Masuri asiguratorii emise de organele fiscale

Organele de control si organele de executare pot dispune masuri asiguratorii asupra
bunurilor debitorului, atunci cand sunt indicii ca ar exista pericolul sustragerii, ascun-
derii  ori  risipirii  patrimoniului,  fapt  ce  ar  ingreuna  colectarea  creantelor  datorate  de acesta bugetului de stat.
Situatiile in care se impune luarea masurilor asiguratorii sunt urmatoarele:
a) in urma constatarii unor acte si fapte care pot constitui infractiuni de evaziune sau
frauda fiscala, in cazul carora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative
fiscale de impunere;
b) in situatia in care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin
acte administrative fiscale de impunere;
c) in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de con-
trol prin acte administrative fiscale de impunere;
d) daca  sunt  indeplinite  conditiile  pentru  deschiderea  procedurii  de  atragere  a
raspunderii solidare dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;
e) in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atra-
gere a raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii
solidare.
Masurile asiguratorii dispuse de organele de  control  si/sau organele de executare
pot fi:
– sechestru asigurator pentru bunuri imobile;
– sechestru asigurator pentru bunuri mobile,  inclusiv  titlurile de valoare  si bunuri
mobile necorporale;
– poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti;
– poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare.
Din  punctul  de  vedere  al  inregistrarilor  contabile  retinem  ca  nu  identificam  la
momentul sechestrului/popririi o iesire de active din patrimoniu. Astfel se impune constituirea unui provizion pentru posibile iesiri de numerar avand in vedere prevederea
de  la pct. 223 din O.M.F.P. nr. 3.055/2009 privind contabilitatea si se inregistreaza in evidenta contabila  prin  articolul  6812 Cheltuieli  de  exploatare  privind  provizioanele  =  1516 Provizioane pentru impozite.
Dispunerea si/sau ducerea la  indeplinire a masurilor asiguratorii asupra bunurilor
proprietate a debitorului se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantei
estimate/stabilite si in urmatoarea ordine:
– bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii care constituie
principala sursa de venit;
– bunurile mobile  si  imobile care nu sunt direct  folosite  in activitatea ce constituie
principala sursa de venit a contribuabilului;
– bunurile mobile si imobile care se afla temporar in detinerea altor persoane in baza
contractelor de  arenda, de  imprumut, de  inchiriere, de  concesiune, de  leasing  si
altele;
– ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158 din Ordonanta Guvernului
nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
– masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si
bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
– produse finite;
– sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane;
– disponibilitati aflate in conturile bancare;
– bunuri perisabile sau supuse degradarii.