Punctele slabe ale ordonantei pentru esalonarea datoriilor

Se aud tot mai multe voci care sustin ca OUG 29/2011, care permite esalonarea pe cinci ani a datoriilor firmelor si persoanelor fizice, nu vine cu adevarat in ajutorul datornicilor.

La articolul 5, alineatul (2) se mentioneaza clar ca actul normativ nu se poate aplica in acest moment pentru ca nici macar cererea nu poate fi completata de catre contribuabil: „(2) Continutul cererii prin care se solicita esalonarea la plata, precum si documentele justificative care se anexeaza acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice“, au scris cei de la „Monitorul Expres”. Esalonarea la plata se acorda pentru toate obligatiile fiscale administrate de ANAF, dar nu se acorda aceasta facilitate pentru restantele de pina la 500 de lei ale persoanelor fizice, precum si pentru sumele mai mici de 1.500 de lei ale firmelor sau institutiilor publice.

Prin ordonanta emisa, autoritatile au stabilit ca datoriile se esaloneaza pe cinci ani, dar, in acelasi timp, ele obliga persoanele fizice si juridice sa constituie garantii in favoarea Fiscului, al caror cuantum este in functie de valoarea restantelor catre stat. Sursa citata a scris ca oamenii sunt pusi chiar sa accepte ca Fiscul sa le puna ipoteca pe case sau gaj pe diverse bunuri, „libere de sarcini“.

Persoanele fizice sunt reticente sa accepte ipoteca pe casa in favoarea Fiscului, iar firmele nu mai au garantii materiale nici pentru credite la banci. Nu sint obligate sa depuna garantii persoanele fizice care au datorii la Fisc de pina in 5.000 de lei si persoanele juridice care au restante sub 20.000 de lei.

Garantiile se depun in functie de perioada care urmeaza sa fie esalonata si ajung de la 10% pina la 40% din valoare, daca persoana cere o aminare pe perioada maxima permisa de lege: cinci ani.

Potrivit ordonantei, garantiile pot consta in mijloace banesti consemnate pe numele contribuabilului la dispozitia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului; scrisoare de garantie bancara; instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului; incheierea unui contract de ipoteca sau gaj in favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligatiilor fiscale ale contribuabilului pentru care exista un acord de esalonare la plata, avind ca obiect bunuri proprietate a unei terte persoane, libere de orice sarcini.