Ce obligatii are angajatorul in raport cu salarizarea muncii

Orice angajator trebuie sa se supuna prevederilor legale pe tema salarizarii, in caz contrar riscand sanctiuni dure.

Principalele obligatii ale angajatorului privind salarizarea muncii sunt cuprinse in Codul Muncii, mai exact Titlul IV, cuprinzand articolele 159-174. Asa cum prevede art. 159, salariul reprezinta „contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca”, iar in acesta sunt incluse, pe langa salariul de baza, si indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri.

Stabilirea salariului

Una din primele reguli pe care trebuie sa le respecte angajatorul la stabilirea salariului este cea privind discriminarea, care e complet interzisa si poate avea la baza fie varsta, sexul, rasa, etnia, optiunea politica, caracteristicile genetice, fie orientarea sexuala, originea sociala, situatia familiala sau apartenenta sindicala.

Totodata, angajatorul nu poate stabili un salariu sub cel minim pe economie, atat lunar, cat si brut orar, indiferent ca angajatii cunosc sau nu acest lucru. Este obligatia angajatorului sa le aduca la cunostinta acestora salariul minim prevazut de lege.

Calcularea salariului

Cheltuieli deductibile si nedeductibile

Vezi AICI detalii

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Dosarul Permanent al Clientului Model Editabil si Recomandari

Vezi AICI detalii

Unul din aspectele pe care angajatorul trebuie sa le ia in calcul la plata salariului poate fi cel al muncii prestate in timpul orelor suplimentare. In mod normal, orele suplimentare trebuie recompensate cu ore libere, care trebuie oferite in interval de 60 de zile de la prestarea lor. Daca acest lucru nu este posibil, in luna urmatoare angajatorul are obligatia de a adauga un spor corespunzator la salariu. Singurele exceptii apar in anumite conditii in sectorul bugetar.

Sporul pentru prestarea de ore suplimentare este stabilit prin contractul de munca (individual sau colectiv). De asemenea, angajatorul are obligatia legala de a stabili un spor de peste 75% din salariul de baza.

Plata salariului

Angajatorul trebuie sa plateasca salariul inaintea altor obligatii banesti. In functie de data sau de datele stabilite in contractul de munca, el trebuie sa plateasca salariul cel putin odata pe luna. Plata se face direct către titular sau, daca exista, catre persoana imputernicita de acesta.  

Angajatorii trebuie sa stie ca pot exista consecinte daca intarzie cu plata salariului. In cazul in care angajatul nu isi primeste banii la timp fara o justificare de la superiori, angajatorul poate fi obligat „la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, conform art. 166 din Codul Muncii.

O situatie in care apar alte obligatii ale angajatorului in raport cu salarizarea este cea in care salariatului i se instituie o poprire pe venituri. Angajatorul, care devine in aceasta situatie tert poprit, primeste o comunicare a popririi. Din acel moment, are la dispozitie cinci zile pentru a consemna suma de bani, caracterul exigibil al creantei poprite; apoi, va indisponibiliza suma poprita si va comunica acest lucru executorului judecatoresc. Dupa aceea, angajatorul trebuie sa plateasca catre creditor suma respectiva.

Alte obligatii ale angajatorului in raport cu salarizarea

Odata ce salariul a fost stabilit, acesta este confidential, in lege precizandu-se ca angajatorul are „obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii”, potrivit art. 163 din Codul Muncii.

Angajatorul are obligatia de a putea dovedi plata salariilor. Acest lucru se face prin semnarea statelor de plata, dar si prin alte documente justificative relevante. In general, documentele justificative contabile si registrele de contabilitate trebuie arhivate si pastrate timp de zece ani. Statele de salarii fac insa exceptie de la aceasta regula, acestea trebuind să fie menținute timp de 50 de ani. Arhivarea lor este posibila atat pe hartie, cat si pe suport electronic, cat timp se respecta o serie de reguli. Documentele doveditoare, impreuna cu celelalte acte financiar-contabile, trebuie organizate in dosare, numerotate si snuruite, pe criterii cronologice, in functie de exercitiul financiar de care apartin.

Sursa foto: Shutterstock