Jurnalul Domnisoarei Contabil

Inca un mic pas si e Craciunul. Ce frumos! Am tot asteptat, am visat si acum... vine. Va spun sincer, sunt o mare fana a Craciunului. E sarbatoarea mea favorita (si nu are legatura cu darurile).

Cu mintea mea specific contabiliceasca, am stat si m-am uitat la exprimarea actuala a Craciunului. O, ce poveste... plina de basme comerciale! Dupa un an in care am incercat sa fim cat mai chibzuiti, deodata suntem pusi in fata a tot felul de  reclame care de care mai colorate si, poate, mai agresive. Tot ceea ce ai incercat sa nu cumperi pana acum pentru ca nu erai sigur ca e necesar iei cu bunavointa.

Incetisor casa omului in apropierea sarbatorilor devine un amalgam de cadouri. Nu stii pe care le vei pastra pentru tine si pe care le vei impartasi prietenilor, rudelor, cunostintelor si partenerilor de afaceri (ca doar suntem fiinte sociale si respectam toate constrangerile “standard”). Prin mormanul de liste si de bunuri, fostul om econom incearca sa gaseasca lucruri accesibile si care sa ii faca pe cei ce primesc cadoul cat mai fericiti. E o sarcina grea! Cu atat mai mult cu cat tendinta in tara noastra este ca preturile sa creasca tot mai mult in perioada sarbatorilor. Care e logica in spate? Bani, mai multi bani...

Si iata ca acum e momentul in care contabila din mine iese la iveala. Am un ochi critic pentru aceste oferte si nu ma las usor convinsa. De ce as lua inca doua produse ca sa am reducere, cand de fapt ma intereseaza doar unul? O sa spuneti ca sunt mai demodata, dar eu am retinut lectia mamei: pleaca frumos cu o lista la cumparaturi si cu obiectele cele mai importante notate si nu te abate cu mai mult de doua-trei de la ea! Zis si facut.

Eram in aceasta saptamana la cumparaturi si am vazut din nou contabilitatea in actiune. Nu oricum, ci intr-un magazin de brand, nu de foarte mare renume as spune. Din roiul de oameni de acolo auzeam adolescente si studente spunand: “Daca iau bluza x cu puloverul z ajung aproape la suma pentru reducere. Hai sa mai luam ceva!”. Ma uitam putin surprinsa caci preturile erau departe de a fi unele mici. Eu ma gandeam la suma optima pentru un cadou si ce i-ar placea, iar fetele calculau reduceri. Teapa! Dupa o anumita ora a serii a inceput un discount general in magazin. Orice calcul anterior era inutil. Ma asteptam sa vad lumea mai calma si ok cu ce dorea sa cumpere, dar nu... Se vanau tot mai multe articole vestimentare.

Bine, bine si unde e partea de contabilitate? Simplu, contabilitatea brandului infloreste pe baza vanzarilor facute, oamenii cumpara tot mai multe si se trezesc ca nu mai au loc in dulap. Macar simt ca s-au “innoit”. Realist vorbind, dovada cea mai buna de contabilitate tinuta am vazut-o la casa la o domnisoara. Avea un morman de haine rezervate si dupa 10-15 minute de incasare, a ajuns la momentul maxim: reducerea. Cu discountul standard si cu cel de staff a ajuns cu jumatate din suma de platit. Imi zic in minte: “E chiar bine!”. Si totusi nu era chiar asa... Fata isi ia plasele si zice: “Sacoul asta nu cred ca imi vine, dar il iau oricum.”. Mintea noastra critica ar spune: “E ok, are fonduri.”. Serios? Un tanar vine la ea si ii spune sa mearga la o cafea. Ea raspunde mandra, cu plasele in mana: “Nu mai am bani”.

Eram ferm convinsa ca domnisoara si-a facut frumos calculele de acasa si ca poate va fi un exemplu rational in lumea nebuna a cumparaturilor de sarbatori. Nu a fost cazul. Ce sa intelegem din dorinta de a cumpara pana nu mai raman bani? Ca mai e de invatat contabilitate, cea a propriei vieti si a lucrurilor ce ni se potrivesc mai bine.

Voi ce cazuri similare ati intalnit? Cum iese la iveala firea voastra de contabil in amalganul lunii decembrie? Astept cu interes sa imi impartasiti din intamplarile haioase de sarbatori. Sa aveti parte de un Mos Craciun bogat, poate nu in cadouri, ci in sentimente si clipe de neuitat!