fie pentru a impiedica un client de la a face o plata excedentara care depaseste echivalentul in lei a 50.000 USD, fie pentru a asigura faptul ca orice plata excedentara efectuata de un client peste cuantumul respectiv este restituita clientului in termen de 60 de zile, aplicand, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind agregarea conturilor si conversia monetara. In acest sens, o plata excedentara a unui client nu se refera la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de marfuri.
9. Termenul „organism de plasament colectiv exceptat“ inseamna o entitate de investitii care este reglementata ca organism de plasament colectiv, cu conditia ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv sa fie detinute de catre sau prin intermediul unor persoane fizice sau entitati care nu sunt persoane care fac obiectul raportarii, cu exceptia unei ENF pasive cu persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Simplul fapt ca organismul de plasament colectiv a emis actiuni fizice la purtator nu impiedica o entitate de investitii care este reglementata ca organism de plasament colectiv sa se incadreze drept organism de plasament colectiv exceptat, in urmatoarele conditii:
a) organismul de plasament colectiv sa nu fi emis si sa nu emita niciun fel de actiuni fizice la purtator ulterior datei de 31 decembrie 2015;
b) organismul de plasament colectiv sa retraga toate actiunile respective in caz de rascumparare;
c) organismul de plasament colectiv sa indeplineasca procedurile de diligenta fiscala prevazute in sectiunile II-VII si sa raporteze orice informatii solicitate care trebuie raportate cu privire la orice astfel de actiuni atunci cand respectivele actiuni sunt prezentate pentru rascumparare sau alte forme de plata; si
d) organismul de plasament colectiv sa fi instituit politici si proceduri pentru a se asigura ca astfel de actiuni sunt rascumparate sau imobilizate cat mai curand posibil si, in orice caz, anterior datei de 1 ianuarie 2018.
C. Cont financiar
1. Termenul „cont financiar“ inseamna un cont administrat de o institutie financiara si include un cont de depozit, un cont de custodie si:
a) in cazul unei entitati de investitii, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei apartinand institutiei financiare. Fara a aduce atingere dispozitiilor anterioare, termenul „cont financiar“ nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei entitati care este o entitate de investitii doar din motivul ca aceasta:
(i) presteaza un serviciu de consiliere in investitii si actioneaza in numele; sau
(ii) administreaza portofolii ale unui client si actioneaza in numele acestuia in scopul realizarii de investitii, de gestionare sau de administrare a activelor financiare depuse in numele clientului la o institutie financiara, alta decat respectiva entitate.
b) in cazul unei institutii financiare care nu este prevazuta la lit. a), orice drept aferent capitalului sau datoriei institutiei financiare, in cazul in care categoria de drepturi a fost stabilita cu scopul de a evita raportarea in conformitate cu sectiunea I; si
c) orice contract de asigurare cu valoare de rascumparare si orice contract de renta viagera emis sau administrat de catre o institutie financiara, altul decat o renta viagera imediata, nelegata de investitii, netransferabila care ii este emisa unei persoane fizice si corespunde unei pensii sau unei indemnizatii de invaliditate furnizate in cadrul unui cont care este un cont exclus.
Termenul „cont financiar“ nu include niciun cont care este un cont exclus.
Pensia sau indemnizatia de invaliditate includ indemnizatiile de pensie sau deces.
O „renta imediata, nelegata de investitii, netransferabila“ este un contract cu renta viagera netransferabila care:
(i) nu este un contract cu renta viagera legat de investitii;
(ii) este o renta imediata; si
(iii) este un contract cu renta viagera.
Termenul „contract cu renta viagera legata de investitii“ este un contract cu renta viagera in baza caruia beneficiile sau primele sunt modificate astfel incat sa reflecte randamentul investitiei sau valoarea de piata a activelor asociate cu contractul. Termenul „renta imediata“ inseamna un contract cu renta viagera care: (i) este achizitionat in schimbul unei singure prime sau rente; (ii) si nu mai tarziu de un an de la data de achizitionare a contractului incepe efectuarea de plati anuale sau mai frecvente, substantial egale si periodice. Termenul „contract cu renta viagera“ inseamna un contract cu renta viagera care prevede plati pe timpul vietii unuia sau mai multor persoane fizice.
2. Termenul „cont de depozit“ include orice cont comercial, cum ar fi: cont curent, de economii, la termen, de consemnatiuni, sau un cont a carui existenta este documentata printr-un certificat de depozit, de economii, de investitii, un certificat de indatorare sau un alt instrument similar pastrat de o institutie financiara in cadrul obisnuit al activitatii bancare sau al unei activitati similare. Un cont de depozit include, de asemenea, o suma detinuta de o companie de asigurari in temeiul unui contract de investitii cu garantie sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobanzi catre titular.
Titlurile de creanta negociabile care sunt tranzactionate pe o piata reglementata sau pe o piata extrabursiera si distribuite si detinute prin intermediul institutiilor financiare nu sunt considerate in general conturi de depozit, ci active financiare.
3. Termenul „cont de custodie“ inseamna un cont, altul decat un contract de asigurare sau un contract de renta viagera, care contine unul sau mai multe active financiare in beneficiul altei persoane.
4. Termenul „participatie in capitalurile proprii“ inseamna, in cazul unui parteneriat care este o institutie financiara, o participatie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. In cazul unei fiducii care este o institutie financiara, o participatie in capitalurile proprii este considerata a fi detinuta de catre orice persoana asimilata unui constituitor sau unui beneficiar al intregii fiducii sau a unei parti a acesteia sau a oricarei alte persoane fizice care exercita un control efectiv definitiv asupra fiduciei.
O persoana care face obiectul raportarii va fi considerata beneficiar al unei fiducii daca respectiva persoana care face obiectul raportarii are dreptul de a primi, direct sau indirect, de exemplu, prin intermediul unui mandatar, o distributie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distributie discretionara din fiducie. In acest scop, un beneficiar care poate primi o distributie discretionara din fiducie poate sa fie considerat doar un beneficiar al fiduciei daca aceasta persoana primeste o distributie in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, adica fie distributia a fost platita, fie este de platit.
In cazul in care participatiile in capitalurile proprii sunt detinute prin intermediul unei institutii de custodie, aceasta institutie este responsabila pentru raportare.
5. Termenul „contract de asigurare“ inseamna un contract, altul decat un contract de renta viagera, in conformitate cu care emitentul este de acord sa plateasca o suma in momentul in care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, raspundere civila sau paguba materiala afectand o proprietate.
6. Termenul „contract de renta viagera“ inseamna un contract in conformitate cu care emitentul este de acord sa efectueze plati pentru o anumita perioada de timp, determinata, in totalitate sau partial, in functie de speranta de viata a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un contract de renta viagera in conformitate cu prevederile legale in vigoare din Romania sau din alta jurisdictie in care contractul a fost emis si in conformitate cu care emitentul este de acord sa faca platile pentru o perioada de mai multi ani.
7. Termenul „contract de asigurare cu valoare de rascumparare“ inseamna un contract de asigurare, altul decat un contract de reasigurare incheiat intre doua societati de asigurare, care are o valoare de rascumparare.
8. Termenul „valoare de rascumparare“ inseamna valoarea cea mai mare dintre:
(i) suma pe care detinatorul politei de asigurare este indreptatit sa o primeasca in cazul rascumpararii sau rezilierii contractului (calculata fara a scadea eventualele taxe de rascumparare sau imprumuturi din polita); si
(ii) suma pe care detinatorul politei de asigurare o poate imprumuta in temeiul contractului sau in legatura cu acesta.
Fara a aduce atingere dispozitiilor de mai sus, termenul „valoare de rascumparare“ nu include o suma de platit in temeiul unui contract de asigurare:
a) doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate in temeiul unui contract de asigurare de viata;
b) drept indemnizatie pentru o dauna corporala, o boala sau o alta plata reparatorie pentru o pierdere economica ce survine in momentul producerii evenimentului asigurat;
c) drept rambursare a unei prime platite anterior (mai putin costul taxelor de asigurare, fie ca acestea sunt sau nu efectiv aplicate) in conformitate cu un contract de asigurare (altul decat un contract de asigurare de viata cu componenta de investitii sau un contract de renta viagera) ca urmare a anularii sau a rezilierii contractului, a diminuarii expunerii la risc pe parcursul perioadei in care contractul este efectiv in vigoare ori rezultand din corectarea unei erori de inscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulata in contract;
d) drept dividend in beneficiul detinatorului politei de asigurare (in afara de dividendele transferate la rezilierea contractului), cu conditia ca respectivele dividende sa fie legate de un contract de asigurare in conformitate cu care singurele indemnizatii de platit sunt cele prevazute la lit. b); sau
e) drept restituire a unei prime in avans sau a unui depozit de prima pentru un contract de asigurare a carui prima trebuie platita cel putin o data pe an, daca suma reprezentand prima anticipata sau depozitul de prima nu depaseste suma primei anuale de plata pentru anul urmator in temeiul contractului.
In sensul lit. b), termenul „alta plata“ nu include nicio indemnizatie de platit in temeiul unui contract de asigurare cu componenta de investitii. Un „contract de asigurare cu componenta de investitii“ inseamna un contract de asigurare in temeiul caruia indemnizatiile, primele sau perioada de acoperire sunt ajustate astfel incat sa reflecte randamentul investitiei sau valoarea de piata a activelor asociate cu respectivul contract.
9. Termenul „dividendele unui detinator al politei de asigurare“ se refera la orice dividende sau alta distributie similara catre detinatori de polite de asigurare, incluzand:
a) o suma platita sau creditata, inclusiv ca o crestere a indemnizatiilor, daca suma de bani nu este determinata in contract si depinde mai degraba de experienta companiei de asigurari sau de discretia conducerii;
b) o reducere a primei care, daca nu s-ar fi realizat reducerea, trebuia sa fie platita;
c) un fond cu experienta sau un credit bazat doar pe pretentiile de experienta ale contractului sau ale grupului implicat.
Dividendele unui detinator de polita de asigurare nu pot sa depaseasca primele platite anterior in considerarea contractului, mai putin suma costului asigurarii si modificarilor cheltuielilor, chiar daca se aplica sau nu, pe durata existentei contractului, si suma agregata a oricaror dividende platite sau creditate anterior cu privire la contract.
Dividendele unui detinator de polita de asigurare nu includ nicio suma care este de natura dobanzii care este platita sau creditata unui titular de contract in masura in care acea suma depaseste valoarea minima a dobanzii necesar a fi creditata cu privire la valorile contractuale in temeiul legii.
Dividendele unui detinator al politei de asigurare care indeplinesc toate conditiile prevazute la pct. 8 lit. d) sunt excluse din termenul „valoare de rascumparare“.
10. Microcontractele de asigurare care nu au o valoare de rascumparare, inclusiv o valoare de rascumparare egala cu zero, nu vor fi considerate contracte de asigurare cu valoare de rascumparare.
Produsele de investitii sub forma de asigurare, precum contractele de asigurare de viata cu plasament privat sunt considerate in general contracte de asigurare cu valoare de rascumparare.
Termenul „produs de investitii sub forma de asigurare“ include un contract de asigurare ale carui active sunt:
a) detinute intr-un cont administrat de o institutie financiara; si
b) gestionate in conformitate cu o strategie de investitii personalizata sau sub controlul sau influenta detinatorului de polita, proprietarului sau beneficiarului contractului.
11. Termenul „cont preexistent“ inseamna:
a) un cont financiar administrat de o institutie financiara raportoare incepand cu data de 31 decembrie 2015;
b) orice cont financiar al unui titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul cont financiar, in cazul in care:
(i) titularul de cont detine, de asemenea, la institutia financiara raportoare sau la o entitate afiliata acesteia din Romania un cont financiar care este un cont preexistent in conformitate cu lit. a);
(ii) Institutia financiara raportoare si, dupa caz, entitatea afiliata acesteia din Romania trateaza atat conturile financiare mentionate anterior, precum si orice alte conturi financiare ale titularului de cont care sunt considerate drept conturi preexistente in temeiul lit. b) drept un singur cont financiar in scopul respectarii masurilor de incredere prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII si in scopul stabilirii soldului sau a valorii oricaruia dintre conturile financiare, atunci cand aplica oricare dintre pragurile referitoare la cont;
(iii) in ceea ce priveste un cont financiar care face obiectul masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, institutia financiara raportoare este autorizata sa respecte respectivele masuri referitoare la contul financiar bazandu-se pe aceste masuri efectuate pentru contul preexistent prevazut la lit. a);
(iv) deschiderea contului financiar nu implica obligatia de a furniza informatii despre un client nou, suplimentare sau modificate de catre titularul de cont, in afara celor necesare in scopul aplicarii art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4).
12. Termenul „cont nou“ inseamna un cont financiar administrat de o institutie financiara raportoare deschis la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, cu exceptia cazului in care acesta este considerat drept un cont preexistent in temeiul pct. 11 lit. b).
13. Termenul „cont de persoana fizica preexistent“ inseamna un cont preexistent detinut de una sau mai multe persoane fizice.
14. Termenul „cont de persoana fizica nou“ inseamna un cont nou detinut de una sau mai multe persoane fizice.
15. Termenul „cont de entitate preexistent“ inseamna un cont preexistent detinut de una sau mai multe entitati.
16. Termenul „cont cu valoare mai mica“ inseamna un cont de persoana fizica preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care, la data de 31 decembrie 2015, nu depaseste echivalentul in lei a 1.000.000 USD.
17. Termenul „cont cu valoare mare“ inseamna un cont de persoana fizica preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste, la data de 31 decembrie 2015 sau la data de 31 decembrie a oricarui an ulterior, echivalentul in lei a 1.000.000 USD.
Din momentul in care un cont devine un cont cu valoare mare, aceasta isi pastreaza acest statut pana la data inchiderii si prin urmare nu mai poate fi considerat un cont cu valoare mai mica.
18. Termenul „cont de entitate nou“ inseamna un cont nou detinut de una sau mai multe entitati.
19. Termenul „cont exclus“ inseamna oricare dintre urmatoarele conturi:
a) un cont de pensii;
b) un cont reglementat in alte scopuri decat pentru pensii, care beneficiaza de un tratament fiscal favorabil;
c) un contract de asigurare de viata pe o anumita perioada de timp;
d) un cont de patrimoniu succesoral;
e) un cont escrow;
f) un cont de depozit datorat platilor in exces; si
g) un cont exclus cu risc scazut de a fi utilizat pentru evaziune fiscala.
Pentru a determina daca un cont respecta toate cerintele unei anumite categorii de cont exclus, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe informatiile aflate in posesia sa, inclusiv informatiile colectate in urma aplicarii masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, sau care sunt disponibile public, conform carora poate sa stabileasca in mod rezonabil ca un anume cont este un cont exclus.
20. In ceea ce priveste pct. 19, lit. a) un cont de pensie este un cont exclus daca indeplineste cumulativ urmatoarele cerinte:
a) contul este reglementat drept cont de pensie cu caracter personal sau face parte dintr-un plan de pensii reglementat pentru furnizarea de beneficii cu titlu de pensii sau de indemnizatii, inclusiv indemnizatii de invaliditate sau de deces;
b) contul beneficiaza de un tratament fiscal favorabil, respectiv contributiile in cont care ar face in mod normal obiectul impozitarii sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cota redusa ori impozitarea venitului din investitii generat de contul respectiv este amanata sau venitul din investitii este impozitat la o cota redusa;
c) este obligatorie raportarea informatiilor cu privire la cont catre autoritatile fiscale;
d) retragerile sunt conditionate de atingerea unei varste de pensionare determinate, de invaliditate sau deces sau se aplica sanctiuni in cazul retragerilor efectuate inainte de astfel de evenimente determinate; si
e) contributiile anuale sunt limitate la echivalentul in lei a 50.000 USD sau mai putin, fie exista o limita maxima de contributie pe durata vietii, egala cu echivalentul in lei a 1.000.000 USD sau inferioara, aplicandu-se, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind agregarea conturilor si conversia monetara. Un cont financiar care indeplineste in alt mod cerinta prezentei litere nu inceteaza sa indeplineasca aceasta cerinta numai din cauza faptului ca respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care indeplinesc cerintele prezentului punct sau ale pct. 21 sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care indeplinesc cerintele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsectiunea B.
21. In ceea ce priveste pct. 19, lit. b), contul reglementat in alt scop decat pentru pensii, care beneficiaza de un tratament fiscal favorabil, este considerat cont exclus daca indeplineste cumulativ urmatoarele cerinte:
a) contul este reglementat drept organism de plasament in alte scopuri decat pentru pensie si este tranzactionat in mod regulat pe o piata reglementata sau contul este reglementat drept instrument pentru economii in alte scopuri decat pentru pensie;
b) contul beneficiaza de un tratament fiscal favorabil respectiv contributiile in cont care ar face in mod normal obiectul impozitarii sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cota redusa ori impozitarea venitului din investitii generat de contul respectiv este amanata sau venitul din investitii este impozitat la o cota redusa;
c) retragerile sunt conditionate de indeplinirea unor criterii specifice legate de scopul contului de investitii sau de economii (de exemplu, acordarea de beneficii medicale sau pentru educatie) sau se aplica sanctiuni in cazul unor retrageri efectuate inainte ca aceste criterii sa fie indeplinite; si
d) contributiile anuale sunt limitate la echivalentul in lei a 50.000 USD sau mai putin, aplicandu-se normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a privind agregarea conturilor si conversia monetara. Un cont financiar care indeplineste in alt mod aceasta cerinta nu inceteaza sa indeplineasca aceasta cerinta numai din cauza faptului ca respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care indeplinesc cerintele de la pct. 20 sau de la prezentul punct sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care indeplinesc cerintele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsectiunea B.
22. In ceea ce priveste pct. 19, lit. c), un contract de asigurare de viata pe o perioada care urmeaza sa se incheie inainte ca persoana fizica asigurata sa implineasca varsta de 90 de ani poate fi un cont exclus, cu conditia ca acest contract sa indeplineasca cumulativ urmatoarele cerinte:
a) primele sunt periodice, nu se diminueaza in timp, se platesc cel putin o data pe an pe parcursul perioadei in care contractul este in vigoare sau pana in momentul in care persoana asigurata implineste varsta de 90 de ani, oricare dintre aceste perioade este mai scurta;
b) nicio persoana nu poate avea acces la valoarea contractului prin retragere, imprumut sau altfel, fara rezilierea contractului;
c) suma, alta decat o indemnizatie de deces, care trebuie platita in cazul anularii sau al rezilierii contractului nu poate depasi totalul primelor platite pentru contract, minus suma reprezentand taxe aferente mortalitatii, morbiditatii si cheltuielilor, fie ca au fost sau nu aplicate efectiv, pentru perioada sau perioadele in care contractul este in vigoare si orice sume platite inainte de anularea sau rezilierea contractului; si
d) contractul nu este detinut de un cesionar cu titlu oneros.
23. In ceea ce priveste pct. 19 lit. d), un cont care este detinut exclusiv de un patrimoniu succesoral poate fi un cont exclus daca documentatia pentru respectivul cont include o copie a testamentului sau a certificatului de deces al persoanei decedate. In acest sens, institutia financiara raportoare trebuie sa trateze contul ca avand acelasi statut pe care l-a avut anterior decesului titularului de cont pana la data la care obtine o astfel de copie.
24. In ceea ce priveste contul prevazut la pct. 19 lit. e), acesta poate fi un cont exclus daca este instituit in legatura cu oricare dintre urmatoarele elemente:
a) un ordin judecatoresc sau o hotarare judecatoreasca;
b) o vanzare, un schimb, inchirierea unei proprietati imobiliare sau personale, cu conditia ca acest cont sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
(i) contul este finantat exclusiv cu o plata in avans, o suma reprezentand o plata anticipata care constituie un acont, o suma corespunzatoare pentru a asigura o obligatie direct legata de tranzactie sau o plata similara, ori este finantat cu un activ financiar care este depus in cont in legatura cu vanzarea, cedarea sau inchirierea proprietatii;
(ii) contul este instituit si utilizat exclusiv pentru a garanta obligatia cumparatorului de a plati pretul de achizitie a proprietatii, obligatia vanzatorului de a plati orice datorie neprevazuta ori a locatorului sau a locatarului de a plati orice despagubiri legate de proprietatea inchiriata, dupa cum s-a convenit in contractul de inchiriere;
(iii) activele contului, inclusiv veniturile castigate din aceste active vor fi platite sau altfel distribuite in beneficiul vanzatorului, cumparatorului, locatorului sau locatarului, inclusiv in scopul indeplinirii unei obligatii a persoanei respective, atunci cand bunul este vandut, cedat sau predat sau cand contractul de inchiriere este reziliat;
(iv) contul nu este un cont in marja sau un cont similar instituit in legatura cu vanzarea sau tranzactionarea unui activ financiar; si
(v) contul nu este asociat unui cont prevazut la pct. 19 lit. f).
c) obligatia unei institutii financiare care achita ratele unui imprumut garantat cu bunuri imobiliare de a rezerva o parte din plata exclusiv in scopul facilitarii platii impozitelor sau a asigurarii referitoare la respectivul bun imobiliar la un moment ulterior;
d) obligatia unei institutii financiare de a facilita plata impozitelor la un moment ulterior.
25. In ceea ce priveste pct. 19, lit. f), un cont de depozit datorat platilor in exces poate fi un cont exclus daca indeplineste urmatoarele cerinte:
a) contul exista numai din motivul ca un client face o plata care depaseste soldul debitor cu privire la un card de credit sau la alta facilitate de credit reinnoibila si plata excedentara nu este restituita imediat clientului; si
b) de la data de 1 ianuarie 2016 sau anterior acestei date, institutia financiara pune in aplicare politici si proceduri, fie pentru a impiedica un client de la a face o plata excedentara care depaseste echivalentul in lei a 50.000 USD, fie pentru a asigura faptul ca orice plata excedentara efectuata de un client si care depaseste cuantumul respectiv este restituita clientului in termen de 60 de zile, aplicand, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind conversia monetara. In acest sens, o plata excedentara a unui client nu se refera la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de marfuri.
In acest scop, institutia financiara raportoare care se constituie dupa 1 ianuarie 2016 trebuie sa se conformeze cu cerinta prevazuta la prezenta litera in termen de sase luni dupa data la care acea institutie financiara raportoare a fost constituita.
26. In ceea ce priveste pct. 19, lit. g), un cont care prezinta un risc scazut de a fi utilizat pentru evaziune fiscala poate fi considerat un cont exclus daca are caracteristici in mod substantial similare cu oricare dintre conturile prevazute la punctele 19-25 de mai sus, cu conditia ca statutul respectivului cont drept cont exclus sa nu aduca atingere aplicarii prevederilor art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4).
D. Cont care face obiectul raportarii
1. Termenul „cont care face obiectul raportarii“ inseamna un cont financiar care este administrat de o institutie financiara raportoare din Romania si este detinut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportarii sau de o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii, cu conditia ca aceasta sa fi fost identificata ca atare in temeiul procedurilor de diligenta fiscala prevazute la sectiunile II-VII.
2. Termenul „persoana care face obiectul raportarii“ inseamna o persoana care este rezidenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, dar care nu este:
a) o companie al carei capital este tranzactionat in mod regulat pe una sau mai multe piete reglementate;
b) orice companie care este o entitate afiliata unei companii prevazute la lit. a);
c) o entitate guvernamentala;
d) o organizatie internationala;
e) o banca centrala; sau
f) o institutie financiara.
3. Termenul „persoana dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii“ inseamna o persoana fizica sau o entitate care are rezidenta in orice alta jurisdictie, in temeiul legislatiei fiscale a respectivei jurisdictii, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidenta a oricarei alte jurisdictii. In acest sens, o entitate precum o societate civila, o societate cu raspundere limitata sau o constructie juridica similara care nu are rezidenta fiscala este considerata ca fiind rezidenta in jurisdictia in care se afla sediul conducerii efective.
4. Termenul „jurisdictie care face obiectul raportarii“ inseamna:
a) orice alt stat membru al Uniunii Europene;
b) orice alta jurisdictie, alta decat statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum este definita la sectiunea 1 paragraful 1 lit. a) din Acordul multilateral al autoritatilor competente pentru schimb automat de informatii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014, ratificat prin Legea nr. 70/2016, cu care Romania sau Uniunea Europeana, dupa caz, are un acord in vigoare in temeiul caruia exista obligatia respectivei jurisdictii de a furniza informatiile prevazute la sectiunea 2 pct. 2 din acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016.
5. Termenul „jurisdictie participanta“ cu privire la Romania inseamna:
a) orice alt stat membru al Uniunii Europene;
b) orice alta jurisdictie:
(i) cu care Romania are un acord in vigoare in temeiul caruia respectiva jurisdictie va furniza informatiile prevazute la sectiunea I; si
(ii) care este identificata pe o lista publicata de Romania si notificata Comisiei Europene.
c) orice alta jurisdictie:
(i) cu care Uniunea are un acord in vigoare in temeiul caruia respectiva jurisdictie va furniza informatiile prevazute la sectiunea I; si
(ii) care este identificata pe o lista publicata de Comisia Europeana.
6. Termenul „persoane care exercita controlul“ inseamna persoanele fizice care exercita controlul asupra unei entitati.
Termenul „persoane care exercita controlul“ este echivalent cu termenul „beneficiar real“, asa cum este definit la art. 4 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare.
In mod corespunzator, institutiile financiare raportoare trebuie sa se bazeze pe informatiile colectate si pastrate in baza masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, in scopul determinarii persoanelor care exercita controlul unui titular de cont al unui cont de entitate nou, precum si al unui cont de entitate preexistent.
Pentru stabilirea sursei fondurilor din contul/conturile detinut(e) de fiducie, in cazul in care un constitutor/constitutorii unei fiducii este/sunt o entitate, institutiile financiare raportoare trebuie sa identifice si persoanele care exercita controlul constitutorului/ constitutorilor si sa le raporteze drept persoane care exercita controlul fiduciei. Pentru beneficiarul/beneficiarii fiduciilor care sunt desemnati in functie de caracteristici sau clasa, institutiile financiare raportoare ar trebui sa obtina suficiente informatii despre beneficiar/beneficiari pentru ca institutia financiara raportoare sa poata sa stabileasca identitatea beneficiarului/beneficiarilor la momentul platii sau cand beneficiarul/beneficiarii intentioneaza sa-si exercite drepturile dobandite. Aceasta ocazie reprezinta o modificare a circumstantelor si declanseaza procedurile specifice. Institutiile financiare raportoare pot asimila beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerati drept persoana/persoane care exercita controlul unei fiducii cu beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerati persoana/persoane care face/fac obiectul raportarii a/ale unei fiducii care este o institutie financiara.
7. Termenul „ENF“ inseamna orice entitate care nu este o institutie financiara.
8. Termenul „ENF pasiva“ inseamna orice:
a) ENF care nu este o ENF activa; sau
b) o entitate de investitii prevazuta la lit. b), pct. 17 din subsectiunea A de mai sus, care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta.
9. Termenul „ENF activa“ inseamna orice ENF care indeplineste oricare dintre urmatoarele criterii:
a) mai putin de 50% din venitul brut al ENF pentru anul calendaristic precedent este venit pasiv si mai putin de 50% din activele detinute de ENF in cursul anului calendaristic precedent sunt active care produc sau sunt detinute pentru a produce venit pasiv;
b) actiunile ENF sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata sau ENF este o entitate afiliata unei entitati ale carei actiuni sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata;
c) ENF este o entitate guvernamentala, o organizatie internationala, o banca centrala sau o entitate detinuta, in totalitate, de una sau mai multe dintre aceste entitati;
d) toate activitatile ENF constau, in esenta, in detinerea (in totalitate sau partial) actiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale caror tranzactii sau activitati sunt diferite de activitatile unei institutii financiare sau in finantarea si prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o entitate nu are statutul de entitate activa daca functioneaza (sau se prezinta) drept un fond de investitii, cum ar fi un fond de investitii in societati necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achizitie prin indatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al carui scop este de a achizitiona sau de a finanta companii si de a detine capital in cadrul respectivelor companii, reprezentand active de capital in scopul unor investitii;
e) ENF nu desfasoara inca activitati comerciale si nu a mai desfasurat niciodata, dar investeste capital in active cu intentia de a desfasura o activitate comerciala, alta decat cea a unei institutii financiare, cu conditia ca ENF sa nu se califice pentru aceasta exceptie ulterior datei la care se implinesc 24 de luni de la data initiala a constituirii ENF;
f) ENF nu a fost o institutie financiara in ultimii 5 ani si este in proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare, cu intentia de a continua sau de a relua operatiunile in alte activitati decat cele ale unei institutii financiare;
g) activitatile ENF constau in principal in finantare si operatiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entitati afiliate care nu sunt institutii financiare, iar ENF nu presteaza servicii de finantare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entitati care nu este o entitate asimilata, cu conditia ca grupul din care fac parte respectivele entitati afiliate sa desfasoare in principal o activitate diferita de activitatile unei institutii financiare; sau
h) ENF indeplineste toate conditiile urmatoare:
(i) este constituita si isi desfasoara activitatea in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta exclusiv in scopuri religioase, caritabile, stiintifice, artistice, culturale, sportive sau educationale; sau este constituita si isi desfasoara activitatea in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta si este o organizatie profesionala, o asociatie de afaceri, o camera de comert, o organizatie a muncii, o organizatie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociatie civica sau o organizatie care functioneaza exclusiv pentru promovarea bunastarii sociale;
(ii) este scutita de impozitul pe venit in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta;
(iii) nu are actionari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;
(iv) legislatia nationala aplicabila ENF sau a altei jurisdictii de rezidenta a ENF ori documentele de constituire a ENF nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENF sa fie distribuit sau utilizat in beneficiul unei persoane private sau al unei entitati noncaritabile in alt mod decat in scopul desfasurarii de activitati caritabile ale ENF sau drept plata a unor compensatii rezonabile pentru servicii prestate ori drept plata reprezentand valoarea justa de piata a proprietatii pe care ENF a cumparat-o; si
(v) legislatia nationala aplicabila ENF sau a altei jurisdictii de rezidenta a ENF ori documentele de constituire a ENF impun ca, in momentul lichidarii sau dizolvarii ENF, toate activele sale sa fie distribuite catre o entitate guvernamentala sau alta organizatie nonprofit sau sa revina Guvernului Romaniei sau al altei jurisdictii de rezidenta a ENF sau oricarei subdiviziuni politice a acestora.
10. „Venitul pasiv“ include, in general, partea din venitul brut care consta in:
a) dividende;
b) dobanzi si alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobanzilor;
c) chirii si redevente, altele decat chiriile si redeventele derivate in urma desfasurarii active a unei afaceri gestionate, cel putin partial, de angajatii unei ENF;
d) anuitati;
e) castigurile din vanzarea sau tranzactionarea de active financiare care genereaza venitul pasiv prevazut mai sus;
f) castigurile din tranzactii (inclusiv contracte futures, contracte forward, contracte options si tranzactii similare) de orice active financiare;
g) castigurile din diferentele de curs valutar;
h) venit net din operatiuni swap; sau
i) sumele primite in baza contractelor de asigurare cu valoare de rascumparare.
Fara a aduce atingere celor de mai sus, venitul pasiv nu include, in cazul unei ENF care actioneaza in mod regulat ca intermediar in piata activelor financiare, niciun venit din orice tranzactie desfasurata in cursul obisnuit al afacerii unui astfel de intermediar.
E. Diverse
1. Termenul „titular de cont“ inseamna persoana inclusa pe o lista sau identificata drept titularul unui cont financiar de catre institutia financiara care mentine contul. O persoana, alta decat o institutie financiara, care detine un cont financiar in beneficiul sau in numele altei persoane, in calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investitii sau intermediar, nu este considerata drept detinatoare a contului in sensul art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4), ci cealalta persoana este considerata drept titulara a contului. In acest sens, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe informatiile din posesia sa, inclusiv informatiile colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, pe baza carora poate sa stabileasca in mod rezonabil daca o persoana actioneaza in beneficiul sau in numele unei alte persoane.
In cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, titularul de cont este orice persoana care are dreptul sa acceseze valoarea de rascumparare sau sa modifice beneficiarul contractului. In cazul in care nicio persoana nu poate sa aiba acces la valoarea de rascumparare sau sa modifice beneficiarul, titularul de cont este orice persoana desemnata in calitate de proprietar in contract si orice persoana cu un drept la plata in conformitate cu termenii contractuali. La scadenta unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau a unui contract de renta viagera, fiecare persoana care are dreptul sa primeasca o plata in conformitate cu contractul este considerata ca fiind un titular de cont.
2. In cazul unui cont detinut in comun, fiecare titular este considerat un titular de cont in scopul de a stabili daca contul este un cont care face obiectul raportarii. Astfel, un cont este un cont care face obiectul raportarii daca oricare dintre titularii de cont este o persoana care face obiectul raportarii sau este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care controleaza si care fac obiectul raportarii.
3. In cazul in care exista mai multe persoane care detin in comun un cont, fiecare persoana care face obiectul raportarii este considerata drept titular de cont si ii este atribuit intregul sold al contului detinut in comun, inclusiv in scopul de a aplica regulile de agregare prevazute la pct. 1 si pct. 2, subsectiunea C din sectiunea VII.
4. Termenul „entitate“ inseamna o persoana juridica sau o constructie juridica, de exemplu, o fiducie/un trust, o asociere in participatiune sau o alta asociere fara personalitate juridica.
5. O entitate este o „entitate afiliata“ in urmatoarele situatii:
a) daca oricare dintre cele doua entitati detine controlul asupra celeilalte;
b) cele doua entitati se afla sub control comun; sau
c) cele doua entitati sunt entitati de investitii astfel cum sunt definite la lit. b), pct. 17 din subsectiunea A din prezenta sectiune si se afla sub o conducere comuna, iar respectiva conducere este cea care asigura respectarea procedurilor de diligenta fiscala care revine unor astfel de entitati de investitii. In acest sens, notiunea de control include detinerea directa sau indirecta a peste 50% din voturi si din valoarea unei entitati.
Daca o entitate este o entitate afiliata a unei alte entitati este relevant pentru regulile de agregare a soldului contului prevazute la subsectiunea C din sectiunea VII, domeniul de aplicare al termenului „Persoana care face obiectul raportarii“ descris la lit. b), pct. 2 din subsectiunea D si criteriul descris la lit. b), pct. 9 din subsectiunea D.
6. Termenul „numarul/numerele de identificare fiscala“ inseamna un numar de identificare fiscala sau echivalentul sau functional daca nu exista un numar/numere de identificare fiscala. Un numar de identificare fiscala este o combinatie unica de litere sau de numere, atribuite de o jurisdictie unei persoane fizice sau unei persoane juridice si folosite pentru a identifica persoana fizica sau juridica in scopul aplicarii legilor fiscale ale respectivei jurisdictii.
7. Termenul „documente justificative“ include oricare dintre urmatoarele:
a) un certificat de rezidenta emis de o autoritate publica a unei jurisdictii in care beneficiarul platii afirma ca este rezident. Astfel de certificate de rezidenta pot fi:
(i) un certificat de rezidenta fiscala;
(ii) informatiile despre rezidenta publicate de o autoritate publica a unei jurisdictii, spre exemplu o lista publicata de o administratie fiscala care sa contina numele si rezidentele contribuabililor;
(iii) informatiile despre rezidenta dintr-un registru public tinut sau autorizat de o autoritate publica a unei jurisdictii, precum un registru public tinut de o administratie fiscala.
b) in ceea ce priveste o persoana fizica, orice identificare valabila eliberata de o autoritate publica care include numele persoanei si este utilizata, de regula, in scopuri de identificare;
c) cu privire la o entitate, orice document oficial eliberat de o autoritate publica a unei jurisdictii (de exemplu, un guvern sau o agentie a acestuia sau o comuna), care include numele entitatii si fie adresa sediului sau principal in jurisdictia in care aceasta afirma ca este rezidenta, fie in jurisdictia in care entitatea a fost inregistrata sau constituita. Adresa unei institutii financiare la care entitatea are deschis un cont, casuta postala sau adresa folosita doar pentru corespondenta nu este considerata a fi adresa sediului principal al entitatii, cu exceptia cazului in care aceasta adresa este singura adresa utilizata de entitate si apare ca adresa inregistrata a entitatii in documentele de infiintare sau constituire ale entitatii. Mai mult, o adresa care este furnizata in conformitate cu instructiunea „post-restant“ cu privire la acea adresa nu este adresa sediului principal al entitatii;
d) orice situatie financiara auditata, raport de credit efectuat de un tert, acte de procedura in legatura cu procedurile de insolventa sau raport al unei autoritati de reglementare a pietei.
8. Cu privire la un cont de entitate preexistent, institutia financiara raportoare poate utiliza drept documente justificative orice clasificare care figureaza in registrele acesteia cu privire la titularul de cont care a fost determinata pe baza unui sistem de codificare standardizat industrial si inregistrata de institutia financiara raportoare conform practicilor sale comerciale obisnuite in scopul aplicarii masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului sau in alte scopuri de reglementare, altele decat fiscale, si care a fost pusa in aplicare de institutia financiara raportoare inainte de data utilizata pentru a clasifica contul financiar drept un cont preexistent, cu conditia ca institutia financiara raportoare sa nu cunoasca sau sa nu aiba motive sa cunoasca ca o astfel de clasificare este incorecta sau nu mai este de incredere. Termenul de „sistem de codificare industrial standardizat“ se refera la un sistem de codificare folosit pentru a clasifica constructiile juridice in functie de tipul acestora in alte scopuri decat cele fiscale. Exemple ale unui sistem de codificare standardizat industrial includ Clasificarea internationala industriala standard (ISIC) din SUA, Clasificarea statistica a activitatilor economice din Comunitatea Europeana (NACE/CAEN) si Sistemul de clasificare industrial nord american (NAICS).
9. Conditii de valabilitate ale documentelor justificative. Documentele justificative care contin o data de expirare a valabilitatii pot sa fie considerate valabile pana in ultima zi a perioadei de valabilitate sau in ultima zi al celui de-al cincilea an calendaristic dupa anul in care documentele justificative au fost furnizate institutiei financiare raportoare. Cu toate acestea, urmatoarele documente justificative sunt considerate a ramane valabile pe o durata nedeterminata:
a) documentele justificative furnizate de o autoritate publica (de exemplu, pasapoartele);
b) documentele justificative care nu sunt in general reinnoite sau modificate (cum ar fi certificatul de inregistrare); sau
c) documentele justificative furnizate de o institutie financiara nonraportoare sau de o persoana dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si care nu este o persoana care face obiectul raportarii.
Toate celelalte documente justificative sunt valabile pana in ultima zi din cel de-al cincilea an calendaristic dupa anul in care documentele justificative sunt furnizate institutiei financiare raportoare.
10. Prin exceptie de la pct. 9, o institutie financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative, conform subsectiunii A a sectiunii VII, daca cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
Institutia financiara raportoare este obligata sa instituie proceduri prin care sa se asigure ca orice modificare a dosarelor principale ale clientilor care reprezinta o modificare a circumstantelor sa fie identificata.
11. Institutia financiara raportoare trebuie sa notifice orice persoana care furnizeaza documente, asupra obligatiei de a o notifica in cazul intervenirii unei modificari a circumstantelor.
12. Institutia financiara raportoare poate sa retina o copie certificata sau o copie simpla, inclusiv un microfisier, un document electronic scanat sau disponibil prin alte mijloace de stocare electronica, de pe documentele justificative sau cel putin o consemnare a documentelor examinate, data examinarii acestora si numarul de identificare a documentelor, daca este cazul, (spre exemplu, un numar de pasaport). Orice document care este stocat electronic trebuie sa fie disponibil la cerere si pe suport hartie.
13. O institutie financiara raportoare poate sa accepte o copie a documentelor justificative in format electronic daca sistemul electronic asigura ca informatiile primite sunt aceleasi cu informatiile trimise si pastreaza evidenta tuturor sesiunilor de acces al utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reinnoirea sau modificarea documentelor justificative. In plus, design-ul si operarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie sa asigure ca persoana care acceseaza sistemul si furnizeaza documentele justificative este persoana titulara a acestor documente.
14. Institutia financiara raportoare la care un client deschide un cont trebuie sa obtina documentele justificative pentru fiecare cont in parte. Cu toate acestea, o institutie financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele justificative furnizate de client pentru un alt cont daca ambele conturi sunt considerate un singur cont in scopul respectarii masurilor de incredere prevazute la subsectiunea A, sectiunea VII.
15. Documentele colectate de alte persoane
Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele colectate de un agent (inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investitii) al acesteia. Agentul poate sa retina documentele ca parte dintr-un sistem de informatii pentru o singura institutie financiara raportoare sau pentru mai multe institutii financiare raportoare cu conditia ca pe baza sistemului respectiv orice institutie financiara raportoare in numele careia agentul retine documentele sa acceseze cu usurinta datele privind natura documentelor, informatiile continute in respectivele documente (inclusiv o copie a documentelor) si valabilitatea acestora si trebuie sa permita institutiei financiare raportoare sa transmita datele, fie direct intr-un sistem electronic sau prin furnizarea acestor date agentului, referitoare la orice fapte pe care le afla si care ar putea sa afecteze credibilitatea documentelor. Institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca cum si cand au fost transmise datele referitoare la orice fapte pe care le afla si care pot afecta credibilitatea documentelor si trebuie sa stabileasca faptul ca orice date pe care le-a transmis au fost procesate si au fost aplicate masurile de incredere. Agentul trebuie sa dispuna de un sistem care sa asigure ca orice informatii pe care le primeste referitoare la fapte care afecteaza credibilitatea documentelor sau statutul atribuit clientului sunt furnizate catre toate institutiile financiare raportoare pentru care agentul retine documentele.
Institutia financiara raportoare care obtine un cont de la un predecesor sau cesionar in cazul unei fuziuni sau absorbtii de conturi cu titlu oneros poate in general sa se bazeze pe documentele valabile sau copii de pe aceste documente valabile obtinute de predecesor sau cesionar. In plus, institutia financiara raportoare care obtine un cont printr-o fuziune sau absorbtie de conturi cu titlu oneros de la o alta institutie financiara raportoare care a finalizat toate procedurile de diligenta fiscala prevazute de sectiunile II-VII cu privire la conturile cesionate poate in general sa se bazeze pe documentatia de stabilire a statutului titularului de cont apartinand predecesorului sau cesionarului pana la momentul in care cunoaste sau are motive sa cunoasca ca statutul respectiv este incorect sau a intervenit o modificare a circumstantelor.
Anexa nr. 2
(Anexa nr. 2 la Legea nr. 207/2015)
PROCEDURI SUPLIMENTARE
de raportare si de diligenta fiscala pentru schimbul de informatii referitoare la conturile financiare
1. Modificarea circumstantelor
O „modificare a circumstantelor“ include orice modificare care are drept rezultat adaugarea de informatii relevante privind statutul unei persoane sau intra, in alt mod, in contradictie cu statutul persoanei respective. In plus, o modificare a circumstantelor include orice modificare sau completare a informatiilor privind contul titularului de cont (inclusiv adaugarea sau substituirea unui titular de cont ori alta modificare referitoare la acesta) sau orice modificare sau completare a informatiilor privind orice cont asociat cu un astfel de cont (aplicand normele privind agregarea conturilor prevazute la pct. 1 si 2, subsectiunea C, sectiunea VII din anexa nr. 1) daca o astfel de modificare sau completare a informatiilor afecteaza statutul titularului de cont.
In cazul in care institutia financiara raportoare se bazeaza pe adresa de rezidenta, stabilita in conformitate cu pct. 2-11, subsectiunea B, sectiunea a III-a din anexa nr. 1, si intervine o modificare a circumstantelor in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca documentele justificative initiale sau alte documente asociate unui cont sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere, institutia financiara raportoare are obligatia ca pana cel tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori in 90 de zile calendaristice de la notificarea sau descoperirea unei astfel de modificari a circumstantelor, oricare dintre acestea este mai recenta, sa obtina o declaratie pe propria raspundere si noi documente justificative din partea titularului de cont pentru a-i stabili rezidenta fiscala. In cazul in care institutia financiara raportoare nu a putut sa obtina o declaratie pe propria raspundere din partea titularului de cont si nici alte documente justificative in termenul mentionat anterior, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice procedura de cautare in evidentele electronice prevazuta la pct. 12-15 subsectiunea B, sectiunea a III-a din anexa nr. 1.
2. Declaratia pe propria raspundere pentru conturile de entitate noi
In ceea ce priveste conturile de entitate noi, pentru a stabili daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare se poate baza numai pe o declaratie pe propria raspundere, fie din partea titularului de cont, fie din partea persoanei care exercita controlul.
3. Rezidenta unei institutii financiare
Institutie financiara este „rezidenta“ in Romania in cazul in care aceasta se afla sub jurisdictia Romaniei (si anume, Romania poate impune raportarea de catre institutia financiara). In general, in cazul in care o institutie financiara are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, aceasta se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii si, prin urmare, este o institutie financiara a respectivei jurisdictii. In cazul unei fiducii care este o institutie financiara (indiferent daca aceasta este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii), fiducia este considerata a se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii daca unul sau mai multi fiduciari sunt rezidenti in respectivele jurisdictii, cu exceptia cazului in care fiducia raporteaza altei jurisdictii care face obiectul raportarii toate informatiile care trebuie raportate in temeiul cap. I al titlului X cu privire la conturile care fac obiectul raportarii administrate de fiducie, in virtutea faptului ca fiducia are rezidenta fiscala in acea jurisdictie care face obiectul raportarii. Cu toate acestea, in cazul in care o institutie financiara (care nu este o fiducie) nu are rezidenta fiscala (de exemplu, pentru ca este considerata transparenta din punct de vedere fiscal sau pentru ca se afla intr-o jurisdictie in care nu exista impozit pe venit), se considera ca aceasta se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii si ca este, prin urmare, o institutie financiara a respectivei jurisdictii, in cazul in care:
a) este constituita in temeiul legislatiei respectivei jurisdictii;
b) are sediul conducerii efective (inclusiv sediul administrativ efectiv) in respectiva jurisdictie; sau
c) face obiectul supravegherii financiare in respectiva jurisdictie.
In cazul in care institutia financiara (care nu este o fiducie) este rezidenta in doua sau mai multe jurisdictii care fac obiectul raportarii, respectiva institutie financiara face obiectul cerintelor de raportare si de diligenta fiscala ale respectivei jurisdictii in care aceasta isi mentine contul/conturile financiar(e).
4. Cont administrat
In general, se poate considera ca un cont este administrat de catre o institutie financiara in urmatoarele situatii:
a) in cazul unui cont de custodie, de institutia financiara care detine custodia activelor din contul respectiv (inclusiv o institutie financiara care detine active in regim „street name“ pentru un titular de cont in respectiva institutie);
b) in cazul unui cont de depozit, de institutia financiara care este obligata sa faca plati cu privire la contul respectiv (cu exceptia unui reprezentant al unei institutii financiare, indiferent daca acest reprezentant este sau nu o institutie financiara);
c) in cazul oricarui titlu de capital sau de creanta asupra unei institutii financiare care constituie un cont financiar, de catre respectiva institutie financiara;
d) in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, de institutia financiara care este obligata sa faca plati cu privire la respectivul contract.
5. Fiducii care sunt ENF pasive
O entitate precum o societate civila, o societate cu raspundere limitata sau o constructie juridica similara care nu are rezidenta fiscala, in conformitate cu pct. 3, subsectiunea D, sectiunea a VIII-a din anexa nr. 1, este considerata ca fiind rezidenta in jurisdictia in care se afla sediul conducerii efective. In acest sens, o persoana juridica sau o constructie juridica este considerata a fi „similara“ cu o societate civila si cu o societate cu raspundere limitata in cazul in care aceasta nu este tratata ca o persoana impozabila in Romania in temeiul legislatiei fiscale romane. Cu toate acestea, in scopul de a evita raportarea dubla (tinand cont de sfera ampla a termenului „Persoane care exercita controlul“ in cazul fiduciilor), o fiducie care este o ENF pasiva nu poate fi considerata o constructie juridica similara.
6. Adresa sediului principal al entitatii
Una dintre cerintele prevazute la pct. 7, lit. c), subsectiunea E, sectiunea a VIII-a din anexa nr. 1 este ca, in ceea ce priveste o entitate, documentatia oficiala include fie adresa sediului principal al entitatii in jurisdictia care face obiectul raportarii sau in alta jurisdictie in care aceasta afirma ca este rezidenta, fie din jurisdictia care face obiectul raportarii sau din alta jurisdictie in care entitatea a fost inregistrata sau constituita. Adresa sediului principal al entitatii este, in general, locul in care se afla sediul conducerii efective. Adresa unei institutii financiare la care entitatea administreaza un cont, o casuta postala sau o adresa utilizate exclusiv pentru corespondenta nu este adresa sediului principal al entitatii, cu exceptia cazului in care respectiva adresa este singura adresa utilizata de catre entitate si figureaza ca adresa de inregistrare a entitatii in documentele de constituire. Mai mult decat atat, o adresa furnizata purtand mentiunea „post-restant“ nu este adresa sediului principal al entitatii.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
