7.1. Persoane responsabile

Cuvinte cheie:

• raspunderea administratorilor
• procedura administrativa

Posibilitatea angajarii raspunderii administratorilor societatii, dar si a asociatilor sau actionarilor este o masura ce a fost initial gandita ca un mijloc de presiune catre conducerea generala sau executiva a unei societati debitoare de a plati cu prioritate obligatiile fata de buget in raport cu alte datorii ale societatii. Masura angajarii raspun-derii persoanelor care administreaza o societate cu datorii a patruns in legislatia romana mai intai in Legea falimentului nr. 64/1995 in cadrul unui capitol privind Raspunderea membrilor organelor de conducere. Cu toate acestea, la acea data masurile nu vizau raspunderea decat a unei sfere limitate de persoane: administratori, directori, cenzori, in nici un caz asociati sau actionari aparati de prevederile raspunderii limitate din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990.

Mai mult, spectrul unei executari silite pe propriile bunuri ar fi determinat persoanele cu functii de conducere sa semneze cu prioritate ordinele de plata catre trezoreria statului fata de celelalte obligatii ale societatilor.

IMPORTANT:

Asadar, prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost introdusa in premiera raspunderea solidara a urmatoarelor categorii de persoane pentru care insa administratia fiscala trebuie sa probeze reaua-credinta: administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile care au apartinut acesteia.

Procedura este mentinuta aproape neschimbata si prin Codul de procedura fiscala. Poate fi vizata orice persoana fizica sau juridica care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, cumpara sau dobandesc in alt mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea.

Anterior Codului de procedura fiscala, prevederile O.G. nr. 61/2002 mai contineau o clauza de angajare a raspunderii conducerii executive a societatii. Puteau raspunde solidar cu societatea debitoare administratorii, directorii si persoanele care exercita sau au exercitat administrarea si conducerea societatii si care:

• au determinat, cu rea-credinta, acumularea de obligatii bugetare restante pe o perioada de 12 luni intr-un interval de 2 ani consecutivi;
• au sustras bunurile debitorului de la executarea silita.

Daca cea de a doua prevedere continea o premisa mai larga, prima genera raspunderea aproape generala a managerilor societatilor cu capital integral sau majoritar de stat. Acest fapt a si determinat eliminarea acestei prevederi dupa numai un an, fara a mai fi pusa in aplicare.

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Dosarul Permanent al Clientului Model Editabil si Recomandari

Vezi AICI detalii

Lipsa de efecte concrete a masurilor introduse a fost cauzata in primul rand de formularea actului normativ. Pentru demonstrarea relei-credinte, putinii juristi din cadrul administratiilor finantelor publice trebuiau sa construiasca dosare extrem de complexe. Pentru eliminarea acestui inconvenient prin Legea nr. 210/2005 nu numai ca se extinde puternic sfera raspunderii dar este inlaturata notiunea de rea-credinta pentru aceste noi cazuri. Acesta este semnalul verde pentru administratia fiscala pentru a pune in aplicare aceasta prevedere.

ATENTIE!

Au fost introduse fapte concrete ce pot fi precis identificate, dar mai ales a fost rasturnata sarcina probei.  Administratia nu trebuie sa mai probeze nimic inainte, ci prin angajarea raspunderii unei persoane fizice sau societati se transfera obligatia acesteia de a demonstra contrariul inclusiv prin meandrele justitiei.

Ceea ce trebuie sa creeze ingrijorare printre persoanele susceptibile de a fi vizate de aceasta procedura este ca aceasta este strict administrativa. In concluzie, exista riscul pentru aceste persoane sa constate ca bunurile proprii le sunt sechestrate pentru datoriile societati comerciale generate poate chiar de neplata de catre stat a datoriilor in conditiile in care in sistemul fiscal respectarea, spre exemplu, a principiului contradictorialitatii si a comunicarii actului administrativ se realizeaza fara a avea garantia informarii cel putin a persoanei in cauza. Aceasta cu atat mai mult cu cat, dupa intrarea in vigoare la data de 15 iulie 2005 a modificarilor la Codul de procedura fiscala actele administrative pot fi «comunicate» si numai prin afisarea la sediul organului fiscal.