Imprumuturile intre persoane juridice sunt frecvente in mediul de afaceri si pot reprezenta o solutie viabila pentru a acoperi temporar necesitatile de lichiditati sau pentru a sustine proiecte de dezvoltare. Cu toate acestea, este esential ca imprumuturile sa fie realizate in conformitate cu legislatia fiscala si comerciala in vigoare, iar relatia contractuala dintre parti sa fie bine documentata. Pentru a efectua un imprumut intre doua firme, trebuie indeplinite anumite conditii legale, printre care se numara intocmirea unui contract de imprumut, stabilirea clara a termenilor si conditiilor de restituire, precum si respectarea normelor privind dobanzile.

Imprumut intre societati - ce trebuie sa aveti in vedere

Potrivit specialistilor PortalContabilitate.ro, acordarea de imprumuturi in afara creditului bancar intre persoane fizice si juridice, respectiv intre societati comerciale, este posibila si are ca temei prevederile art. 2158 din noul Cod civil fiind precizat la alin. (2) al aceluiasi articol faptul ca atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.

Aceasta solutie este prevazuta si de legea bancara care nu instituie restrictii exprese in ceea ce priveste acordarea de imprumuturi ci doar interzice activitatea de atragere de depozite. Este de mentionat in acest sens si art. 5 alin. (1) din OUG nr. 99/2006.

Imprumutarea societatii de catre o alta societate comerciala sau asociat fie ca este persoana juridica sau fizica este posibila din perspectiva argumentelor prezentate mai sus si in contextul reglementarilor privind desfasurarea activitatii de creditare cu titlu profesional.

Activitatea de creditare se desfasoara cu titlu profesional prin institutii de credit si prin institutiile financiare prevazute de OUG nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, precum si prin institutii financiare nebancare, in conditiile stabilite prin Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare. Interdictiile din aceste acte normative vizeaza doar desfasurarea activitatii cu titlu profesional, nerestrictionand operatiunile de imprumut din sfera comerciala si civila care nu sunt circumscrise acestui caracter.

Sub aspectul dobanzii datorate in cadrul unor astfel de operatiuni urmeaza a fi avute in vedere eventuale raporturi de afiliere dintre cele doua societati din perspectiva definitiei date persoanelor afiliate la art. 7 pct. 26 lit. c) din Codul fiscal. Astfel, o persoana juridica este afiliata cu alta persoana juridica daca cel putin aceasta detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealalta persoana juridica ori daca controleaza in mod efectiv acea persoana juridica.

Una dintre consecintele existentei raporturilor de afiliere dintre doua persoane este aceea ca in temeiul art. 11 alin. (2) din Codul fiscal in cadrul unei tranzactii intre persoane romane si persoane nerezidente afiliate, precum si intre persoane romane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau al serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.

Trebuie avut in vedere faptul ca, si in lipsa unei clauze privind nivelul dobanzii, OUG nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti reglementeaza nivelul acesteia in cazul in care partile nu stabilesc in cuprinsul contractului modalitatile de determinare. Lipsa prezentei unei dobanzi trebuie justificate de alte circumstante economice care sa releve alte avantaje susceptibile a fi obtinute de imprumutator.

Asadar, chiar daca nu este necesara stabilirea unei dobanzi (actul normativ mentionat mai sus nu impune stabilirea unei dobanzi, ci doar cota, daca acesta nu este precis determinata), in situatia in care operatiunea este efectuata intre persoane afiliate, exista riscul retratarii operatiunii de catre organele fiscale cu ocazia unei inspectii fiscale. In conditiile in care imprumutul nu provine de la asociat, ci de la un alt operator economic care ar trebui sa actioneze de o maniera independenta, recomandam stabilirea unei dobanzi chiar si la nivelul dobanzii legale remuneratorii - nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR.

Imprumuturi intre societati: concluzie

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

In concluzie, operatiunea aceasta este posibila. Acordarea imprumutului nefiind efectuata cu titlu profesional, nu determina necesitatea inscrierii in obiectul de activitate al societatii. Aceasta, de altfel, nici nu poate fi posibila deoarece este rezervata societatilor care efectueaza astfel de operatiuni in cadrul obiectului de activitate cu parcurgerea procedurilor speciale de autorizare si supraveghere.

Din punct de vedere fiscal, o eventuala inspectie fiscala intervenita dupa incheierea contractului poate sa determine ajustarea operatiunii din perspectiva dobanzii in conditiile detaliate mai sus. Ca document justificativ pentru efectuarea operatiunii de imprumut, avand in vedere clarificarea circumstantelor care au determinat acordarea acestuia si conditiile de restituire, este necesara incheierea unui contract care sa identifice partile, valoarea imprumutului, durata acestuia, dobanzi sau alte elemente generate de imprumut, eventuale garantii pentru restituirea imprumutului in conditiile convenite.
 

Foto: pixabay.com