N-am ce face! Stiu ca subiectul asta a fost dezbatut de miliarde de ori in trecut. Proximitatea unui anumit eveniment din viata mea ma determina insa a relua o tema la fel de veche precum umanitatea.
Putina lume cunoaste adevaratul inteles al zicerii lui Aristotel: “Omul este un animal politic.”. Afirmatia asta n-are nici o treaba, de fapt, cu “politica”. Ma rog, cu ceea ce se intelege la momentul actual prin “politica”. Cand se referea la “animalul politic”, Aristotel avea in vedere “polisul”, orasul antic grecesc, cu alte cuvinte – “societatea umana”. De aceea, termenul de “animal politic”, tradus in acceptiunea contemporana, inseamna mai mult “animal social”.
Omul este “animal social”, el nu poate supravietui, ca om adevarat, in lipsa relatiilor cu lumea, cu oamenii din jurul sau. Pentru a fi om in deplinatatea sa, el are nevoie de contact, de apropiere, de interconectivitate. Omul nu e om decat atunci cand intra in legatura cu un alt om.
…Dar merita, oare, sa sacrifici orice principiu, orice convingere a ta pentru a ramane in relatie cu acei oameni de care te leaga mai presus de toate sentimentul minunat al prieteniei? Ce mai ramane din puritatea acestui cadou facut umanitatii de catre zei atunci cand, pentru a-l pastra, ucizi in tine si, implicit, in lume alta calitate esentiala care ne defineste la un nivel mai inalt – sinceritatea?
De fapt, se mai poate, in general, vorbi de “prietenie” atunci cand sinceritatea a murit? Ii mai esti unui om prieten atunci cand refuzi sa-i spui ceea ce crezi si ceea ce vezi? …Temandu-te ca, altminteri, se va indeparta de tine si va inceta sa te mai considere prieten?
Am intalnit, pana in prezent, extrem de putini oameni care nu se tem sa spuna adevarului pe nume (chiar daca, de cele mai multe ori, este doar adevarul lor). Invatam inca din copilarie ca “a spune adevarul” poate avea urmari grave.
Pe de o parte, copilul este “incurajat” sa spuna mereu adevarul. Pe de alta, atunci cand il spune, este de cele mai multe ori pedepsit, de parinti, de invatatori, de profesori, de toata lumea. Motiv pentru care, foarte repede, invata sa fie “diplomat”, sa se ascunda in spatele unor raspunsuri prefabricate pentru a-si salva (la propriu, din pacate) pielea.
Cel mai greu imi este sa constat cum oameni dezinvolti si liberi in gandire se transforma, pe masura ce inainteaza in varsta, in roci rigide si pietre de moara.
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024
Manual de politici contabile - Stick USB
Oameni pe care ii considerai apogeul in materie de naturalete, sinceritate si autenticitate ti se reveleaza, dintr-o data, intr-o noua lumina. Erau, intr-adevar, sinceri. Insa numai in ceea ce ii priveste pe ceilalti. O singura incursiune ceva mai piezisa pe taramurile egoului lor cutremura dintr-o data intreaga relatie. Cu alte cuvinte: “Suntem prieteni foarte buni, dar ai mare grija ce imi spui despre mine!”...
Liviu Plesoianu
liviup@rs.ro
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
