Autor: Dani Cucu
Intrebare:
Cheltuiala cu transportul angajatiilor la si de la locul de munca (abonamente de transport in comun) este deductibila la calculul impozitului pe profit ? E cheltuiala sociala ? Conform art.55 alin (4) lit.a) aceste sume nu sunt incluse in veniturile salariale si deci nu sunt considerate venituri impozabile in intelesul impozitului pe venit pentru angajat, dar din punctul de vedere al angajatorului cum sunt considerate aceste cheltuieli?
Pot deconta bonuri de carburant (benzina, motorina) ca si contravaloare a transportului? La nivelul unui abonament lunar sau inmultind numerul de kilometri parcursi intr-o luna la si de la locul de munca * 7.5%, sau alt procent, (incepand din 01.01.2011 dupa ce inceteaza masurile de austeritate si cheltuiala cu carburantul auto devine deductibila)?
In cele trei cazuri :
a)cazul in care firma si angajatorii sunt din aceeasi localitati.
b) cazul in care unii angajati sunt din alte localitati;
c) cazul in care firma este amplasata intr-o zona unde nu exista mijloace de transport in comun.
Manual de politici contabile - Stick USB
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Raspuns:
Angajatorul poate acorda avantaje pentru fidelizarea angajatilor, care vor fi impozabile prin cumulare cu salariul, imbacand multiple forme. Astfel, acordarea de catre angajator de abonamente de transport, de permise de calatorie pe diverse mijloace de transport folosite in scopul personal sunt considerate avantaje, impozabile la nivelul salariatului, potrivit pct. 70 lit. c) si d) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (4) din Codul fiscal. In contrapartida, contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport in comun pentru angajatii a caror activitate presupune deplasarea frecventa in interiorul localitatii, nu va reprezenta avantaj impozabil fiind suportat de angajator pentru efectuarea sarcinilor de serviciu ale salariatului.
Codul fiscal delimiteaza o serie de elemente care la nivelul salariatului nu vor fi impozabile, respectiv:
- contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, in temeiul art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, astfel cum este prevazut in contractul de munca;
- distanta dus - intors de la domiciliu la locul de munca parcurs de salariat cu vehiculul din patrimoniul angajatorului cu folosinta mixta, pus la dispozitaia salariatului; nefiind cuprinsa la evaluarea avantajului folosirii in scop personal, potrivit pct. 79 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (4) din Codul fiscal, reprezinta element de venit neimpozabil;
- contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile in care nu se asigura locuinta sau in situatiile in care nu se suporta contravaloarea chiriei, conform legii (art. 55 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal);
- contravaloarea abonamentelor sau permiselor de calatorie pe mijloacele de transport in comun pentru angajatii a caror activitate presupune deplasarea in interiorul localitatii. Acestea nu reprezinta avantaje, temeiul reprezetandu-l pct 77 liniuta 1 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (3) din Codul fiscal).
Daca permisele de calatorie pe orice mijloace de transport sunt folosite in scop personal, acestea vor reprezenta venituri impozabile in temeiul art. 55 alin. (3) lit. f) din Codul fiscal.
La nivelul angajatorului, conform prevederilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat si completat de Ordonanta Guvernului nr. 83/2004, cheltuielile cu transportul salariatilor, la si de la locul de munca, nu mai intra in categoria cheltuielilor sociale cu deductibilitate limitata. Pentru angajatoar, in temeiul pct. 23 lit. f) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, cheltuielile efectuate pentru transportul salariatilor la si de la locul de munca sunt sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile. Angajatorul este suveran asadar in decizia privind suportarea cheltuielilor la si de la locul de munca pentru salariatii sai, indiferent de locul unde este amplasat acesta in raport cu domiciliul salariatilor. Astfel, pentru justificarea cheltuielilor efectuate de salariati pentru transportul de la domiciliu la locul de munca, cu mijloace comune de transport, se va intocmi un decont de cheltuieli la care vor anexa documentele justificative (abonamentele sau permisele de calatorie), documentele respective fiind aprobate de persoana care autorizeaza efectuarea acestor cheltuieli. Potrivit opiniilor emise de administratia fiscala, aceste cheltuieli sunt integral deductibile, daca se face dovada ca sunt recuperate prin pretul produselor sau tarifelor practicate de societate.
In ceea ce priveste limitarea in perioada 1 mai 200931 decembrie 2010 a deductibilitatii cheltuielilor privind combustibilul, acesta se aplica pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizata care sa nu depaseasca 3.500 kg si care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzand si scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului, cu exceptia situatiei in care vehiculele se inscriu in oricare dintre urmatoarele categorii:
1) vehiculele utilizate exclusiv pentru: interventie, reparatii, paza si protectie, curierat, transport de personal la si de la locul de desfasurare a activitatii, precum si vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenti de vanzari si de agenti de recrutare a fortei de munca;
2) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru activitatea de taxi;
3) vehiculele utilizate pentru inchirierea catre alte persoane, inclusiv pentru desfasurarea activitatii de instruire in cadrul scolilor de soferi.
Pe cale de consecinta, in masura in care nu va apare prorogarea acestui termen, dupa data de 1 ianuarie 2011, prevederea mentionata mai sus nu va mai fi aplicabila, putandu-se deconta cheltuielile aferente consumului de combustibil pentru vehiculele utlizate de societate. Bonurile de carburant vor putea fi utilizate si ca documente justificative care stau la baza inregistrarii cheltuielilor in contabilitate, daca vor fi stampilate si vor avea inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare a autovehiculului.
Daca salariatul foloseste autoturismul din patrimoniul societatii atat in interes de serviciu, cat si in interes personal, este obligatoriu completarea unei foi de parcurs, unde vor fi consemnate numarul de kilometrii parcursi in interes personal si in interes de serviciu. In cadrul determinarii distantei parcurse in interes personal (in vederea determinarii avantajului in natura) nu se va lua in considerare distanta dus-intors de la domiciliu la locul de munca, evidentiata in foaia de parcurs. In contrapartida, avantajul va fi calculat proportional cu numarul de kilometri parcursi in interes personal din valoarea de intrare x 1,7%, in cazul utilizarii in scop personal a vehiculelor din patrimoniul afacerii (cu folosinta mixta), justificat cu foaia de parcurs.
In masura in care veti suporta contravaloare unui abonament lunar pentru transportul la si de la locul de munca, acesta va fi neimpozabil conform art. 55 alin. (4) lit. a) si f) din Codul fiscal.
