Contribuabilii, exasperati de plafonarea dobanzilor. Se cere abandonarea proiectului!

Un grup format din peste 50 de cadre didactice, economisti si antreprenori preocupati de politicile publice au redactat joi o scrisoare deschisa adresata Parlamentului. Contribuabilii implicati atrag atentia asupra proiectului de lege referitor la plafonarea dobanzilor. “Masura plafonarii dobanzilor este distructiva pentru activitatea de creditare si afecteaza cu precadere bunastarea populatiei cu venituri reduse– persoanele care lucreaza in economia informala si care nu au posibilitatea sa contracteze credite de consum la dobanzi mici.”, spun autorii la inceputul scrisorii deschise.

 

Iata ce motive invoca autorii pentru abandonarea proiectului legat de plafonarea dobanzilor!
 

1. Nu au trecut decat 28 de ani de la indepartarea regimului comunist, in timpul caruia preturile erau stabilite artificial prin decret.

Autorii atentioneaza asupra urmarilor triste aparute ulterior: penurie generalizata, introducerea rationalizarii, aparitia speculei, scaderea nivelului de trai.

“Este important sa intelegem de ce efectele practice ale pretului maxim sunt diametral opuse intentiei celor care il sustin. Prin decretarea unui pret-plafon statul ii forteaza pe oameni sa-si traiasca viata altfel decat decid ei in mod voluntar. Ieftinirea artificiala a unui produs descurajeaza productia si reduce oferta totala; cu cat plafonul este stabilit mai jos fata de nivelul de piata, cu atat penuria care urmeaza este mai acuta.”, subliniaza autorii scrisorii.
 

2. Dobanda este pretul creditului

Pe piata exista numeroase produse de creditare, fiecare cu riscul sau si cu dobanda specifica. Plafonarea dobanzilor afecteaza piata creditului deoarece va scoate in afara legii acele produse de creditare dedicate persoanelor care prezinta un risc ridicat (nu pot prezenta adeverinta de venit sau au venituri reduse, nu prezinta garantii). Cei afectati se impart in doua categorii: (1) Debitorii, persoanele care in prezent nu pot contracta un credit imobiliar sau de consum decat la o dobanda mai ridicata decat cea prevazuta in proiectul de lege. Aceste persoane vor fi excluse de pe piata oficiala a creditului si vor ajunge clientela sectorului informal. Practic, legea anticamatarie risca sa devina o adevarata lege a incurajarii camatariei. In loc ca situatia din Romania sa evolueze spre cea din tarile dezvoltate, ea se va indrepta spre modelul rusesc sau din unele tari africane, unde mii de camatari ofera „la negru” imprumuturi la dobanzi inca si mai mari. Ca un efect colateral, cresterea cererii pentru creditarea ilegala va stimula criminalitatea, un flagel de care deocamdata Romania este scutita. (2) Bancile si institutiile financiare nebancare, care ofera imprumuturi si care vor descoperi ca clientela lor se imputineaza si veniturile lor scad. Acestea vor fi stimulate sa aduca modificari produselor de creditare, respectiv sa schimbe comisioanele, durata, avansul si garantiile creditului, pentru a recupera pierderile. Creditorii vor fi stimulati sa ceara un avans mai mare, sa urce comisioanele, sa transfere riscul de dobanda la debitor (oferind contracte cu dobanda variabila), sa schimbe moneda creditului, impunand astfel debitorului un risc valutar. La limita, unii creditori vor iesi de pe piata, activitatea lor nefiind viabila la noile rate de dobanda. Per ansamblu, toate aceste restrictii vor agrava situatia creditarii sectorului privat din Romania, care este oricum insuficient dezvoltata in comparatie cu tarile vecine sau cu cele occidentale.
 

3. Un cunoscut raport al Comisiei Europene arata ca restrictionarea ratei dobanzii tinde:

• sa reduca accesul la credite pentru persoanele sarace;
• sa submineze costul transparent al creditului prin cresterea comisioanelor;
•  sa nu contribuie la reducerea gradului de indatorare si nici la volumul creditului de consum;
•  sa limiteze gama produselor de creditare disponibile si, implicit, optiunile de alegere a utilizatorului de servicii financiare.

4. De asemenea, din Japonia si SUA pana in Nicaragua, din Bolivia pana in Kenya si multe alte tari africane, dovezile empirice arata mai multe efecte negative, precum retragerea institutiilor financiare din activitatea de creditare a persoanelor sarace sau din anumite segmente ale pietei, scaderea numarului de institutii financiare autorizate, cresterea costului total al creditului prin aplicarea unor comisioane si taxe suplimentare, scaderea diversitatii produselor de creditare, o rata scazuta a creditului in PIB si o incluziune financiara redusa, masurata prin prisma ponderii populatiei care acceseaza imprumuturi.

“Va amintim ca creditul nu poate fi ieftinit prin decrete sau legi, ci prin incurajarea competitiei si a investitiilor, prin combaterea inflatiei, prin reducerea riscurilor politice si a incertitudinilor asociate cu economia informala. Acestea sunt diferentele dintre Romania si tarile dezvoltate ale UE si pana cand aceste diferente nu vor fi atenuate dobanzile din Romania nu vor putea fi similare cu cele din Germania.”, spun autorii scrisorii in incheiere.

 

Consultati in integime textul scrisorii deschise. >>