3.3 Impunerea microintreprinderilor incepand cu 01 ianuarie 2007

In sensul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, microintreprinderea este definita ca fiind persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) are inscrisa in obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul;

b) are de la 1 pana la 9 salariati, inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile locale si institutiile publice.

Persoana juridica romana care se incadreaza in aceste prevederi poate opta pentru plata unui impozit aplicat asupra tuturor veniturilor, obtinute din orice sursa, cu exceptiile expres prevazute de lege.

Optiunea poate fi facuta de catre persoanele juridice care indeplinesc conditiile prevazute la art. 103 din lege, daca nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor, dar si de catre societatile nou-infiintate.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, precizeaza expres care sunt persoanele juridice care nu pot opta pentru sistemul de impunere pe venit, si anume, acelea care:

Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

a) desfasoara activitati in domeniul bancar;

b) desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;

c) desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;

d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.

Incepand cu anul 2007, cota de impunere se modifica, conform prevederilor Legii nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 662/1 august 2006), astfel:

Legea nr. 343/2006 mai aduce o modificare importanta referitoare la obiectul de activitate al microintreprinderilor.

Art. 103 lit. a) din lege conditioneaza, incepand cu anul 2007, aplicarea cotei de impunere asupra veniturilor de realizarea acestora din alte activitati decat cele din consultanta si management.

Mai exact, microintreprinderea trebuie sa obtina venituri in proportie de peste 50% (din veniturile totale) din alte activitati decat cele expres mentionate. Prevederea se aplica atat societatilor infiintate inainte de anul 2007, cat si acelora care se vor infiinta in viitor.

Potrivit dispozitiilor Legii societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata trebuie sa cuprinda:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice; numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea in comandita simpla se vor arata asociatii comanditari, asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;

b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;

e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;

f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;

g) sediile secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica –, atunci cand se infiinteaza odata cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

h) durata societatii;

i) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni va cuprinde, in plus:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;

b) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

c) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;

d) valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;

e) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni;

f) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza societatea;

g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;

h) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;

i) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;

j) avantajele rezervate fondatorilor; k) actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;

l) operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;

m) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Indiferent de forma de organizare, societatile comerciale trebuie sa-si defineasca obiectul de activitate. Inainte de inceperea activitatii, acestea au obligatia sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea activitatii respective, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

Potrivit reglementarilor Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin inregistrare se intelege atat inmatricularea comerciantului si inscrierea de mentiuni, precum si alte operatiuni care, potrivit legii, se mentioneaza in registrul comertului. Cererea de inmatriculare trebuie sa prevada obiectul de activitate, conform Codului de clasificare a activitatilor din economia Nationala – CAEN si sa fie insotita de acte doveditoare.

Clasificarea activitatilor din economia nationala este reglementata de Hotarirea Guvernului nr. 656/1997 si a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 301/1997.

CAEN se aplica in toate domeniile de activitate economica si sociala si este obligatorie pentru toate organele administratiei publice centrale si locale, unitati bugetare, agenti economici, indiferent de forma de proprietate, organizatii patronale, sindicale, profesionale si politice, fundatii, asociatii si alte persoane fizice si juridice, la completarea documentelor oficiale ori de cate ori se cere precizarea activitatii.

Impartirea societatilor comerciale dupa obiectul de activitate este dificila, fapt pentru care activitatile au fost grupate in:

– activitate principala;

– activitati secundare;

– activitati auxiliare.

Cand o societate dezvolta mai multe activitati (exclusiv cele auxiliare), pentru a stabili ordinea lor , se utilizeaza valoarea adaugata bruta la costul factorilor pe care ele o genereaza. Se determina, astfel, activitatea principala si activitatile secundare.

Daca lipsesc informatiile pentru valoarea adaugata trebuie sa se utilizeze alte elemente cum sunt:

– efectivul de salariati;

– cifra de afaceri;

– fondul de salarii etc.

Prin conventie, atunci cand o activitate determina peste 50% din valoarea adaugata obtinuta de o societate, aceasta activitate este principala. In situatia in care nici una din activitati nu indeplineste conditia mentionata anterior, trebuie cautate alte modalitati de a stabili activitatea principala.

Activitatilor principale si secundare le sunt asociate activitati auxiliare ca: administratia, informatica, supravegherea, cumpararea, vanzarea si promovarea vanzarilor, depozitarea (stocarea), repararea, transportul si reconditionarile.

O activitate poate fi considerata auxiliara daca satisface simultan urmatoarele patru conditii:

• servirea numai a unei unitati din care face parte, ceea ce inseamna ca bunurile sau serviciile produse nu trebuie sa faca obiectul tranzactiilor de piata;
• exista si in alte unitati producatoare similare;
• conduce la productia de servicii sau, in mod exceptional, de bunuri nedurabile, care intra in componenta produsului final al unitatii (de exemplu, schelele si esafodajele);
• concureaza la formarea costurilor curente ale unitatii, dar in acelasi timp nu sunt generatoare de capital fix.

Regula generala este ca procesele de productie nu sunt posibile fara a face un numar de activitati auxiliare, acestea neputandu-se izola pentru formarea unei entitati distincte chiar daca aceste activitati auxiliare se desfasoara intr-o entitate juridica distincta sau intr-un loc distinct si chiar daca au o contabilitate separata. Ca urmare, activitatile auxiliare nu trebuie sa fie luate in considerare pentru determinarea cadrului de activitate.

Revenind la prevederile din Legea nr. 571/2003, asa cum a fost modificata de Legea nr. 343/2006, pentru mentinerea in limitele privind activitatea principala, este foarte important sa verificati ponderea veniturilor din activitatile de consultanta si management in totalul venituri.

Exemplu:

Daca ati optat si ati declarat drept activitate principala „prestari de servicii in turism“ si la activitati secundare „alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor“, „editare publicatii“ si „servicii de publicitate“, trebuie sa tineti o evidenta pe fiecare tip de activitate. Aceasta deoarece, se poate intampla ca, pe parcursul unui exercitiu financiar, ponderea veniturilor din „alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor“, sa fie mai mare decat cea din celelalte activitati. In acest caz, veniturile sunt considerate ca fiind obtinute din „consultanta si management“, desi activitatea respectiva nu a fost indicata la inregistrare drept activitate principala.

Activitatea de consultanta si management nu a fost definita in Codul fiscal.

In Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala – CAEN exista mai mult de 30 de activitati care s-ar incadra in acest profil, cum sunt:

– activitati de consultanta in urbanism, inginerie si alte servicii tehnice;

– consultanta in domeniul echipamentelor de calcul (hardware);

– consultatii referitoare la tipul si configuratia echipamentului de prelucrare automata a datelor si la sistemul de operare asociat;

– consultanta si furnizare de programe informatice (software);

– activitati juridice, de contabilitate si revizie contabila, consultanta in domeniul fiscal;

– activitati de studii de piata si de sondaj;

– consultanta pentru afaceri si management;

– consultanta si reprezentare in procese civile;

– consultanta si reprezentare in procese de crima;

– consultanta si reprezentare in legatura cu litigiile de munca;

– servicii de consultanta si reprezentare (alta decat cea juridica) a clientilor in fata organelor fiscale;

– activitatile de management ale holdingurilor;

– managementul in comertul exterior, cat si in probleme financiare etc.

In situatia data, normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ar trebui sa defineasca ce servicii de consultanta si management a dorit legiuitorul sa fie diminuate din totalul veniturilor unei microintreprinderi.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2007 s-a introdus un articol nou, al carui continut reprezinta o exceptie de la prevederile art. 109 alin. (2) si (3):

● daca in timpul anului fiscal, o microintreprindere realizeaza venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plati impozit pe profit luand in calcul veniturile si cheltuielile realizate de la inceputul anului fiscal.

Calculul si plata impozitului pe profit se efectueaza incepand cu trimestrul in care s-a depasit limita prevazuta in acest articol, fara a se datora majorari de intarziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad platile reprezentand impozitul pe veniturile microintreprinderilor efectuate in cursul anului fiscal.

Exemplu:

O societate comerciala, microintreprindere, depaseste cifra de afaceri in trimestrul III al anului 2007. Pana la noua prevedere, potrivit dispozitiilor art. 109, ramanea platitoare de impozit pe venit pana la finele anului 2007.

Presupunem ca microintreprinderea a realizat urmatoarea situatie la data de 30 septembrie 2007:

– venituri din activitatea comerciala = 40.000 lei (curs 3,5 lei/euro)

– venituri din dividende = 1.000 lei

– cheltuieli din activitate = 34.000 lei

– cheltuieli cu impozitul pe venit = 900 lei

Datorita faptului ca in trimestrul III al anului 2007 cifra de afaceri a depasit limita echivalentului in lei a 10.000 euro, respectiv pe cea de 35.000 lei, devine platitoare de impozit pe profit de la inceputul anului 2007.

Nu se calculeaza majorari de intarziere pentru primele doua trimestre cat a fost platitoare de impozit pe venit.

Impozitul pe profit se calculeaza astfel: Vt. – Ch.t. – V neimp. + Ch. neded.

41.000 – 34.900 – 1.000 + 900 = 6.000 lei

6.000 x 16% = 960 lei
Rest de plata= 60 lei (960 – 900)

Suma platita in contul impozitului pe venit este luata in considerare la calculul impozitului pe profit.